România dispune de numeroase parcuri naționale și rezervații naturale protejate în care turiștii trebuie să aibă o deosebită grijă să nu dăuneze pădurilor, animalelor sau speciilor de plante. Dar, în țară, există și locuri strict protejate, unde accesul turiștilor este interzis.

Datorită reliefului variat, România are numeroase parcuri naționale și rezervații naturale protejate în care turiștii trebuie să fie atenți ca activitățile lor să nu dăuneze naturii. Pe lângă acestea, există în țară și locuri strict protejate, unde accesul turiștilor este interzis.

Cele mai multe sunt rezervații științifice care au scopul de a proteja niște specii vulnerabile (cum ar fi pelicanul creț din Delta Dunării). În altele se poate studia felul în care natura dă naștere ecosistemelor în absența oricărui impact uman. Din acest motiv este foarte importantă respectarea interdicțiilor stabilite de autorități.

Totodată, în România există însă și un loc unde este interzis accesul femeilor.

 1. Peștera cu corali

În județul Hunedoara, în Munții Vâlcan și la 12 kilometri de satul Câmpu lui Neag se ascunde Peștera cu corali. Este denumită astfel deoarece adăpostește fosile de corali. Situată pe Valea Scorotei, la o altitudine de 1.000 de metri, peștera cu corali are o lungime de 83 de metri și coboară până la o adâncime de 5 metri sub nivelul solului.

Peștera a fost descoperită în anul 1970 de către membri ai clubului de speologie „Focul Viu” din București. În 1971 s-a realizat și planul peșterii, iar în 1972 a fost declarată rezervație speologică, închisă accesului publicului.

Condițiile din peșteră au fost ideale pentru dezvoltarea coralilor. Fosilele au forme și culori diferite, ce variază de la alb translucid la roșu-maro.

 

2. Rezervația „Grindul Lupilor”

Aflat în apropiere de Gura Portiței,în complexul lagunar Razim – Sinoe, este un grind maritim care separă apele Lacului Sinoe de cele ale Lacului Zmeica. Acesta este Grindul Lupilor format de curenții circulari ai Mării Negre.

La nivelul lui a fost constituită o arie strict protejată de interes național, ce reprezintă o rezervație științifică mixtă din cadrul Rezervației Biosferei „Delta Dunării”. Accesul turiștilor este interzis, fapt care

Cu o suprafață de 20 de km², Grindul Lupilor are o vegetație specifică solurilor nisipoase, cu tufișuri și ierburi viu colorate, flori de maci, dar are și mlaștini și canale.Pe Grindul Lupilor trăiesc bursuci, șacali aurii, mistreți sau popândăi. Zona este importantă pentru reproducerea naturală a peștilor (crap, șalău, plătică), iar pasărea ogorului, acvila pitică și prigoriile găsesc aici hrană și refugiu pentru cuibarit, arată info-delta.ro.

3. Insula Sacalin

Cunoscută și sub denumirea de „cel mai nou pământ al țării”, Insula Sacalin este o insulă nou formată din Marea Neagră, aflată puțin mai la sud de locul în care brațul Sfântu Gheorghe se varsă în mare, la mică distanță de coastă. Insula s-a format din aluviunile aduse de Dunăre.

Inițial Insula Sacalin era formată din două insule mai mici: Sacalinu Mare și Sacalinu Mic. Însă cu timpul cele două s-au unit și au format o masă unitară de pământ cu suprafață de 214 km² (cât Bucureștiul de mare – capitala are o suprafață de 228 de km²).  Pe atunci, insula avea un singur nucleu. Trimis al Comisiei Europene a Dunării, căpitanul Thomas Spratt a realizat în anul 1856 o nouă hartă, în care insula Sacalin apărea cu două nuclee.

Insula este populată de o mare varietate de păsări, mamifere și reptile. Aici se regăsesc cele mai mari colonii de chire de mare și pelicani creți, insula fiind principala zonă de cuibărit, hrănire și iernare a acestor specii. Pe insulă au fost identificate 229 de specii de păsări. În apele insulei se găsesc pești rari, sturioni, dar și plante rare, cum ar fi varza de mare și canarul bălții.

În anul 1924, cercetătorii români au efectuat noi măsurători și au constatat că lungimea insulei a ajuns la 10 kilometri. În 2015, lungimea sa a ajuns la 19 kilometri.

Guvernul României a declarat zona rezervație a biosferei și a interzis popularea insulei, încă din anul 1938. În prezent este interzis și accesul turiștilor.

 

4. Rezervația „Gemenele” din Parcul Național Retezat

Rezervația Științifică Gemenele este o arie protejată de interes național situată în zona centrală a Parcului Național Retezat.

Înființată în anul 1955, Rezervația științifică „Gemenele” are o suprafață de 16 de km².  În interiorul ei se asigură un regim strict de protecție, prin care habitatele sunt păstrate în starea lor naturală, fiind permise doar activitățile științifice, cu acordul Academiei Române.

Din punct de vedere ştiinţific, Rezervația „Gemenele” este cea mai valoroasă zonă din Parcul Național Retezat, se arată în regulamentul de organizare şi funcţionare a rezervației.

Scopul rezervației este de a fi un loc unde ecosistemele naturale să poată fi studiate în condiţiile menţinerii integrităţii lor depline, în afara oricărui impact uman.

 

5. Insulele Prundu cu Păsări

Situate în partea de sud-vest a lacului Sinoe, aproape de mal, Insulele Prundu cu Păsări sunt două insule apropiate.  În anul 2010, în jurul insulelor s-a constituit o rezervație științifică alcătuită din luciul de apă al lacului Sinoe, până la o distanță de aproximativ un kilometru de centrul ariei.Insulele au o suprafață de aproximativ 1,4 hectare și au forma unor atoluri.

Suprafața totală a rezervației este de 187 de hectare, incluzând luciul de apă. Rezervația științifică adăpostește o colonie mixtă de păsări, dintre care mai importante sunt lopătarul și pelicanul creț, acesta din urmă fiind o specie aflată în pericol de extincție la nivel mondial. În Delta Dunării mai trăiesc numai aproximativ 450 de perechi din această specie.

6. Insula Ceaplace

Insula Ceaplace este situată în partea de nord a lacului Sinoe, în apropiere de Grindul Lupilor. Cu o suprafață de 0,6 hectare, insula are forma unui atol. În anul 2010, prin aceeași hotărâre de Guvern care a oferit protecție Insulelor Prundu cu Păsări, și Insula Ceaplace a fost transformată în rezervație științifică.

Rezervația științifică este unul din cele trei locuri din România care adăpostesc colonii de pelicani creți și cea de-a treia colonie de pelicani creți ca mărime din Europa.

7. Mănăstirea Frăsinei

În satul Muereasca, din județul Vâlcea se găsește Mănăstirea Frăsinei. Mănăstirea este cunoscută și sub numele de „Athos-ul României” deoarece femeile nu au voie să intre aici.

Din anul 2010, mănăstirea a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Vâlcea. Mănăstirea Frăsinei este singura mănăstire ortodoxă din țară în care nu au voie să intre persoanele de sex feminin. În perioada comunistă această interdicție a fost ridicată, potrivit wikipedia.org.

Pe o placă de piatră aflată la intrarea în lăcașul de cult, este scris istoricul său. Mănăstirea există de la începutul secolului al XVIII-lea. În anul 1710, doi călugări sihaștri au venit aici și au ridicat o bisericuță din lemn cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”. În anul 1763, în locul bisericii din lemn a fost construită una din zid, care se păstrează pînă azi la cimitirul călugărilor.

Episcopul Rîmnicului, Calinicla, la jumătatea secolului al XIX-lea, a impus restricția ca în Mănăstirea Frăsinei să nu intre niciodată femei, după modelul de la Muntele Athos.