Scriitorul Nicolae Breban (75 de ani) a colaborat cu fosta Securitate, potrivit deciziei date de magistraţi. Curtea de Apel Bucureşti a admis, luna trecută, acţiunea făcută de CNSAS şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii. Decizia nu este definitivă, iar scriitorul încă nu a declarat recurs.
Scriitorul Nicolae Breban a fost acuzat, anul trecut, de CNSAS că ar fi colaborat cu Securitatea, fiind omul de legătură al temutului general de Securitate Pleşiţă. Principalele probe ale CNSAS sunt mai multe transcrieri ale unor discuţii telefonice între Nicolae Breban şi generalul Nicolae Pleşiţă (1929-2009). CNSAS a verificat dosarul lui Breban în urma unei cereri făcute de Uniunea Scriitorilor, dar şi pentru calitatea sa de membru al Academiei Române. „Vă salut tovarăşul general „Vă salut tovarăşe general, a fost la mine Paul Goma, azi la prânz şi am avut o discuţie, era salutul telefonic al lui Breban, adresat generalului de Securitate. Era la data de 18 februarie 1977, iar securistul avea funcţia, la acel moment, de prim-adjunct al Ministerului de Interne. Convorbirile între generalul Pleşiţă şi Breban erau înregistrate întrucât scriitorul s-a aflat în atenţia Securităţii „pentru manifestări ostile şi relaţii suspecte cu cetăţeni străini. Cu zece zile înaintea acestei convorbiri, la 9 februarie 1977, la postul de radio Europa Liberă a fost citită o scrisoare deschisă de protest, semnată de disidentul Paul Goma, contra nerespectării drepturilor omului în România ceauşistă. În acest context, generalul coordona acţiunea de compromitere a scriitorului disident. În aprilie 1977, Pleşiţă a decis arestarea lui Goma şi l-a torturat personal în beciurile Securităţii din Calea Rahovei.
„I s-a spus că este în spiritul conducerii de partid şi a tovarăşului Ceauşescu să nu se ia măsuri administrative Într-o convorbire telefonică din data de 22 septembrie 1977, Nicolae Breban are o discuţie cu Nicolae Pleşiţă despre cum a decurs una din şedinţele de la Uniunea Scriitorilor. Nicolae Breban: Adică i s-a spus lui Paul Goma că greşelile pe care le-a făcut, că se învecineayă cu trădarea şi aşa mai departe. Şi el a fost profund emoţionat. A avut unele obiecţii: a spus că mai sunt trei oameni arestaţi, tovarăşul secretar pe loc a pus mâna pe telefon, a vorbit cu tovarăşul Stănescu şi s-a dovedit că nu este adevărat. Nicolae Pleşiţă: Care dracu oameni a zis că are? N.B.: Ş. şi încă unul de la Oradea sau cam aşa ceva. Da...nu, era o falsă informaţie... N.P.: Dacă ar fi fost vorba de arestaţi, în primul rând trebuia el arestat, că-i instiga. N.B.: da, da, i s-a spus, că s-a plâns de anumite presiuni, i-a spus: „Nu, nu. Dacă era vorba să fii arestat, ai fi fost arestat. I s-a spus că este în spiritul conducerii de partid şi a tovarăşului Ceauşescu să nu se ia măsuri administrative, ca idee de conducere, ştiţi... N.P.: Păi sigur, ce, nu e limpede? N.B.: Da. Ela rămas. S-au discutat o grămadă de chestii, de cultură, nu ştiu ce...Sigur că s-a plâns, chiar şi eu m-am plâns de anumiţi funcţionari din minister, care n-au rezolvat unele probleme... ... N.B.: Tovarăşul secretar a pus mâna pe telefon şi a vorbit cu tovarăşul Miu Dobrescu, ca să dea drumul unei tarduceri făcute de Balzac., a soţiei lui...şi când am ieşit acum l-am întrebat şi a zis că a fost extraordinar. Asta fost părerea lui. Extraordinar. N.P.: E bine. E bine! N.B.: A fost profund emoţionat, a şi sărit într-un taxi, n-a mai avut răbdare să...să fugă acasă să-i povestească nevesti-si. N.P.: Înseamnă că a fost ajutat şi că a simţit ajutorul. Da, iar dumneavostră aţi fost cum se spune pionul care l-aţi ajutat. N.B.: Am moşit puţin, am ajutat puţin pentru că...asta ar fi trebuit să facă, de fapt, tovarăşe Pleşiţă, să facă Uniunea Scriitorilor, chestia asta... N.P.: Asta-i adevărat. Vorba dumneavostră, că bine aţi zis. Mi-a plăcut, am reţinut: „Domle, e mai înţelegătoare Securitatea ca Marin Preda (se amuză) N.B.: Da, da, aşa este. Să vă spuna cum o chestie confidenţială: el a venit azi la mine să mă ia şi eu l-am întrebat, şi mama l-a întrebat: ai auzit ce-a spus Eugen Ionesco? Aţi auzit ieri? N-aţi auzit. Eugen Ionesco, la „Europa Liberă a avut un interviu cu Monica Lovinescu, de 10 minute, să-l cereţi că este... N.P.: Interesant... N.B.: Intereant. În ce sens? Chiar şi Paul Goma a spus că bătrânul s-a scrântit... N.P.: S-a zăpăcit... N.B.: Da. Şi-a permis să ia un ton, faţă de tovarăşul Ceauşescu, inadmisibil pentru...să discuţi aşa cu un şef de stat. N.P.: Da, un tâmpit! Da, am să-l cer, mulţumesc.
"Era cam trist, aşa, cam amărât.." Într-o convorbire telefonică, din 18 februarie 1977, Nicolae Breban îi făcea raportări generalului de Securitate Nicolae Pleşiţă despre discuţiile cu disidentul Paul Goma. Nicolae Breban: Vă salut tovarăşul general, a fost la mine Paul Goma azi la prânz şi am avut o discuţie. Nicolae Pleşiţă: Spuneai că te duci ieri... N.B.: A venit, eu i-am dat telefon şi el mi-a spus că nu pot să merg la el că se găsea un miliţian la poartă. N.P.: Aiurea! Nişte insinuări, domnule... N.B.: Da. Şi, mă rog, am dat eu telefon şi eu tot nu puteam ieşi din casă şi a zis că vine el. A venit oarecum surescitat, nu ştiu ce, i-am povestit întâlnirea mea cu tovarăşul Burtică şi că s-a discutat problema lui literară şi l-am întrebat: „Eşti de acord, dacă vrei să publici o carte... crezi că vei găsi o carte publicabilă, care... Uite, există interesul faţă de problema dumitale, şi nu ştiu ce... Şi a zis că da, îl interesează foarte mult, că aşteaptă o asemenea rezolvare. N.P.: Zău? N.B.: Eu i-am spus că am vorbit cu tovarăşul Burtică şi că am discutat cu dânsul problema de a scrie eu unele reportaje şi că vreau să fac asta şi că am fost de acord şi el a spus: „Dar aş vrea să fac şi eu unele reportaje". N.P.: Nu mai spune!? N.B.: Da, era... şi eu m-am bucurat... N.P.: Păi, asta-i bine! E pe calea cea bună. N.B.: Da, aşa că... N.P.: Dar despre tâmpenia asta la care spuneai că te-a invitat şi pe dumneata să semnezi... N.B.: Da, mi-a povestit de câteva cazuri, a spus că au primit nişte oameni paşaport rapid şi că pleacă şi... N.P.: Şi că a rezolvat ceva! Pentru ăia! N.B.: Da, mă rog! Aspectul ăsta m-a interesat mai puţin. N.P.: Deci, discuţia aţi axat-o pe treaba asta... N.B.: Apropos, să nu uit, i-am spus de fraza tovarăşului Burtică în legătură cu Ţepeneag (prozatorul Dumitru Ţepeneag) ar exista o rezolvare posibilă şi a rămas foarte uimit, nu i-a venit să creadă şi a zis că i-a dat Ţepeneag telefon, acum vreo două zile, de la Paris şi că era cam trist, aşa, cam amărât... N.P.: Îhî. Dar de ce era amărât? N.B.: Nu ştiu. El spune că-i e dor de ţară lui Ţepeneag şi că a făcut o boală de ficat pe chestia asta... Nicolae Pleşiţă: „Era vorba să-mi dai un nume N.P.: Da, să vedem, că poate că Goma îl trage şi pe Ţepeneag... N.B.: Da. Nu ştiu, nu v-am spus că tovarăşul secretar mi-a spus că şi cu problema cu Ţepeneag s-ar putea găsi o rezolvare. N.P.: Ei, probabil s-a gândit la ceva. Mie nu mi-a spus. Probabil că au ei nişte proiecte, pe la „propagandă", pe acolo. E o treabă bună, ai făcut o treabă bună! N.B.: Ei, servim cultura şi ţara! N.P.: Aşa este tovarăşe Breban, era vorba să-mi dai un nume. N.B.: Da, exact! Îl am lângă mine. Aveţi o memorie excepţională! Se cheamă aşa doamna D.M.C (mama criticului literar Matei Călinescu - n.r.), care a depus pe data de 4 februarie, la sectorul 1, la Miliţia asta din colţ cu Ipătescu, pentru America. N.P.: Da, e-n regulă, o găsesc. Dau telefon. N.B.: Pentru asta, eu vă mulţumesc în special, tovarăşe general. N.P.: N-aveţi de ce. Vă răspund şi eu ca dumneavoastră: Servim ţara!