Evenimentul Zilei > Monden > Localitatea care nu există pe hartă, dar e un magnet pentru turiști! De ce e supranumită mica Elveție a Greciei. FOTO
Localitatea care nu există pe hartă, dar e un magnet pentru turiști! De ce e supranumită mica Elveție a Greciei. FOTO

Localitatea care nu există pe hartă, dar e un magnet pentru turiști! De ce e supranumită mica Elveție a Greciei. FOTO

Este o regiune a Greciei aproape deloc cunoscută și chiar mai puțin vizitată. Adânc în interiorul părții continentale, ruptă de restul lumii se întinde regiunea Agrafa. Deși la origini era considerată atât de departe încât nu merita un loc pe hartă, Agrafa a devenit o atracție irezistibilă pentru turiștii din toată lumea.

În epoca medievală regiunea era atât de inaccesibilă încât a fost denumită „agrafa” (cuvântul grecesc pentru nescris). La renumele său a contribuit latura sa sălbatică și independentă care contin și în prezent, notează un material BBC Travel.

A fost botezată de scribii bizantini. Ce înseamnă de fapt Agrafa?

Numele îi vine de la scribii bizantini, care atunci când au decoperit regiunea au considerat-o mult prea îndepărtată pentru a o înregistra pe hărțile lor, marcând ca agrafa – teritoriul de dincolo de hartă. Otomanilor, de asemenea, zona li s-a părut prea inaccesibilă pentru a o putea controla. Astfel Agrafa a devenit una dintre foarte puținele regiuni ale Greciei care nu au căzut niciodată sub ocupație otomană.

Agrafioții, locuitori bravi și independenți ai regiunii, au folosit această cvasi-independență pentru a transforma pământul într-un cuib de activitate revoluționară. Legendarul luptător pentru independență Antonis Katsantonis s-a născut aici, iar liderul revoluționar Georgios Karaiskakis a folosit Agrafa ca bază de unde teroriza trupele otomane alungându-le până jos în câmpii.

În 1823 o garnizoană otomană, care se retrăgea din orașul de coastă Missolonghi, a făcut o manevră neinspirată prin Agrafa. Dezorientați de peisajul haotic de munți, păduri și râpe, turcii s-au confruntat cu 800 de luptători greci care i-au nimicit în apropiere de satul Agios Vlasios, în una dintre cele mai faimoase bătălii ale Revoluției grecești. Otomanii nu s-au mai atins niciodată de regiune. Câțiva ani mai târziu, Agrafa a devenit parte a noului Regat independent al Greciei.

Culmile de dincolo de orice hartă

Însă independența nu a adus mari beneficii Agrafei. Regiunea a rămas săracă și izolată, iar pe finalul secolului 19, mulți agrafioți au început să caute o viață mai bună în alte zări. Unii s-au dus în zonele de câmpie, alții la Atena. Mulți și-au încercat norocul în America, în special în Carolina de Nord, orașul Charlotte.

Agafioții pendulează între Grecia și America

„Primul agrafiot care a emigrat în America a ajuns acolo”, explică Elisavet Papadopoulou din satul Fragkista. „Acum Charlotte are cea mai mare comunitate de agrafioți din afara Greciei„.

Există atât de puțin pământ neted în Agrafa că multe așezări sunt răspândite pe culmile munților, iar Fragkista este format de fapt din două sate separate de o râpă mare, Anatoliki Fragkista (în est) și Ditiki Fragkista (în vest). Într-o tavernă, localnicii vorbesc amestecat două limbi, greacă și engleză cu accent american. Sunt Konstantinos „Dino” Panourgias și fratele său Evangelos „Van”. Dino, cel mai mare dintre frați, și-a sărbătorit recent cea de-a 91-a aniversare.

Când eram mai tânăr, școala avea 70 de elevi. Toți într-o singură cameră!”, expli Dino. „Iernile erau grele. Nu aveam sobă, doar un cuptor. Fiecare școlar trebuia să aducă un buștean în clasă pentru a ne încălzi. Acum nu mai sunt școlari. Școala s-a închis acum 20 de ani„, continuă el. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, regiunea a fost ocupată de naziști, poate primii invadatori care au ocupat vreodată cu adevărat Agrafa.

Primul tărâm al Greciei eliberat de naziști

Cel mai probabil naziștii au urmat cărările păstorilor de peste munți„, continuă Dino. „Când i-am văzut am alergat cu toți să ne ascundem în peșteri. Au stat două zile și apoi au ars tot satul din temelii„. Însă mișcarea de rezistență locală a fost puternică, Agrafa devenind primul loc din Grecia care s-a eliberat de jugul nazist, proclamându-se „Grecia libedin munți în august 1943.

Însă răul abia urma să înceapă. Înainte ca războiul să se fi terminat, Grecia a cunoscut un crâncen război civil între naționaliști și comuniști. Evenimentele, care au rupt țara în două, s-au replicat la scară mai mică și în Agrafa. La Fragkista, familiile s-au asmuțit una asupra alteia, iar izolarea satului nu a lăsat nicio șansă evitării violenței. „Nu mi-am cunoscut niciodată tatăI”, spune Van solemn. „L-au omorât înainte să mă nasc„.

în 1951, Dino, care avea atunci 21 de ani, a călătorit la Atena, unde a luat un vapor către New York și apoi imediat s-a urcat într-un tren cu destinația Charlotte. A lucrat acolo câțiva ani înainte să se mute la Chicago și apoi New York, unde și-a deschis propriul restaurant. În 1963, Van și mama lor li s-au alăturat. Frații trăiesc încă la New York, dar revin la Agrafa în fiecare vară. Aici este paradisul, cred ei.

Agrafa, paradisul cu stațiuni de ski și peisaje de poveste

În Ditiki Fragkista, partea mai sofisticată a Agrafei, se află cafenele cochete în stil vintage cu mușterii oameni în vârstă și chiar o școală cu câțiva elevi. Apoi panorama devine din în ce mai confuză. Pe sub munții Agrafa (ca și regiunea, au fost considerați prea îndepărtați pentru a li se pune un nume), curg trei mari râuri – Acheloos, Agrafiotis și Megdovas – care străbat zona ca trei trecători albastre și reci. Păduri nesfârșite de conifere se zăresc în depărtare, prin care mișună urși și lupi. Pe crestele laterale ale munților stau aninate sătucuri cu acoperișuri roșii. „Te simți ca și cum ai păși într-o lume diferită. Lumea Agrafei„, spune jurnalista Natasha Blatsiou.

Tot mai puțini școlari în cătunurile Agrafei

Uneori regiunea seamănă cu Munții Alpii și de aceea Agrafa a fost deseori supranumită „Elveția Greciei” de către localnici. Mai multe stațiuni de ski se află la marginile Agrafei, deși în regiunea propriu-zisă nu există niciuna. Căci asta este Agrafa – un tărâm nemarcat. Nu au existat documente oficiale până în anii 1950, electricitatea a pătruns abia în anii 1980, iar multe sate încă mai așteaptă drumuri asfaltate. Populația totală se ridică astăzi la 11.000 de persoane.

Izolarea a fost atât o binecuvântare cât și un blestem„, spune localnicul Thomas Ntavarinos. „S- a păstrat un mod tradițional de viață, un paradis al florei și faunie, dar este și un loc unde e greu să trăiești. Iernile sunt lungi și năpraznice„, continuă acesta. O geografie simultan frumoasă și ostilă. Însă turismul tot mai viguros care a prins avânt aici este pe cale să schimbe lucrurile, conchide BBC.