Editura Evenimentul si Capital

Loteria Vizelor, fericirea care vine în plic

39cd45a3277d17ed001e400a1e6a4c17
Autor: | | 136 Comentarii | 0 Vizualizari

Dacă v-aţi săturat de circul din România, puteţi să vă încercaţi şansa la Loteria Vizelor. Aflaţi ce vă aşteaptă de la românii care au trecut deja Oceanul. America ne face din nou cu ochiul. Spuneţi-i adio lui Boc, uitaţi de Băsescu, Geoană şi de tot circul politic, a reînceput Loteria Vizelor!

Criza politică şi economică din România face din actuala ediţie a Loteriei americane una foarte atractivă, aşa cum de mulţi ani nu a mai fost. Dacă în anii ’90, ai prăbuşirii economice, viza americană suscita un interes enorm, cu sute de mii de români care îşi depuneau dosarele, situaţia catastrofală din 2009 tinde să reconstituie atmosfera din acea perioadă, pentru că apetitul pentru plecatul din ţară a revenit. Dar criză este şi în America. S-au prăbuşit bănci, giganţii auto au falimentat, şomajul e în creştere. Pentru o imagine clară, obiectivă, EVZ vă oferă o analiză la zi a situaţiei din Statele Unite. Ghizi sunt români care au ajuns acolo tot prin Loteria Vizelor. O fi mai suportabilă criza lor decât criza noastră? Iată povestea spumoasă a unei tinere care nu şi-a dorit niciodată să ajungă în State, dar care acum s-a adaptat perfect. Emigrată cu forţa Când am aterizat în Philadelphia, acum vreo trei ani şi un pic, mă amăgeam că n-o să fac mulţi purici prin zonă. Îmi luasem concediu fără plată, aveam în buzunar un bilet de avion dus-întors şi doar o valiză cu ceva haine de vară, cărţi şi cosmetice. Mă pregătisem, cumva, şi pentru varianta în care hotăram să rămân. Şi uite că am rămas... Nu sunt tocmai câştigătorul tipic al Loteriei Vizelor. Nu mi-am dorit niciodată să câştig. Am aplicat de câteva ori la rând, dar numai pentru că soţul meu mă bătea la cap. „Ce mare lucru, oricum nu or să mă selecteze”, îmi spuneam. Partea proastă e că eu eram câştigătorul, iar cealaltă jumătate a familiei mele, aia care visa de ani buni să plece în State, nu putea să o facă decât cu mine. Ce puteam să fac? Mi-am făcut valiza, dar am lăsat şi toate porţile spre România deschise. Întâmpinaţi cu miros de sarmale Eram în aprilie şi am decis să plecăm în mai. Luna aia a fost insuportabilă. Toate pregătirile, complicaţiile, ne siguranţa, părinţi care suferă... În momentul în care m-am urcat în avion, am avut o senzaţie de uşurare. Când am ajuns la Paris, în capul meu se instalase starea de vacanţă. La aterizarea în Philadelphia, ne-a aşteptat gazda noastră, Dragoş, fost ziarist în Iaşi, „loterist” şi el. De pe autostradă, oraşul mi s-a părut gri, coşcovit şi murdar (aveam să aflu mai târziu cât de întinse sunt ghetourile Philadelphiei). La un moment dat, am văzut în zare un pâlc de zgârie-nori. „Ăla e downtownul!”, mi s-a spus. După alte zeci de minute bune, am ajuns într-un cartier de case cochete, înconjurate de flori şi copaci. La intrarea în casa lui Dragoş, m-a îmblânzit un miros familiar: soţia lui făcuse sarmale. Prima regulă: răbdare! Nu îmi plăcea nimic. Eu eram gata de start, iar toată lumea îmi cerea să am răbdare. Răbdare până vin actele. Răbdare până găseşti un apartament de închiriat. Răbdare să trimiţi sute de CVuri pentru meserii pe care nu te-ai fi gândit înainte că le-ai putea face. Răbdare atunci când nimeni nu îţi răspunde şi nervi tari atunci când, ajuns în sfârşit la un interviu, te dai peste cap să convingi că eşti cel mai bun vânzător de cosmetice din lume. Eu sunt româncă, iar românii, prin definiţie, n-au răbdare. Abia la două luni după sosire mi-am găsit, cu chiu, cu vai, o slujbă. Casieră şi operatoare de maşină de loto într-o nenorocire de magazin de decoraţiuni interioare. Am plecat după o lună, dar aveam deja „experienţă de lucru americană”, aşa că mi-am găsit ceva asemănător într-un mall. Odată cu primul job, începusem şi prima şcoală pe pământ american: mă înscrisesem la un curs de asistente medicale. Ce m-a făcut, totuşi, să nu folosesc biletul de întoarcere acasă? Soţul meu, care venise cu bilet dus, dar care acum trecea şi el prin chinurile (pre)facerii, şi faptul că nu abandonez nicio luptă până nu mă umplu de vânătăi. Primul job adevărat Şcoala de asistente şi două luni de practică neplătită în care am muncit pe brânci mi-au adus primul job adevărat, cu contract de muncă: tehnician la Urgenţa unui spital. Tehnicianul e şi brancardier, şi infirmier, face şi cardiograme, ia sânge uneori, face manevre de resuscitare atunci când e cazul, are în grijă aprovizionarea cu materiale sanitare şi alte asemenea. Slujba asta îmi aduce un venit lunar de vreo 2.000 de dolari şi imensul avantaj de a-mi permite să-mi aleg zilele şi orele la care vreau să lucrez, astfel încât pot merge la facultate. Sunt cea mai bătrână studentă şi, pe deasupra, singurul străin din grupa mea de studenţi la producţie televiziune, dar m-am obişnuit cu asta. Sunt deja în anul al treilea. Vecinii mei, americanii Colegiul e lucrul care îmi place cel mai mult în America, deşi încă mă obişnuiesc greu cu modul lor foarte simplificat de a privi lucrurile. Ei, la rândul lor, cred că sunt prea complicată. Poate de aceea mi-a luat destul de mult până să-mi fac prieteni. Europenii, în general, au un mod de a scana realitatea ceva mai sofisticat, cred că şi nea Gheorghe din fundul văii are capul plin de definiţii şi concepte. Americanii au un soi de pragmatism amestecat cu naivitate, care provoacă în rândul maselor cea mai cumplită lene intelectuală. Dar, dacă ajungi să-i cunoşti, sunt băieţi buni. Le lipseşte, în general, dorinţa de a vedea moartă capra vecinului. La început mă scoatea din sărite faptul că sunt, prin educaţie, maeştri ai disimulării. De unde să ştiu eu că zâmbetul imens, entuziasmul şi felul în care îţi soarbe zâmbind orice cuvinţel sunt elemente ce compun obişnuita mască a specialistului în resurse umane şi nu indicii că vei obţine slujba? Acum ştiu să citesc dincolo de asta. În datele lor esenţiale, oamenii sunt toţi la fel. Pentru orice există opţiuni După trei ani, pătrăţica asta de ţară mi se pare nici bună, nici rea. Pot să spun însă că viaţa e mai uşoară pentru că sistemul e construit să fie foarte flexibil. Pentru orice există opţiuni. Sunt zeci de preţuri diferite pentru acelaşi lucru. Poţi să lucrezi cu normă întreagă, jumătate de normă. Poţi să mergi la şcoală dimineaţa, seara, marţea şi joia, lunea şi miercurea sau în fiecare zi a săptămânii. Îmi place că omul obişnuit nu prea are de-a face cu corupţia, chiar dacă nici funcţionărimea lor nu dă peafară de amabilitate. Îmi place că poţi să comanzi orice prin internet, poştaşul lasă coletul la uşă şi nimeni nu ţi-l fură, chiar dacă tu ajungi acasă a doua zi. Ce nu-mi place Nu îmi place însă că oamenii sunt foarte puţin informaţi şi ajung sclavii cărţilor de credit şi nu îmi place deloc sistemul de sănătate (nu că ăla din România ar fi mai breaz). Nu îmi place că militanţii de stânga îmi aduc aminte de comunism, iar ăia de dreapta de Evul Mediu. Mă oripilează că, în ţara libertăţii de expresie, te cenzurezi în numele corectitudinii politice şi al fricii de procesele care se nasc din nimic şi nu îmi place ghetoul mizerabil care se întinde pe kilometri întregi. Philadelphia e un oraş al contrastelor: e în topul primelor zece în materie de posibilităţi de distracţie şi recreere, are o universitate de Ivy League, un muzeu şi o orchestră simfonică cu solidă reputaţie internaţională, dar e şi în topurile sărăciei şi infracţionalităţii. Nu mai spun că a luat medalie de aur în clasamentul oraşelor cu cei mai urâţi oameni din America! Criza trebuie înfruntată Pentru cei care vin acum va fi însă ceva mai greu. Criza economică a mai diminuat din oportunităţi, iar pentru un nou-venit e mult mai greu decât acum câţiva ani. Condiţia de bază este să vorbeşti engleză cât mai bine. Restul depinde de norocul fiecăruia. În principiu, merită încercat, dar e bine să existe şi un Plan B, pentru cazul în care viaţa de aici nu ţi se potriveşte sau trecerea de la statutul de om educat şi cu carieră la cel de prăjitor de cartofi la McDonald’s te face să vrei să-ţi iei lumea în cap. A, şi încă ceva: America mea nu e neapărat reprezentativă pentru întreaga ţară. Prietenul meu, Chris, care a făcut un master în Kansas, mi-a spus că acolo s-a simţit exact ca într-o ţară străină. " Uneori mi-e dor de prietena mea din liceu, de o mulţime de oameni dragi. În rest, n-am regrete. Am ajuns relativ repede să mă simt din nou bine în pielea proprie. ",

Adriana Tomaşevici, Philadelphia CA LA RULETĂ. În fiecare an, peste 13 milioane de oameni din toată lumea visează să ajungă în America. Dintre aceştia, doar 55.000 sunt selectaţi

Elena Udrea vrea sa o vada pe Kovesi la INCHISOARE: Ar trebui sa primeasca minim 6 ani de PUSCARIE

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI
Tema zilei
11:29 Kovesi și fuga de marile procese de la Înalta Curte. Comentariu de Simona Ionescu 11:29 DE CE este ROMÂNIA ASTFEL? Cazul Kovesi din perspectiva imposturii. Editorial de Dan Andronic 11:20 BREAKING NEWS. Avem NUMELE ZIARISTEI care a fost DATĂ AFARĂ de Sebastian GHIȚĂ la cererea Laurei Codruța KOVESI 11:12 Kovesi, TRĂDATĂ de Traian Băsescu: „Dacă atât a dus-o capul!” 10:20 Kovesi, fără SPP și salon oficial. FOTOGRAFIA care spune TOTUL despre fosta șefă a DNA 09:29 6 ANI DE ÎNCHISOARE pentru Kovesi, BOMBA ANILOR în Justiţie! Breaking news în România 09:26 VINE APOCALIPSA pentru Dragnea: PSD, în CĂDERE liberă din cauza lui Kovesi! Dezvăluiri în „Telefonul de la ora 9” 09:24 Fosta șefă a DNA, vizată în 19 dosare la Parchetul General 08:30 Aducerea lui Nicolae Popa în țară – parte dintr-o mai amplă Operațiune politico-mafiotă. România lui Cristoiu 08:27 IMAGINI EXPLOZIVE cu Laura KOVESI. UNDE a fost SURPRINSĂ înainte de ZBORUL în JAKARTA. Breaking news 07:20 Sebastian Ghiță o ÎNFUNDĂ pe Kovesi în propriile minciuni: „Kovesi a avut nevoie de bani în plus și mi-a cerut.” 07:11 Fosta şefă a DNA, Laura Codruţa Kovesi A FOST IMPLICATĂ în aducerea în ţară a lui Nicolae Popa. DEZVĂLUIRI ŞOCANTE ale fostului preşedinte Traian Băsescu 21:41 News alert: TOADER îi va ALEGE lui KOVESI subalternul, dacă va câștiga postul. „Trimit propunerile la Bruxelles!” 20:40 Nicolae Popa aruncă BOMBA despre extrădarea sa: „Traian Băsescu a fost implicat! Să plătească și el și Kovesi!” AMĂNUNTE INCENDIARE 18:03 Un politician important detonează BOMBA în STATUL PARALEL: „Coldea planifica și dădea comanda, iar Kovesi executa.” 23:12 Ce spune Poliția Română despre dosarul anti-Kovesi 22:31 Scrisoarea de RECOMANDARE a Laurei Codruţa Kovesi trimisă Parlamentului European 18:27 Stare de ALERTĂ în Rusia. O clădire a Universității Sankt Petersburg s-a PRĂBUȘIT și mai multe persoane sunt PRINSE sub dărâmături. Breaking News 16:22 Turcescu: „Kovesi ar putea candida la prezidențiale" 11:20 BREAKING NEWS. TOADER, lovitură DECISIVĂ pentru KOVESI. Fosta șefă a DNA nu se aștepta la AȘA CEVA!