Fotbalul românesc are în față un rău mai mare și un rău mai mic. Alegerile pentru șefia Federației Române de Fotbal, programate la data de 18 aprilie, vor stabili dacă Ionuț Lupescu va reuși să-l mute pe „chiriașul” Răzvan Burleanu de la „Casa Fotbalului”.
Cel de-al treilea candidat, Marcel Pușcaș, va fi un sprijin nu însă foarte consistent, pentru fosul component al „Generației de Aur”. E ușor de anticipat că, în turul al 2-lea, voturile lui Pușcaș vor intra în urna „Kaiserului”. Lupescu este o soluție de avarie la administrația dezastruoasă care a făcut și desfăcut la FRF în ultimii patru ani. Tripleta Burleanu – Vișan – Bodescu s-a ocupat doar de propria îndestulare financiară și n-a construit nimic consistent la nivel de copii și juniori, baza oricărei performanțe. Îngrijorător este și faptul că Lupescu, fost colaborator fundamental al lui Mircea Sandu, în perioada 2005 – 2011, reprezintă singura alternativă apărută din creuzetul „Generației de Aur”.
Varianta „Lupescu” s-a născut cu forcepsul și se dezvoltă alene. Zvonul a fost aruncat pe piață pentru a testa reacții. Apoi, fostul mijlocaș a anunțat, timid, prin intermediul soției, că este interesat de alegeri: „V-am auzit, am înțeles, am cântărit și am luat decizia conformă cu dorințele voastre, să îmi depun candidatura la președinția Federației Române de Fotbal." „Kaiserul” a dat impresia că este ezitant și împins de la spate într-un război în urma căruia, în 2014, Gică Popescu și-a pierdut libertatea. Se spune că Lupescu a vrut să calculeze minuțios ce riscă în cazul în care îl înfruntă pe actualul președinte, unul cu o susținere din umbră, incertă totuși în acest moment. Dar, Burleanu de astăzi nu mai este novicele de acum 4 ani. Soporificul șef de la „Casa Fotbalului” a învățat să se descurce, să combine, să fenteze, să ghidoneze populist mașinăria de vot din fotbalul mic.
Adversarul său întârzie să plece urgent în teritoriu pentru a rupe din felia de votanți ai lui Burleanu. Un demers oricum greu de realizat devine aproape imposibil, din cauza timpului și a șovăielii. Lupescu va avea de partea sa cel puțin 2/3 din reprezentanții cluburilor Ligii I, dar matematic asta nu înseamnă nimic. Votul lui Gigi Becali este egal cu cel al oricărui AJF din țară, chiar dacă expunerea și zgomotul produs de latifundiarul din Pipera dau impresia unui aliat redutabil. Majoritatea președinților din diviziile inferioare, fotbalul feminin sau fotbalul în sală sunt legați pragmatic de Burleanu și este greu de crezut că vor renunța la micile beneficii obținute, chiar și pentru promisiunile unui fost component al „Generației de Aur”. De exemplu anul trecut, la finalul Adunării Generale, fiecare membru a primit un bax de bere, echipament sportiv și mingi de fotbal. Mici atenții, dar intenția de-a cumpăra voturi contează. Așa că Lupescu începe meciul de la 0-3 și are nevoie de minuni pentru a câștiga. Mulți dintre „votanții de dincolo de Buftea”, cei din fotbalul profund, nu dau doi bani pe CV-ul unui fost jucător al „Generației de Aur” și pe îndemnurile: „Ne merităm soarta dacă nu-l alegem.” Editorialele favorabile și pamfletele bine articulate, venite din partea susținătorilor, îl pot face să cadă cadă pe fentă. Deținătorul postului joacă doar pe cartea populismului, în timp ce pretendentul, deocamdată, joacă mult prea prudent, fără să-și asume riscuri. Cu pase scurte și cu latul. Susținut de mulți oameni cu nume în fotbal, dar și de o mare parte a mass-media, fostul dinamovist are nevoie și de ceva mai consistent: de voturi.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
