Editura Evenimentul si Capital

Luminiţa Păvăloaie. Mândria şi omenia sufletului curat de ţărancă

Autor: | | 0 Comentarii | 1893 Vizualizari

Noţiunea de om simplu e doar un şablon. Luminiţa Păvăloaie demonstrează, după o viaţă de încercări, complexitatea gândirii şi a învăţămintelor sale.

Are acea vervă a sufletului, fără încetare de-a crede în viaţă, oricând gata s-o ia de la capăt. Te încarcă pur şi simplu cu optimismul ei.

Pare că a trecut pe deasupra necazurilor. Sau poate ca s-a detaşat atât de mult de ele, încât a reuşit să le reducă la nivelul unor simple amintiri. Ori nu?!...

Amiaza firescului

Am întâlnit-o în Dolheştii Mici, un sat de pe Valea Şomuzului, în Moldova suceveană.

“Şi de o sută de ori şi aş lua totul de la capăt”, întrebând-o despre freamătul destinului ei.

“Cu năbădăi. Şi uşoară, şi grea”, viaţa.

Stăm amândoi pe o margine de plai şi povestim despre cele ce au fost. Şi sunt. E o amiază a firescului, cu soare, grădină, casă, câteva mere într-un castron, o cană cu apă rece.

“Am crescut pe cuptor”

A văzut lumina zilei dincolo de pădure. Îmi arată dealul Poienii. Peste culme e satul Valea Poienii. “Acolo m-am născut eu”, în 1950.

Îşi aminteşte de bunica după mamă. În casa ei a îngânat primele cuvinte. Şi s-a ridicat în picioare. Mama urca şi cobora singură dealul. De câte ori avea treabă dincolo, în Dolheşti.

Ierni grele. Zăpezi cât casa. Mama făcea tunel prin omătul greu, ajungând la animale, să le dea apă şi mâncare.

“Eu eram mică şi mă ţineam de fusta bunicii”, însoţindu-şi cu privirea cele dintâi temeri. Şi uimirea.

“Am crescut pe cuptor”. Pe un pat cât o scândură. Cu lânoasa pătură învelindu-şi visele. Mulgea vaca şi bea laptele din căldura ugerului.

Îmi zice de şir. Era zeama de mămăliga. Puneai făina de mălai, lăsând-o un pic să fiarbă. Timpul era esenţial. Prea mult, şi fiertura să se “învârtoşea”.

Tata s-a apucat să facă noua casă a familiei. “Eu dormeam pe o uşă”, aşteptându-şi camera. “Am fost doi fraţi”.

Plăcerea de a citi

Mergea la şcoală încălţată cu opinci. Dar până la ele a fost drum lung, în picioarele goale.

Când o prindea frigul sau ploaia, pe cărarea de patru kilometri, se oprea din când în când şi îşi ducea câte un picior sub genunchiul celuilalt, să-şi încălzească talpa. Aşa, pe rând, până era gata să o pornească mai departe.

“Tare necajită am fost atunci!”, dar nu vrea să mă încarce cu ale ei. Numai patru clase a făcut.

Dar plăcerea ei cea mai mare, dintotdeauna, a fost să citească. Umblând prin toată lumea în paginile pe care le-a urmat, cuvânt după cuvânt.

Cumpărând cărţi pe care le mai are şi acum, unele cu foi îngălenite. Scriitori români şi străini.

“Eu numai gustam. Ei mâncau”

Şase copii are. Şi 13 nepoti. Şi doi strănepoţi. Ce a vrut în primul rând a fost ca odraslele sale să nu ducă lipsă de nimic. Îşi îngropase amărăciunea.

“Copiii mei să fie sătui. Eu numai gustam. Ei mâncau”, aşa era la masa lor.

Le spunea poveşti cu ursul, seara, înainte de culcare. I-a învăţat, mai mult ca orice, să fie cumpătaţi.

“Viaţa e frumoasă, dar trebuie să ştii s-o trăieşti. Să admiri, să te ţii de treabă, să iubeşti. Dar totul cu măsură”.

Temelia casei

Dacă o îndemni să facă o casă, ştie de-a fir a păr toate etapele. Strălucirea din ochi şi forţa braţelor vorbesc deopotrivă.

“Şusăleam casa cu nuiele de alun”. A şusăli, în sensul încrengăturii pereţilor. Apoi zidea cu călcătură. Lutul amestecat cu paie, pe care îl făceai chisăliţă, frământându-l cu picioarele. Aşteptai să se zvânte, nu-l foloseai imediat.

În final, cumpăra var nestins de la târg, îl punea într-un cazan şi-l stingea cu apă călduţă, amestecând cu putere. “Se făcea ca şirul, gros. Îl lăsam o săptămână”, apoi văruia pereţii.

Ecaterina Andronescu, SCHIMBARE majora la Educatie! Toti elevii vor fi AFECTATI

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI