„Vă anunț că am luat decizia să renunț definitiv la cariera și la rolul meu de jurnalist român pentru a-mi asuma un rol politic în această țară”, a bubuit vocea lui Moise! Nu, nu este un citat din Exodul și nu, nu este vorba despre Moise, fiul lui Amram, ci este un citat din Moise al nostru, Moise, fiul lui Guran.
Astfel introduși, am putut afla că Moise al nostru, mă rog, mai mult al tefeliștilor neo-marxiști, este decis să lipească USR de Plus, de parcă nu ar fi vorba despre două companii ale aceluiași regiment, după care să-și facă datoria față de democrația aflată în pericol fără el, el care vrea să lucreze și cu unii, și cu ceilalți, adică și cu USR și cu Plus „și toți să lucreze împreună, pentru ca în final să putem lucra și cu PNL”. Asta este ca aia, a lui Stalin către Europa de Est: „Suntem foarte atașați de voi și vrem să vă atașăm și pe voi la noi!
Moise, bine, am înțeles, te-ai lăsat de presă pentru că nu se mai poate, și sunt de acord, făceai o presă de dărâmai gardurile, la fel cum te-ai lăsat și de prezis cutremure, unde riscai penalul, nu doar ridicolul. Pleci așadar din presă pentru că trebuie să salvezi țara din marasm și să o faci mai frumoasă decât soarele de pe cer, iar pentru asta trebuie să îmbraci cămașa morții, să pui centura cu diagonală peste ea și să încalți cizmele în care să bați pasul de defilare pe platoul cazărmii USR, cu stângul în toba mare a fanfarei de la Plus.
Întrebarea este: când te-ai dus să-ți ridici cămașa de la magazia de efecte, pe care ți-a dat-o generalul Florian Coldea, pe aia cu gradele cusute pe față, sau pe cea cu ele cusute pe dos?
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
