Magistrala din Defileul Jiului, cel mai mare șantier feroviar din România secolului XX, a fost construită într-un ritm aparte, cu multe întreruperi. Zeci de români au lucrat pentru a finaliza cei 30 de kilometri de cale ferată care leagă regiunile istorice ale Ardealului și Olteniei. Construcția a durat mai bine de două decenii.
Șantierul feroviar din Defileul Jiului a început în urmă cu mai bine de un secol. Cu toate acestea, cei 30 de kilometri ai magistralei care traversează Munții Carpați prin Valea Jiului se numără și astăzi printre cele mai spectaculoase proiecte inginerești din țara noastră, din ultimii 100 de ani. Pasagerii care călătoresc pe această rută au parte și de priveliști spectaculoase.
Deschiderea șantierului de la Defileul Jiului
Sursa foto: historia.ro
Au trecut mai bine de 75 de ani de când a fost inaugurată calea ferată Bumbești - Livezi, care unește Oltenia și Ardealul. Cu toate acestea, ea rămână cea mai complexă lucrare feroviară din România. Calea ferată care străbate Defileul Jiului cuprinde nu mai puțin de 35 de poduri și viaducte, 39 de tuneluri și multe ziduri de sprijin de-a lungul celor 30 de kilometri ai traseului.
Ideea construirii unei legături feroviare între Oltenia și Ardeal a apărut pentru prima dată în 1874, în „Convenția pentru joncțiunea feroviară între România și Austro-Ungaria”. Prin semnarea acestei convenții, statele se obligau să deschidă două conexiuni transfrontaliere, prin punctele de vamă Predeal și Varciorova.
Construcția primelor căi ferate din Transilvania a început în 1870, cu Simeria – Petroșani, ce lega bazinul carbonifer al Văii Jiului de magistrala feroviară Arad – Alba Iulia. La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost construită și calea ferată Craiova – Târgu Jiu. În 1917 a fost finalizat tronsonul Târgu Jiu – Bumbești, rămânând porțiunea de 30 de kilometri din Defileul Jiului.
Condițiile dificile în care s-a construit magistrala
Cei 30 de kilometri erau cei mai dificili, asta pentru că urmau să traverseze munții Carpați. Construcția acestei căi ferate a început în luna martie 1924, după jumătate de secol de la primele inițiative. La acea vreme, transportul feroviar putea fi făcut doar pe calea ferată Hațeg – Caransebeș, care trecea prin Porțile de Fier ale Transilvaniei.
Planurile inițiale de construcție a magistralei din Defileul Jiului au fost întocmite în 1921. În acestea era notat numărul de tuneluri necesare și timpul de construcție al tronsonului feroviar.
„După aprecierile cunoscătorilor, lucrările acestei importante linii vor dura cel puțin trei ani, întrucât este nevoie de străpungerea unor munți uriași. În total vor fi trei tuneluri în lungime fiecare de câte 300 – 900 de metri”, informa publicația Presa, în septembrie 1923, citată de Adevărul.
Primii ani pe șantierul din Defileul Jiului au fost dificili. Condițiile de muncă și resursele insuficiente au dus la un progres lent. A fost nevoie de tehnicieni pricepuți în această meserie, dar și de alpiniști. Aceștia din urmă au fost necesari pentru escaladarea stâncilor abrupte, care țineau „în clești apele învolburate ale Jiului”, după cum scria Tiberiu Svoboda, în volumul „Cărbunele și drumurile sale de fier” (2000).
Sursa foto: historia.ro
Șantierul magistralei din Defileul Jiului, blocat în repetate rânduri
Condițiile de muncă au fost dificile. În primul deceniu lucrările au fost întrerupte de nenumărate ori, cele mai dificile sectoare fiind cele unde era necesar săparea de viaducte și tuneluri. Înainte ca lucrările să se încheie, în 1934, magistrala a fost descrisă ca fiind una dintre cele mai spectaculoase linii proiectate în România.
„Această cale ferată în lungime de 30 kilometri, va avea 25 tuneluri, șase poduri peste Jiu, 20 de viaducte de coastă şi o mulţime de alte lucrări de artă. Din acestea s-au executat două tuneluri, trei viaducte şi 18 podeţe, iar lucrările întrerupte acum doi ani din cauza crizei generale, se vor relua în primăvara aceasta, din iniţiativa guvernului Tătărescu. Toate lucrările executate în Valea Jiului s-au făcut sub directa conducere a distinsului inginer inspector general de la Căile Ferate Române, Mihail Tudoran, pe atunci şeful diviziei de construcţii din Valea Jiului”, informa revista Realitatea Ilustrată, în 1934.
Pe șantierul din Defileul Jiului au avut loc multe întreruperi. Până în 1940, după 16 ani de la începerea lucrărilor, doar 40% din construcție a fost realizată. Patru ani mai târziu se ajunsese la două treimi din linie, potrivit Căilor Ferate Române. De cele mai multe ori, reluarea lucrărilor era transformată de clasa politică în evenimente festive.
Ultimii kilometri, construiți în ritm alert
Cele două Războaie Mondiale au întârziat finalizarea lucrărilor. În 1 Martie 1948, Regimul comunist a declarat șantierul din Valea Jiului „Șantierul Național al Tineretului Bumbești – Livezeni”. Autoritățile au mobilizat aproximativ 28.000 de tineri brigadieri, aduși din toate regiunile României.
„Am fost întrebat de organizaţia de tineret dacă vreau să particip. Mi s-a explicat despre şantier şi că tineretul trebuie să fie prezent. M-am înscris şi eu pe listă. Din judeţul Alba s-au înscris 300 de băieţi. Era Brigada 1,2 şi 3 Alba. Eu făceam parte din Brigada 1. Nu mai călcasem cu piciorul prin zona Petroşani. Am fost duşi la Livezeni. Era o tabără construită din scânduri. Şeful general al şantierului era Ilie Verdeţ. Era un program foarte bine organizat, ca în armată. Brigadierii lucrau în două schimburi, iar noaptea lucru minerii care perforau şi dimineaţa veneam noi care făceam ordine şi degajam piata. Condiţiile de muncă erau aspre. Nu puteam lucra nici măcar cu roaba. Lucram cu trocul. Sprijineam bolovanii cu mâna. Asta era dotarea. S-a lucrat cu entuzism pentru că eram toţi tineri”, povestea Clement Negruţ, unul dintre brigadieri, potrivit Adevărul.
În toamna lui 1948, construcția magistralei feroviare din Defileul Jiului a fost finalizată. Cei 30 de kilometri de cale ferată au 32 de tuneluri în lungime totală de opt kilometri. Atât calea ferată cât și drumul național traversează Parcul Naţional Defileul Jiului, pe sub versanţi abrupţi şi stâncoşi.