Sfinții Mucenici Tarah, Prov și Andronic au trăit în timpul prigoanei creștinilor din timpul împăratului Dioclețian (284 – 305).
Sfântul Tarah era originar din Claudiopolisul Siriei, Sfântul Prov era din Perga Pamfiliei era veteran, servind multă vreme în armata romană, iar Sfântul Andronic era fiul unui cetățean de vază din Efes.
Aflându-se cei trei, în anul 304, în cetatea Pompeopolie, refuză să se închine la idoli cu prilejul unei sărbători păgâne, tustrei fiind creștini, sunt aduși la Tarsul Ciliciei în fața antipatului Numerian Maxim, un proconsul care avea și funcție de judecător.
Cum Tarah, Prov și Andronic refuză să se lepede de Hristos, sunt supuși la chinuri groaznice și apoi aruncați la fiare alături de niște criminali.
În vreme însă ce criminalii sunt sfâșiați, sfinții nici măcar nu sunt atinși de fiarele sălbatice.
Atunci, din ordinul stăpânirii, Tarah, Prov și Andronic sunt uciși de soldații romani.
Deși trupurile lor sunt amestecate cu cele ale criminalilor, sunt descoperite de creștini datorită a trei lumini care apar în mod minunat deasupra acestora, astfel încât mucenicii pot fi îngropați cu cinste.
Părticele din moaștele celor trei mucenici se găsesc la Biserica Memorială Mihai Viteazu de la Alba Iulia.