La o lună după ce URSS a intrat cu tancurile peste revolta anticomunistă maghiară de la Budapesta, echipele de polo pe apă ale celor două națiuni aveau să ofere cel mai brutal meci din istoria acestui sport, în semifi nala Jocurilor Olimpice de vară de la Melbourne, din 1956.

După ce sovieticii au intrat cu forța peste revolta maghiarilor anticomuniști de la Budapesta, naționalele de polo pe apă ale celor două națiuni s-au întâlnit în semifinalele JO de vară de la Melbourne (Australia).

Acest meci avea să devină cel mai brutal, și cel mai tramatic, duel din istoria acestei discipline, cunoscut ulterior ca „Baia de sânge” (n. trad. eng. - „Blood Bath”) sau „Sânge în apă” (Blood în the water”). S-a încercat chiar și reprogramarea Olimpiadei, din cauza revoltei antisovietice de la Budapesta, precum a crizei internaţionale declanşate de Războiul Suezului.

 „Le strigam nenorociților, jegoșilor”

În ziua de 6 decembrie 1956, s-au întâlnit cele două naționale de polo. Peste 5.000 de persoane au luat cu asalt piscina olimpică, majoritatea fiind imigranți maghiari. În ciuda protocolului obișnuit în sport, căpitanul maghiar a refuzat să dea mâna cu cel al URSS, înainte meci. Jocul devenise brutal încă de la început, iar când Ungaria conducea cu 4-0, cu un minut până la final, sovieticul Valentin Prokopov l-a lovit cu pumnul în față pe adversarul său maghiar Ervin Zador, i-a spart arcada, iar fața poloistului s-a umplut de sânge.

 Aurul le-a revenit maghiarilor

A fost momentul în care fanii maghiari au năvălit din tribună în jurul bazinului, huiduindu-i şi ameninţându-i pe jucătorii sovietici. De teama de a nu escalada scandalul, arbitrul a pus capăt jocului înainte de timpul regulamentar. Cu greu, sovieticii s-au refugiat în vestiar și au părăsit locul doar cu ajutorul poliției.

„Am simţit că nu jucăm numai pentru noi înşine, ci pentru o ţară întreagă. Acest joc a fost singura cale prin care puteam să le luăm victoria înapoi. Ţin minte că le strigam: «Nenorociţilor, jegoşilor, aţi venit să ne omorâţi în propria noastră ţară!». Ei ne făceau trădători. Nu a fost o luptă deasupra apei, ci mai degrabă una sub apă“, spunea Zador la acea vreme, unul dintre cei mai buni poloiști ai naționalei maghiare, în vârstă de doar 22 de ani, și care a reușit, în final, să fugă în SUA, alături de mai mulți coechipieri. Ungaria avea să câștige medalia de aur la JO de la Melbourne, după ce a trecut în finală de Iugoslavia cu scorul de 2-1.

 

Sovieticii au reprimat revolta

La trei ani după moartea lui Stalin, la Budapesta a izbucnit o revoltă împotriva a tot ceea ce însemna regimul de forță pe care fostul dictator îl impusese și în Ungaria.

La data de 23 octombrie 1956, studenții maghiari au declanșat o demonstrație împotriva lui Erno Gero, secretarul general al Partidului Comunist din țara vecină. Lucrurile s-au precipitat după ce forțele de securitate maghiare au deschis focul asupra demonstranților, al căror număr atingea aproximativ 100.000 de persoane. În plus, trupele din URSS au intervenit în forță și au făcut uz de arme.

Pe 25 octombire, Gero este înlocuit în funcție cu reformistul Imre Nagy, care începe să negocieze retragerea trupelor sovietice. La rândul său, este schimbat cu Janos Kadar, pe 4 noiembrie. Evenimentele sângeroase consemnează aproximativ 2.500 de morți, 13.000 de răniți, 16.000 de persoane deportate și 100.000 exilate.