Adevărata bătălie politică se încheie abia luni, 27 mai 2019, cînd se pronunță sentința în Dosarul Dragnea. România lui Cristoiu

Adevărata bătălie politică se încheie abia luni, 27 mai 2019, cînd se pronunță sentința în Dosarul Dragnea. România lui Cristoiu

Pe 26 mai 2019 în Uniunea Europeană au avut loc alegeri pentru Parlamentul European. Interesul pentru acest scrutin a fost uriaș. S-au făcut sondaje înainte de ziua alegerilor, s-au lansat scenarii, s-au făcut profeții. Toate izvorîte din întrebarea de esență a acestui scrutin: Cîte locuri vor cîștiga euroscepticii, partidele naționaliste, cei etichetați în noul stil bolșevic populiștii, altfel zis dușmanii de clasă ai democrației?

În Franța, în Germania, țări mari, țări care conduc Europa prin intermediul noului Lagăr socialist întruchipat de Uniunea Europeană, scrutinul a fost așteptat cu neliniște, deoarece el urma să fie un examen pentru partidele proeuropene, aflate la putere.

Interesul ieșit din comun pentru scrutinul europarlamentar se vede și din această corespondență difuzată sîmbătă, 25 mai 2019, de România Actualități sub semnătura Amaliei Bojescu, de la Bruxelles:

„Parlamentul European se va transforma într-un uriaș centru de presă, din care aproximativ 1.300 de jurnaliști din întreaga lume vor urmări și vor transmite despre procesul electoral. Oficialii din legislativul european spun că niciodată nu s-au înscris atît de mulți jurnaliști pentru noaptea electorală, lucru ce arată importanța în creștere a acestui exercițiu democratic transnaţional, care este unic în lume. Trei dintre țările Uniunii Europene înregistrează cea mai mare prezență a jurnaliștilor: Belgia, cu 259, Germania, 207 și Italia, cu 104. Peste 200 de jurnaliști vin din state din afara spațiului comunitar: 54 din Statele Unite, 21 din Japonia și 20 din China. Peste 700 de jurnaliști reprezintă trusturi de televiziune, 260 sunt din presa scrisă și cea online, 170 vin de la agenții de presă, iar 70 sînt jurnaliști de radio. Hemiciclul Parlamentului European, locul unde cei 751 de eurodeputați dezbat și votează, a fost transformat în centru media, unde, pe un ecran uriaș, pe tot parcursul serii și nopții, vor fi proiectate estimările voturilor din țările membre. Pe măsură ce rezultatele vor fi transmise de autoritățile naționale, întreaga zonă din afara hemiciclului a fost dotată cu monitoare, pentru a se vedea rezultatele alegerilor, iar în afara Parlamentului, 13 camioane au fost echipate cu antene speciale, pentru a transmite prin satelit în întreaga Europă și în afara spațiului comunitar. Primele estimări vor fi anunțate începînd cu ora 19:00, ora României, iar cea a componenței noului parlament, după ora 21:15, ora României, pe baza rezultatelor naționale disponibile în acel moment.”

Ne puteți urmări și pe Google News

Tot Radio România Actualități a difuzat sîmbătă o știre din care rezultă că scrutinul a depășit hotarele unui exercițiu democratic obișnuit pentru a deveni moment de confruntare între UE și Federația Rusă:

„Institutul pentru Dialog Strategic din Londra a anchetat cazurile din Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania şi Polonia şi susţine că autorii tentativelor de influenţare se aliniază adesea cu state ostile, cum ar fi Rusia, sau cu grupuri de interese americane, dar creează şi propriile campanii paneuropene. Potrivit raportului, este posibil ca actorii europeni să se fi inspirat din imixtiunile online în alegerile prezidenţiale din Statele Unite din 2016, puse pe seama Rusiei, utilizînd conturi false de Twitter, automatizate, pentru a-şi amplifica mesajele şi ataca adversarii. Institutul consideră că alegerile europarlamentare de acum sînt marcate online de discursuri bazate pe ură şi a identificat 365 de pagini, conturi şi grupuri pe Facebook, peste 1.300 de conturi pe Twitter şi mai mult de 100 de canale şi materiale video pe Youtube care promovează ura, dezinformarea şi extremismul. Şi o echipă de experţi a Uniunii Europene care monitorizează ştirile false, difuzate în special din Rusia, a constatat o uşoară creştere a acestui fenomen începînd de săptămîna trecută. «Există o undă de dezinformare şi discurs bazat pe ură care au ca ţintă Europa» – a confirmat joi purtătorul de cuvînt al Comisiei Europene, Margaritis Schinas. Respectivele ştiri false pun sub semnul întrebării legitimitatea democratică a Uniunii şi puterea Parlamentului European, dar este exploatată şi chestiunea migraţiei – afirmă experţii.”

De ce se interesează Moscova de scrutinul din 26 mai 2019? Din același motiv pentru care jurnaliștii din cadrul și din afara UE pentru a relata despre procesul electoral de duminică și, mai ales, despre rezultatele scrutinului.

Pentru că jurnaliștii din Europa și din lume sînt conștienți că de votul de duminică depinde, pînă la urmă, soarta UE. Duminică, 26 mai 2019, au avut loc și în România alegeri europarlamentare. Din multe puncte de vedere, au fost alegeri cruciale pentru soarta României de acum încolo, dar mai ales pentru soarta unor partide și a unor lideri de partide.

S-a bucurat scrutinul de duminică de atenția presei din România, a opiniei publice la proporțiile interesului arătat față de scrutinul la nivel european?

 Greu de spus c-a fost un interes de proporțiile celui arătat de presa lumii față de rezultatele scrutinului.

Am remarcat reluarea după 30 de ani de democrație postdecembristă, în care au avut loc alegeri parlamentare și prezidențiale, în care s-au perindat pe la putere cam toate forțele politice din România – inclusiv partide ivite peste noapte din Păduri gen Partidul Poporului sau USR, a sloganelor dintre 1990 și 1996, cînd Schimbarea de putere părea o iluzie în România:

Haideți la vot să scăpăm de PSD! Nu să vină la putere un partid care a strălucit prin program, prin lideri, ci să cadă PSD.

Slogane zbierate din răsputeri însoțite de tremurici, de parcă o zi, o singură zi în care PSD mai e la Putere va însemna căderea României în prăpastie. Dacă a fost un interes, el nu a atins și navea cum să atingă cel arătat unui eveniment anunțat pentru a doua zi: Pronunțarea sentinței în cazul lui Liviu Dragnea.

Să recapitulăm ce urmează să se întîmple luni, 27 mai 2019 din punct de vedere juridic.

Un cetățean, Liviu Dragnea, a fost trimis în judecată de DNA, în 15 iulie 2016, pentru instigare la abuz în serviciu și instigare la fals intelectual.

De atunci, în viața României a apărut un moment așteptat de presă, de politicieni, de electorat, cu încordarea greu de suportat cu care ar aștepta omenirea Apocalipsa, dacă aceasta ar fi anunțată pentru o dată fixă.

Ce sentință va primi Liviu Dragnea? Va fi achitat sau va fi condamnat?

Prima zi în care România a așteptat cu sufletul la gură verdictul a fost 29 mai 2018. Pronunțarea sentinței a fost însă amînată pentru 8 iunie 2018. Altă zi așteptată cu febrilitate. Din 8 iunie a fost amînată pentru 21 iunie 2018. În fine, sentința a fost dată:

„Liviu Dragnea a fost condamnat de ICCJ la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare plus interzicerea unor drepturi pentru instigare la abuz în serviciu, în dosarul angajărilor fictive.”

Epopeea numită În așteptarea Sentinței lui Dragnea nu s-a încheiat. Procesul a fost reluat tot la Înalta Curte, dar la Completul de cinci. Apelul a început în 8 octombrie 2018. De atunci pînă luni, 27 mai 2019, lumea a cunoscut evenimente dramatice, multe dintre ele ținînd de un Război între America și China și dintre America și Uniunea Europeană. Brexitul controlat a eșuat. Spania a fost cît pe-aci să se rupă. În Franța s-a ivit și s-a dezvoltat Mișcarea Vestelor Galbene. A ars Notre Dame. Peste tot în lume s-a discutat despre imigrație, despre ascensiunea forțelor de Dreapta, despre prăbușirea UE. În România s-a discutat și s-a răsdiscutat despre posibila sentință în cazul lui Liviu Dragnea. S-a înființat chiar și un partid, ProRomânia, condus de fostul premier Victor Ponta al cărui program se reduce la un singur punct:

Liviu Dragnea trebuie să fie condamnat. Nu e prima dată cînd Liviu Dragnea transformă un proces juridic într-un proces de importanță națională.

În 7 octombrie 2013, Liviu Dragnea a fost trimis în judecată în dosarul Referendumului. După mai multe amînări, în 15 mai 2015, se pronunță sentința:

Liviu Dragnea este condamnat la un an de închisoare cu suspendare în dosarul privind fraude la referendumul din 2012. Procesul e reluat în Apel pe 28 septembrie 2015. Pe 22 aprilie 2016, primă instanţă dă sentința:

Liviu Dragnea este condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare în dosarul Referendumului, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind una definitivă. Liviu Dragnea nu se retrage din viața politică. I se coace un nou dosar. Cel al angajărilor fictive de la Teleorman.

De înțeles de ce scrutinul europarlamentar, Referendumul au trecut în plan secund sub puterea întîmplării teoretic strict juridice numite pronunțarea sentinței în cazul Liviu Dragnea. Nu știm cînd scriem aceste rînduri care va fi sentința în cazul Liviu Dragnea. Desigur, Liviu Dragnea e și președintele PSD și președintele Camerei Deputaților. Mulți spun că e atotputernic în România de azi. Dar, oricîtă putere ar avea Liviu Dragnea, dacă România ar fi o democrație autentică și nu a răfuielilor politico-mafiote prin intermediul Justiției, sentința în cazul Liviu Dragnea n-ar trebui să depășească hotarele unei întîmplări juridice, e drept mai deosebite mediatic, pentru că, pînă la urmă, e vorba dacă o vedetă merge sau nu la închisoare.

Liviu Dragnea e președintele PSD. Pe 27 mai 2019 nu are loc un congres hotărîtor pentru funcția de președinte al Partidului. Liviu Dragnea e șeful Camerei Deputaților. Pe 27 mai 2019 nu are loc o ședință a Camerei Deputaților programată pentru a discuta și vota șefia Camerei Deputaților. Pe 27 mai 2019 e programată anunțarea unei sentințe în cazul lui Liviu Dragnea. De ce e așteptată ea ca un eveniment întrecînd alegerile europarlamentare? Pentru că sentința nu va fi una juridică, ci una politică. Pentru că, indiferent că va fi condamnat sau achitat, judecătorii nu vor acționa în deplină independență, judecînd după probele de la dosar. Judecătorii se vor pronunța în funcție de rezultatele bătălie politico-mafiote care s-a desfășurat și a continuat să se desfășoare în cazul lui Liviu Dragnea.