Editura Evenimentul si Capital

Lumea barbugiilor din Piaţa Chiliei. Tripouri şi babaroase pentru fraieri. Investigaţie EVZ

Autor: | | 0 Comentarii | 13999 Vizualizari

Sunt un om care a pariat, ani la rând, atât prin cazinourile românești, cât și prin cele din Europa și chiar Las Vegas. Am cunoscut gambleri celebri, „gușteri” numai buni de curăţat, cămătari și trișori notorii. Am câștigat și am pierdut bani la BlackJack, ruletă, poker și, de ce nu, barbut. Aici, mai mult ca un chibiţ. Uneori în cazinouri legale, alteori pe „ciuci”, adică „pe vine”, la colţul străzii, sau în tripouri clandestine, amenajate în apartamente de lux, închiriate pe bani grei. O experienţă proprie și jurnalistică fantastică. În investigaţia de mai jos se regăsesc informaţii din observațiile personale dar, mai ales, dintr-o investigaţie ofi cială care a destructurat, cel puţin pentru moment, o reţea de barbugii și trișori profesioniști.

Piaţa Chiliei, orașul Constanţa. Cartierul nu are, însă, nicio piaţă - așa cum îi sună numele-, ci este doar un cartier de case pe care comuniștii nu au mai apucat să-l demoleze, ca să ridice blocuri. În „Piaţă” locuiesc foarte multe familii de ţigani turci. În anii ’80 erau sultanii cartierului. Zona era notorie ca rău famată și periculoasă, pentru că în Piața Chiliei își avea „cartierul general” clanul lui Ismail Iașar, zis Săceanu.

Acum 40 de ani, dacă treceai prin Piaţa Chiliei, riscai să rămâi fără portofel sau fără ceasul de la mână. Aveai noroc dacă scăpai nebătut. Violenţa îi caracteriza atunci pe oamenii lui Săceanu. Miliţia cunoștea zona și pe principalii interlopi, dar chiar și așa nu reușea să stăpânească fenomenul. Săceanu nu era tâlhar, la propriu, ci doar capul unei bande de șmenari, contrabandiști, barbugii și bătăuși. El nu a avut niciodată un loc de muncă, deși la vremea aia era obligatoriu prin lege. Șeful clanului care-i purta numele s-a lansat ca valutist. Deţinerea de bancnote străine era infracţiune și se pedepsea cu închisoare, pe atunci.

Prosperitatea „Clanului Săceanu”

Cu toate astea, Săceanu „lucra” nestingherit și făcea mulţi bani. Un dolar era cotat oficial, pe o piaţă artificială, care fizic nu exista, la patru lei, numai că oamenii nu puteau cumpăra de nicăieri valută. Dolarii americani sau mărcile germane le găseai doar „la negru”. În Piaţa Chiliei un dolar putea fi cumpărat cu 35 de lei sau chiar mai mult dacă sumele de vânzare erau mici. Așa că marinarii care se mai ocupau și cu micul trafic cu ţigări, cafea, blugi și alte mărfuri care nu se găseau în magazine cumpărau valută mai scump de la Săceanu. Din același motiv, cei care se pregăteau să fugă din ţară erau tot clienții lui. Este mai mult decât curios cum, într-un sistem totalitar, Săceanu și clanul său prosperau din activităţi ilicite fără să aibă mari probleme.

Preistoria măsluirii zarurilor

Săceanu mai avea însă și un alt job! Organiza jocuri ilicite de noroc, mai exact partide de barbut. Împătimiţii barbutului din toată ţara se cunoșteau cu Săceanu. Barbugiii de calibru intrau doar cu recomandare în această lume exclusivistă unde se cheltuia o grămadă de bani. Partidele erau organizate la Constanţa și la București. Se spunea că însuși Nicu Ceaușescu ar fi participat la astfel de întruniri, de unde și protecţia. Ca tacâmul să fie complet, trebuie să adăugăm că unele din zarurile cu care se juca erau măsluite. Înainte de 1989 nu erau zaruri false care să nu fie ușor detectabile. Un jucător versat se prindea că zarurile sunt „lucrate” și de aceea organizatorii trebuiau să schimbe zarurile în timpul jocului, folosindu-se de tot felul de tertipuri. Primele zaruri măsluite aveau niște plumbi înăuntru și cădeau pe niște variante cunoscute. Așa că organizatorii, de obicei, își „curăţau” partenerii de joc.

Alternanţa la guvernarea barbutului

După 1989 lucrurile s-au schimbat, treptat. În anii ’90 s-a liberalizat piaţa valutară, iar specula cu dolari și mărci a luat sfârșit. Oamenii lui Săceanu care schimbau valută pe stradă au dispărut ușor-ușor. Dar jocurile clandestine de barbut au continuat și sunt și astăzi la modă, în ciuda apariţiei cazinourilor legale. Săceanu nu s-a putut lăsa de acest „sport”. A apărut, însă, concurenţa. Așa că gașca lui Săceanu s-a mutat în noile cazinouri. La fiecare cazinou din Constanţa, dar și din București, își plasa câte unul dintre băieţii săi. Ăștia jucau sume mici, pentru că scopul lor era doar să socializeze cu gambleri împătimiţi și, în momente critice, să le plaseze bani cu camătă. O parte din membrii clanului au primit interdicţii de a mai intra în cazinouri, dar chiar și așa, treaba mergea. Săceanu și-a făcut o vilă mare și a rămas șeful interlopilor din Piaţa Chiliei. După 2000, lucrurile s-au mai schimbat și Săceanu a pierdut supremaţia. Întâi a pierdut zona sa de influenţă din Mangalia și, apoi, sudul litoralului în favoarea altlui interlop celebru, Nuredin Beinur. A rămas doar cu o oarecare influenţă asupra Pieţei Chiliei și nu s-a lăsat de barbut. A murit în februarie 2014 de cancer, la 62 de ani. Dispariţia lui fizică nu a însemnat, câtuși de puţin, moartea jocului de barbut și a cămătăriei în Piaţa Chiliei. Apropiații săi, rude și prietenii acestora au dus tradiţia mai departe.

Trișorii babaroaselor

Organizatorii partidelor de babaroase se bazează pe faptul că virusul jocului nu are antidot. Anul trecut, multe din personajele din acest material au făcut obiectul unui dosar DIICOT/DNA.

La sesizarea lui Sarafu Stila, un interlop machidon din Constanţa, care s-a dat singur în gât anchetatorilor, barbugii din toată ţara au căzut în plasa anchetatorilor. Procurorii au pornit de la Iașar Bechir, nepotul lui Săceanu, și au ajuns să destructureze o întreagă filieră. Reţeaua cuprindea nume sonore din lumea barbutului din Constanţa și București. Organele de anchetă au stabilit că nepotul lui Săceanu, Iașar Bechir, a reluat legătura cu o parte din complicii bunicului său.

Echipele de jucători care se reuneau în tripouri clandestine din Constanţa sau Bucuresti, sub „bagheta” lui Iașar Bechir, erau formate din trișori, cămătari, combinatori și fraieri plătitori. Trișorii erau foarte importanţi, pentru că ei asigurau câștigul garantat organizatorilor de barbut. Printre experţii în zaruri falsificate sunt și astăzi Marian Ceacărescu și Doru Aita, ambii vechi tovarăși de arme cu defunctul Săceanu.

Zaruri manevrate cu impulsuri electromagnetice

Iașar Bechir a reluat colaborarea cu cei doi, cu scopul de a face bani din barbut măsluit. Marian Ceacărescu este un interlop cunoscut la nivel naţional care și-a făcut veacul pe la Călărași. S-a făcut remarcat încă din anii ’80 ca un împătimit al jocurilor de noroc organizate ilegal. A fost sub supravegherea miliţiei și, după 1989, a rămas în atenţia poliţiei.

În ultimii zece ani, Ceacărescu s-a specializat în confecţionarea de dispozitive folosite la vicierea rezultatului jocurilor de noroc, de toate tipurile. Este expert în zarurile clasice cu plumbi, dar și-a upgradat metodele și a achiziționat zaruri măsluite care sunt influenţate cu un sistem electromagnetic montat în camera unde se joacă și activat cu telecomanda sau disimulat într-o centură purtată de unul dintre participanţii la joc. El a iniţiat-o și pe fiica sa în meșteșugul falsificării zarurilor.

Dezvaluiri de ULTIMA ORA! Elena Udrea, SPAGA de 900.000 de euro! Cum s-a intamplat

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI