Sosirea lui Lucian Popoviciu în sătucul Seboncourt contribuie la salvarea crizei de cadre medicale din Franţa.
Un medic român care a lucrat până mai ieri într-un dispensar sătesc a devenit vedeta unui sătuc din nordul Franţei, pentru că s-a oferit să profeseze la cabinetul local, rămas fără doctor de aproape un an. Integrarea României in UE le-a facilitat medicilor şi asistentelor drumul spre ţări aflate în criză de personal medical.
Primarul sătucului Seboncourt este în campanie electorală, iar sosirea medicului român Lucian Popoviciu i-a venit ca o mănuşă: comunitatea este încântată, iar ziarele şi televiziunile stau pe capul lor de-o săptămână. Prin intermediul televiziunii, pe medicul român l-a cunoscut toată Franţa, iar ştirea difuzată de Agenţia France Presse a făcut înconjurul lumii.
Dr. Popoviciu a fost primit cu braţele deschise în Seboncourt, deşi 25% dintre localnici au votat cu Jean-Marie Le Pen, de la Frontul Naţional, de extremă-dreaptă, care militează pentru restricţii majore impuse imigranţilor şi a fost deseori acuzat de antisemitism şi xenofobie. Lucian Popoviciu are 40 de ani, a terminat cu media 9,64 Facultatea de Medicină din Timişoara şi a ajuns în Franţa - la 2.000 de kilometri distanţă de România - cu un Logan, condus de tatăl său, Petru, în vârstă de 80 de ani. Vâlvă mare în Seboncourt
În două rânduri au ajuns în Seboncourt dr. Lucian Popoviciu şi tatăl său. Prima dată, în noiembrie 2007, când au discutat cu primarul Gerard Feuillette detaliile mutării lor în Franţa. „Ne-au acordat o atenţie deosebită, numai că birocraţia la ei e mai mare decât în România şi se mişcă încet ăştia aici. Primarul ne-a promis un apartament cu patru camere mobilat complet, dar când am ajuns aici am constatat că nu avea baie!“, a povestit pentru EVZ Petru Popoviciu, amuzat, în timp ce fiul său se afla în cabinetul medical cu un reprezentant al autorităţilor locale.
„Cabinetul, în schimb, este excepţional dotat, are aparatură foarte modernă, de era să ne prindem degetele în ea“, glumeşte bătrânul. De când cei doi români au pus piciorul în sătucul ăsta, toată presa a năvălit pe ei. „S-a făcut vâlvă mare aici, mai ales că se apropie alegerile... Eu sunt mai retras, nu prea îmi place“, spune Lucian Popoviciu. „Era mai ciudat, dar foarte bun medic“ Înainte de a ajunge în Franţa, medicul român a avut o carieră cu un traseu sinuos. După ce a terminat facultatea, şi-a făcut rezidenţiatul pe specializarea medicină de familie, trei ani şi jumătate, la Spitalul Judeţean Timişoara. „Apoi am fost reprezentant medical al unei companii de produse de alergologie, după care am participat la mai multe schimburi de experienţă - deci am lucrat ca medic, dar fără plată - în spitale din Germania, Turcia şi Budapesta“, îşi rezumă Lucian Popoviciu preumblările medicale.
În urmă cu cinci ani a hotărât să fie medic de ţară şi s-a mutat în satul Toteşti, judeţul Hunedoara. A preluat dispensarul de acolo şi a primit locuinţă de serviciu. „Este o regiune bătută de soartă din punct de vedere economic. Oamenii nu au de muncă, nu există investitori în zonă... Nu prescriam prea multe concedii medicale, haha!“.
Deşi a văzut de sănătatea localnicilor timp de cinci ani, nu a reuşit să se integreze în lumea satului. Primarul Toteştiului, Ion Cozac, are rezerve în a vorbi despre el: „Să-i fie bine acolo unde s-a dus. Nu am ce să vă spun... Era mai ciudat, aşa... dar, din punct de vedere profesional, era foarte bun. Acum, că a plecat cam intempestiv, îi ţine locul, parţial, o doctoriţă care face şi în satele vecine. Om vedea“. „Purtam pistol la mine“
Dintre locurile din România, în Timişoara s-a simţit Lucian Popoviciu cel mai bine. „Acolo am avut parte de linişte şi pace“, spune el, precizând că unul dintre motivele pentru care a plecat din România este lipsa securităţii personale. „Am fost de mai multe ori agresat în trenuri sau pe stradă, sunt prea multe furturi şi violenţe în România, şi de aceea purtam cu mine în permanenţă un pistol. Legal!“. De Timişoara este legat sufleteşte şi tatăl său, Petru Popoviciu, fost profesor de istorie şi filosofie.
Are accent moldovenesc şi nu se sfieşte să spună că e basarabean, venit în România în 1944. Bătrânul este alături de fiul său peste tot, căci Lucian nu şi-a întemeiat o familie. „Eu i-am fost dădacă, să spunem aşa, noi am făcut multe împreună, am călătorit în toată lumea, de la Leningrad până la capătul Europei şi cred că s-a obişnuit cu drumurile şi are, ca şi mine, dor de ducă. Şi a uitat că există şi posibilitatea întemeierii unei familii“, râde bătrânul şugubăţ. Vor sta în Franţa cât le va fi bine
Cât vor sta în Franţa, la Seboncourt. Nici ei nu ştiu şi nici nu-şi pun problema. Lucian spune că, dacă nu-i va merge bine aici, are „acoperire“, poate lucra în Germania. Ştie limba germană cât să se descurce, mai ştie ceva engleză, iar franceza şi maghiara le vorbeşte fluent. Tatăl său, deşi are 80 de ani, este gata oricând să-şi facă bagajele ca să-şi însoţească fiul: „Un prieten de-al meu spune «când se obrăzniceş te şeful, plec»“. CRIZĂ DE MEDICI ÎN FRANŢA Ar putea să câştige şi 9.000 de euro! În Franţa există un număr foarte mare de medici români, printre care şi chirurgul Sorin Vartolomei, plecat din ţară încă din 1990. Acesta lucreză acum în Spitalul „Saint Georges“, oraşul Nice, şi spune că există o mare criză de medici în Hexagon. „În Franţa este o penurie de medici în acest moment, iar faptul că un medic din România ajunge într-un sat de-aici este un lucru normal, în condiţiile în care puţinii medici francezi vor să lucreze în marile oraşe“, spune medicul chirurg Sorin Vartolomei. Acesta a plecat în condiţii mult mai dificile din România decât Lucian Popoviciu şi crede că medicii care sunt acum în România şi vor să lucreze în altă ţară au acum şanse infinit mai mari decât aveau cei din generaţia sa.
„Eu am plecat imediat după Revoluţie şi a fost foarte dificil. Am dat toate examenele de echivalare, a trebuit să refac toate studiile medicale de bază, şi să fac studii de chirurgie de la capăt. România era foarte departe de UE, şi echivalarea studiilor era necesară ca să poţi lucra în Franţa. Nu îmi pare rău însă, pentru că am beneficiat de o formare în şcoala franceză şi nu a fost deloc rău. Nu e niciun secret că sistemul de învăţământ medical de aici este mai bun decât cel din România“, explică Vartolomei.
Chirurgul din Nice spune că atât Lucian Popoviciu, cât şi alţi medici români au acum o şansă imensă. „Este foarte simplu pentru ei să se angajeze, faţă de cum a fost pentru mine. Acum e suficient să facă o cerere către prefectură, şi se pot angaja cu diplomele din România“, mai spune Vartolomei. Despre beneficiile financiare, chirurgul din Nice explică: „Câştigul este variabil, iar pentru un medic de la ţară este de minimum 2.500 de euro. Însă, în funcţie de numărul de pacienţi şi de orele pe care le lucrează, ar putea să ajungă şi la 6.000 sau chiar 9.000 de euro pe lună“, anticipează Vartolomei. (Liviu Iolu) INTERVIU Doctorul român pasionat de cercetarea HIV-SIDA spune că nu cunoaşte încă specificul medical al zonei, dar că va avea de-a face cu mulţi consumatori de droguri EVZ.: Cum aţi ajuns medic din satul hunedorean Toteşti tocmai în Franţa, la Seboncourt? Dr. Lucian Popoviciu: Astă-vară, în august, am făcut cu tatăl meu un tur prin şapte ţări din Europa, ca să ne facem o idee despre cum ar fi dacă ne-am muta din România. Am văzut că ar fi mai bine ca la noi şi am încercat să-mi găsesc un loc în care să lucrez ca medic. Am apelat la început şi la nişte companii de intermediere, dar s-au dovedit nişte escroci. M-am lămurit şi cât de competenţi sunt când cineva a încercat să mă trimită, tot în Franţa, într-o zonă unde era excedent de medici. Am renunţat la intermediari, am găsit postul acesta la Seboncourt şi am aplicat. Consiliul medicilor mi-a validat diplomele şi aşa am ajuns în Seboncourt.
Ce fel de cabinet medical veţi avea? Sistemul medical este diferit în Franţa faţă de România. Nu voi lucra într-un dispensar, cum sunt la noi în sate. În Seboncourt este un fel de policlinică cu plată. Aici este o tradiţie să ai medic în fiecare zonă, să nu fie lăsaţi pacienţii „în ploaie“, iar medicul lor ieşise la pensie. Cât câştigaţi în România şi cât veţi câştiga în această localitate? În ţară făceam, cu aproximaţie, 600 de euro lunar, dar aici nu pot spune cât voi câştiga, se calculează în funcţie de numărul de pacienţi şi de preţul serviciilor. În localităţi similare cu Seboncourt, un medic poate câştiga câteva mii de euro pe lună. Cu ce diferă specificul zonei, faţă de satul Toteşti, din punctul de vedere al afecţiunilor? Satul Toteşti este într-o zonă intramontană, şi afecţiunile predominante acolo sunt cele reumatice şi, pentru că producţia de prune era bună, multe persoane aveau boli ce decurg din consumul mare de alcool. În Seboncourt este zonă deluroasă şi nu e producţie viticolă... Nu cunosc încă specificul medical al zonei, ştiu însă că sunt destul de mulţi consumatori de droguri. EMINENT Student de nota zece în Timişoara
Doctorul Lucian Popoviciu a urmat cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş“ din Timişoara între anii 1988 şi 1994, unde a fost unul dintre studenţii eminenţi ai instituţiei, susţine rectorul Ştefan Drăgulescu. Studentul Popoviciu a terminat cei şase ani de facultate cu media generală 9,64, având, de regulă, numai note de 10 şi nouă. „A avut o aplecare deosebită pentru partea practică a medicinei, se observă din notele obţinute, în majoritate de 10“, susţine rectorul UMF.
La finele facultăţii, studentul Lucian Popoviciu şi-a ales ca temă pentru lucrarea de diplomă un subiect rarisim la acel moment în România; respectiv impactul virusului HIV la copii. A obţinut cu lucarea lui de diplomă un onorabil 10. Profesorul doctor Lucian Negruţiu, unul dintre cei doi coordonatori ai lucrării sale de diplomă, îşi aminteşte de el. „A realizat o lucrare complexă. Ulterior, după ce a plecat din ţară, m-a mai sunat şi de fiecare dată discutam despre pasiunea lui medicală faţă de HIV şi SIDA“. (Georgeta Petrovici)
SALVARE
Primarul satului căuta un medic de un an La Seboncourt, localitate cu 1.160 de locuitori, căutarea unui medic pentru cabinetul sătesc s-a dovedit a fi o adevărată aventură. Primarul Gerard Feuillette a povestit pentru EVZ cum a postat anunţuri din Europa şi până în Asia şi Africa. „Aproape întregul an 2007 l-am dedicat acestui lucru. Am contactat facultăţi şi reviste de specialitate din Franţa, dar nicio şansă. Aici, absolvenţii îşi caută loc în oraşe. Aşa că am continuat să ne interesăm în Belgia, Austria, Polonia, Lituania, România, Algeria, Tunisia, Liban şi Siria“, spune edilul.
În final, l-au găsit pe românul Lucian Popoviciu. „Sunt bucuros că e nu doar medic, ci şi un foarte bun vorbitor de franceză, lucru important în meseria lui de acum încolo. Va începe consultaţiile pe 15 februarie, dar sper că va rămâne mulţi, mulţi ani aici“, adaugă primarul Feuillette. Pentru cei din Seboncourt, globalizarea naşte însă paradoxuri.
De curând, fabrica de filtre de aer pentru autovehicule din localitate a hotărât să-şi delocalizeze o parte a producţiei în România. Din cei 250 de angajaţi vor mai rămâne astfel doar 120. Dar Gerard Feuillete este tranşant: „Acestea sunt vremurile, cu bune şi cu rele“.