Editura Evenimentul si Capital

Lumea prin ochii lui Petru

13-10/19sever_CP-465x390
Autor: | | 69 Comentarii | 2416 Vizualizari

Pentru cei mai mulți oameni, Învierea lui Cristos este un eveniment din trecut, de care ne aducem aminte cu pioșenie.

Pentru alții, mai puțini, este o speranță de viitor. Dar cel mai greu ne este să înțelegem Învierea Lui ca fapt prezent. Prima îndepărtare de creștinism nu este prin faptă (poate că nu toți oamenii sînt atît de păcătoși pe cît credem), ci prin dificultatea/imposibilitatea de a aduce Evangheliile în prezent, în viața de zi cu zi de astăzi. Nu putem vedea Învierea aici și acum. Poate că nu ar fi necesar, dar îmi iau totuși precauția de a specifica limpede că nu mă refer la vreo halucinație, ori la vreo transă – a vedea taina Învierii lucrînd în prezent înseamnă, de fapt, a înțelege prin credință felul în care viața cotidiană, ”aici-ul și acum-ul”, mărturisește întreaga Lui mare poveste, așa cum picătura de apă mărturisește oceanul imens.

Prima condiție ca să putem să apropiem Învierea de noi este aceea de a-i sesiza, cu imensă uimire, noutatea colosală. Nimic înainte și după nu-i seamănă măcar. Doar că tocmai această noutate eternă pe care o reprezintă taina Învierii pare a fi de nesuportat pentru ochiul nostru interior, așa că e mai bine să o plasăm factual într-un trecut foarte adînc și să îi proiectăm raza de lumină într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. Luăm povestea din urmă, de departe și o ducem înainte, la fel de departe, trecînd-o peste capul nostru, ca și cum nu-i putem găsi rost în prezent. Ne trebuie ochii lui Petru!

Evanghelia după Luca ne spune că femeile care s-au dus a treia zi după răstignire la mormînt s-au întîlnit cu îngerii și au văzut că mormîntul Lui e gol. Tulburate, au revenit în fața apostolilor, care erau cam debusolați după sfărșitul tragic al Învățătorului lor, ca să le spună că mormîntul e gol și că vorbiseră cu doi îngeri care le-au spus că Isus înviase. ”Cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare și nu le-au crezut”, zice evanghelistul. Nu vă gîndiți doar la misoginismul unei societăți arhaice, gîndiți-vă că ucenicii erau pentru prima dată singuri și se confruntau cu împlinirea acelor evenimente colosale despre care, teoretic, știau că se vor întîmpla. Doar că, deși știau, deși fuseseră ucenicii Săi, tot aveau dificultăți să creadă, atît de puternice și de șocante erau evenimentele în sine.

Totuși, Petru a dat fuga la mormînt. A văzut mormîntul gol și ”a plecat, mirîndu-se în sine de ceea ce se întîmplase”. Uimirea lui Petru, după ce cu proprii săi ochi a văzut ”giulgiurile singure zăcînd”, trebuie că a fost formidabilă. Poate că credea. Sigur, știa că așa se va întîmpla. Dar acum, ochii săi văzuseră . Uimirea era generată nu de ceva neașteptat ci de potrivirea dintre ceea ce fusese profețit și ceea ce se întîmpla. Nimic nu egalează intensitatea uimirii pe care cineva o are cînd vede că o profeție se realizează!

Codruta Kovesi, lovitura de GRATIE! Va fi procuror european. Antunul facut de STRAINI. ULTIMA ORA

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI