Nature Geoscience a publicat un articol al unor cercetători americani, care au studiat în ultimii 20 de ani periodicitatea și amplitudinea cutremurelor terestre. Iar concuziile sunt uluitoare şi totodată controversate: că cele mai puternice cutremure s-au produs în perioadele în care mareele erau la maximă activitate. Teorie care n-a fost bine primită de lumea ştiinţei.
Ne este cunoscut fenomenul mareei, adică fluxul şi reflexul (creşterea şi descreşterea nivelului apelor), fenomen pe care fizica a demonstrat că totul se întâmplă cu ajutorul atracţiei gravitaţionale a Lunii.
Cele mai puternice maree se produc în perioadele de lună plină. De exemplu, cutremurul din Indonezia din anul 2004, cu aptitudinea de 9,4 grade pe scara Richter s-a produs într-o perioadă de lună plină, iar cel din Japonia, 2011 la fel cu o magnitudinea de 9 grade pe scara Richter. Iar cutremurul de 9,2 grade pe scara Richter din 27 martie 1964 din Alaska a apărut într-o zi când mareele activau la maxim.
Coincidenţe? Se întreabă lumea ştiinţei
Conform teoriei omului de ştiinţă Geoff Chester, astronom şi ofiţer în afaceri publice al Observatorului Marinei Americane din Washington arată că: “Aceeaşi forţă care produce mareele în oceane, produce şi undele din scoarţa terestră”.
“Cele mai multe cutremure apar pe liniile tectonice preexistente, şi marea majoritate a lor se datorează proceselor geofizice, dar s-ar putea să existe anumite corelaţii între Lună şi cutremure”, afirmă Chester. De exemplu, există o mai mare incidenţă a cutremurelor în emisfera nordică, atunci când Luna se află la nord de ecuator şi o creştere a activităţii seismice în emisfera sudică, când Luna se află la sud de ecuator. Orbita Lunii este înclinată în raport cu Pământul, ea efectuând un ciclu complet emisferă nordică – emisferă sudică o dată la 18,6 ani", scrie şi lovendal.ro.