Luptătoarea din Bahmut. Femeia care vânează militarii ruși cu ajutorul dronelor de supraveghere

Luptătoarea din Bahmut. Femeia care vânează militarii ruși cu ajutorul dronelor de supraveghere Sursa foto: Twitter

Comandantul plutonului de recunoaștere aeriană care coordonează dronele aflate în urmărirea rușilor, la Bahmut, este o femeie în vârstă de 27 de ani. Ea este una dintre cele 60.000 de femei care s-au alăturat armatei, în contextul războiului declanșat de Rusia. Iulia Mikitenko a intrat în armată în anul 2016, iar în 2022 a decis să vină pe front după ce și-a pierdut soțul și tatăl, în cei nouă ani de război cu Rusia.

Iulia Mikitenko conduce un pluton de recunoaștere aeriană din armata ucraineană, desfășurat lângă Bahmut, orașul care a cunoscut cele mai aprige bătălii de la începutul războiului. Deși mulți dintre cei cu care intră în contact se miră că poate rezista pe linia frontului, Iulia spune că nu dă atenție comentariilor pe acest subiect.

Ea a făcut o serie de declarații pentru publicația Kyiv Independent, în legătură cu misiunea sa. Plutonul pe care îl conduce folosește drone pentru a observa mișcările trupelor rusești și pentru a da indicații prețioase, în luptă, apărătorilor ucraineni.

Numărul femeilor care s-au alăturat armatei ucrainene în 2014, atunci când a izbucnit războiul cu Rusia, este în creștere. La fel ca și bărbații, acestea au luptat în zone dintre cele mai periculoase, iar valoarea lor a fost recunoscută oficial. O lege din anul 2018 le-a recunoscut drepturi egale cu ale bărbaților combatanți și le-a permis să lupte în prima linie.

Ne puteți urmări și pe Google News

În prezent, armata Ucrainei numără în jur de 60.000 de femei înrolate, iar Iulia Mikitenko este una dintre acestea. Dintre toate, doar 5.000 de femei luptă efectiv, în formații aflate în prima linie. De asemenea, nici numărul ofițerilor femei nu este foarte mare, doar 8,9% din total, și niciuna nu ocupă o funcție militară de rang înalt, după cum relevă Fundația pentru Veterani din Ucraina, o instituție de stat condusă de Ministerul Veteranilor.

Sursa foto. Twitter

Pierderile care au afectat-o cel mai mult

Mikitenko s-a alăturat armatei în anul 2016, iar în 2022 a decis să lupte din nou, dat fiind că și-a pierdut soțul și tatăl, ambii militari, în timpul celor nouă ani de război cu Rusia. La momentul invaziei Crimeei, în 2014, Iulia era studentă la Kiev, la filologie și dorea să devină translator. Ulterior, după ce a obținut licența și-a schimbat intențiile și s-a înrolat.

Tatăl ei lupta ca voluntar în Garda Națională, iar la scurtă vreme a fost rănit după ce elicopterul militar în care se afla a fost doborât de separatiștii pro-ruși în apropierea orașului Sloviansk. În același timp, Iulia și-a întâlnit viitorul soț, de asemenea, soldat, rănit în timpul unei lupte lângă Mariupol. S-au căsătorit, dar în februarie 2018 soțul ei a murit în timpul unei bătălii în Donețk.

Doi ani mai târziu, în octombrie 2020, tatăl ei și-a dat foc în Piața Independenței din centrul Kievului, în semn de protest față de intenția conducerii ucrainene de a negocia pacea cu Rusia. Bărbatul a murit câteva zile mai târziu, din cauza rănilor pe care le-a căpăta în flăcări.

Iulia a părăsit serviciul militar activ în august 2021, afectată de pierderea celor doi oameni care i-au fsot dragi. S-a angajat la Institutul pentru Programe de Gen, condus de ONG-ul Batalionul Invizibil, unde veterani asemenea ei au cercetat probleme bazate pe gen în armată și au implementat soluții Între altele au implementat un program care urmărește reducerea cazurilor de hărțuire sexuală a soldaților femei.

sursa foto: Twitter

Care a fost parcursul militar a luptătoarei

În 24 februarie 2022, după ce Rusia a invadat Ucraina, ea s-a reîntors în armată. A luptat în apărarea Kievului, iar apoi s-a îndreptat spre Donețk într-o brigadă din care a mai făcut parte și în 2016.

Plutonul de recunoaștere aeriană pe care îl conduce urmărește mișcările infanteriei ruse și apoi transmite informații armatei ucrainene. Operatorii de drone sunt poziționați în spatele liniei de infanterie, dar Mikitenko spune că acest lucru nu împiedică pierderile de vieși omenești. Aceasta deoarece operatorii nu se bucură de o protecție specială și pot fi loviți de rachete sau alte proiectile, dacă pozițiile lor sunt descoperite.

Cu toate acestea, echipele de recunoaștere aeriană au jucat și joacă un rol foarte important la Bahmut deoarece atât infanteria cât și artileria se bazează pe imaginile pe care le obțin pentru a urmări mișcările inamicilor și pentru a-și fixa țintele.

Iulia spune că cea mai mare dorință a ei, în acest război, este să se întoarcă acasă, la mama și la fratele său mai mic, însă pentru aceasta este nevoie ca rușii să fie înfrânți pe câmpul de luptă.

„Cu cât rușii mor mai repede (pe câmpul de luptă), cu atât mai repede voi merge acasă”, a adăugat ea.