Luxemburg şi UE reprezintă un binom imposibil de separat. O fi aşa, fiindcă printre cei 13 preşedinţi ai Comisiei europene care au avut funcţia de la începutul instituţiilor supranaţionale şi până astăzi, trei au fost luxemburghezi. Primul succesor al lui Jean Claude Juncker a fost liberal-democratul Gaston Thorn.. Apoi a fost rândul popularului Jacques Santer. În sfârşit, ultimul, cum bine ştim, este un alt exponent al popularilor: Juncker care stă pe fotoliul său din 2014.
Cert este că, fiind o naţiune locuită de mai puţin de 600.000 de persoane, Marele ducat luxemburghez a avut posibilitatea de a se exprima mult, în termeni politici, despre aşa-zisa Europă unită. Dar acum există o statistică care împinge spre o reflecţie mai profundă. Asta pentru că Luxemburgul încă este în frunte în clasamentul privind cantitatea de finanţări, pe cap de locuitor, care sunt prezentate în fiecare an de Strasbourg şi Bruxelles. Nu e doar formă în această legătură, ci substanţă pură. Ceea ce există între monarhia parlamentară luxemburgheză şi Uniunea Europeană este un legământ politico-ideologic, dar şi economico-financiar. Nu există prea multe alte explicaţii plauzibile. Ventilarea austerităţii (??) pentru micul Stat central-european nu are acoperire.
Comisia prezidată de Juncker a răspuns evaziv
Părerea e unanimă: Universul luxemburghez este ceva ascuns în spatele lozincii restricţiilor economice. Un scenariu-fantezie, aproape o bătaie de joc, având în vedere districtul, unde cu adevărat nimeni nu pare să o ducă rău. Întorcându-ne la dezvăluirile prezentate de cotidianul fondat de Vittorio Feltri, aflăm că astăzi, fiecare persoană rezidentă în Marele ducat se poate lăuda cu un venit în medie de 2.278 de euro lunar. Sunt faimoasele ''fonduri europene'' şi sunt nişte cifre pe care alte State membre le văd doar cu binoclul.
Ne puteți urmări și pe Google News
Luxemburgul şi restul Europei trăiesc în unversuri paralele
Vreun membru al executivului italian o fi poate mincinos - cum a susţinut deunăzi Juncker şi cum se poate citi şi în Adnkronos -, dar senzaţia este că Luxemburgul şi restul Europei trăiesc în unversuri paralele, destinate interdependenţei, dar separate de calitatea şi cantitatea tratamentelor primite. Nu e de mirare, deci, că cei de prin părţile Ardenne au fost printre primii care vor să sară în căruţa Noului drum al mătăsii. China şi Luxemburg par a fi unite de o anumită flexibilitate în materie de respect al regulilor comerciale, dar în privinţa ideologiilor neo-liberale, se pare cu nu are prea mare importanţă, tirează Occhi della guerra.
Recomandările noastre
