Parlamentar încă din 1996, social-democratul Mădălin Voicu (64 ani) a mărturisit, într-un interviu pentru Evenimentul zilei că cei 20 de ani de politică i-au lăsat un gust amar și că își dorește să revină la prima sa iubire - muzica și să-și reia meseria de violonist și dirijor.
- EVZ: Și acum ce faceți ieșiți la pensie?
- Mădălin Voicu: Politica s-a terminat pentru mine, că am pierdut 20 de ani este suficient, că am fost inconştient şi nu l-am ascultat pe tata care, când am intrat în politică, mi-a zis „n-ai ce să cauți tu în mizeria aia”. Acum am constatat, e adevărat am pierdut 20 de ani. Poate nu i-am pierdut că măcar am câștigat experiență, dar mi-a lăsat un gust foarte ciudat în suflet și atunci am zis nu că n-aș mai fi putut candida, oricum n-am vrut să mai candidez în 2012, dar s-au rugat de mine unii alții și am zis că mai fac un pas și îl termin. Dar când am văzut că ăștia încep să facă tot felul de speculații și mă târăsc prin tot felul de mizerii am zis “bă, nu se poate să fiu eu chiar prostul tuturor. Măcar sunt prostul meu, dar nu prostul altora”. Afaceri nu mă pricep să fac. Miar fi plăcut să am talent şi la asta, dar eu cum sunt doar cu muzica, mă voi reîntoarce în meseria mea.
- Care este cel mai mare regret ca parlamentar?
- Mădălin Voicu: La începutul anilor 2000 am reuşit să conving că bugetul pentru cultură trebuie ridicat de la 0,38 la 0,72 mi se pare, dacă îmi aduc bine aminte cifrele, dar oricum, aproape că s-a dublat. Şi asta era o chestiune pe care eu am gândit-o nu neapărat din punct de vedere pecuniar, cât mai curând din nevoia de a emancipa cultura românească.