Drumul deschis de Creangă printr-o poveste deocheată a fost urmat de puţini scriitori români, astfel încât genul erotic a fost neglijat.
"Violul Nadiei, din «Răscoala», este cea mai cunoscută scenă", spune scriitoarea Doina Ruşti, amintind de romanul lui Liviu Rebreanu. "Cred că vorbim despre o decenţă specifică literaturii mici, cum este cea română", completează aceasta. Scriitoarea crede că vinovat de lipsa erotismului în versuri sau proză este detaliul că literatura română s-a clădit pe un mit: cel al scriitorului mare, "modelul Eminescu". Iar erotismul este genul minor pentru "un scriitor care vrea să urce pe scară".
Pe o scară a timpului, scriitorul şi criticul literar Marius Chivu ar plasa mai întâi "Povestea P...", publicată în 1878 de Ion Creangă, dar cunoscută printre români mai ales după 1989. Comuniştii au socotit- o literatură interzisă şi au ascuns-o de "primejdia" tiparului. La lista scrierilor româneşti pur erotice, Chivu ar adăuga "Poemul invectivă", de Geo Bogza, şi "Infernala comedie" a lui Emil Brumaru.
Scrii erotic, te dezbraci în public
"Ca să-ţi iasă o scriere erotică, trebuie să fi trăit ceva din ce scrii tu acolo", spune Doina Ruşti. Autoarea spune că, atunci când scrie literatură erotică, autorul nu face altceva decât "să se dezbrace în public". În anii '80, Doina Ruşti a scris povestea unui cuplu de homosexuali, din Tomisul secolului al III-lea. "Am trimis povestea asta, Xefis (numele personajului principal - n.r.), la concursul "Marin Preda". Eram studentă, eram naivă şi mă credeam mare şi tare. Dar cum puteau să primească pe atunci povestea de iubire a doi bărbaţi?", se întreabă scriitoarea.
Apoi a realizat că, nefiind şi un miez din faptele tale în text, povestea lui Xefes este una "mediocră". Şi a scris alta, la invitaţia Editurii Trei. Se întâmpla în 2007, când a fost publicată "Poveşti erotice româneşti", o colecţie de 17 poveşti erotice semnate de autori de astăzi. "Ţâţe" este o poveste de dragoste între un muncitor la spaţii verzi şi Sabina, o tânără plină de imaginaţie. Erotismul începe cu următorul pasaj: "Bărbatul nu mai avusese răbdare ca ea să-i dea o nouă plantă, ci întinsese pe neaşteptate braţul spre lădiţa de plastic, iar în drumul lui, îşi lovise dosul palmei de sânul ei îmbujorat". Apoi urmează restul poveştii, cu aventura celor doi.
Ei bine, de unde inspiraţia? Lăsând jena deoparte, Doina Ruşti recunoaşte: "De la toţi muncitorii care mi-au pus mâna pe sâni pe stradă. Chiar dacă uneori mi-a plăcut...". Pentru Marius Chivu, scrisul în general presupune o dezbrăcare în public, nu doar literatura erotică. În "Poveşti erotice româneşti", el semnează "Amfiteatru la amiază", povestea unui tânăr seminarist de franceză care are o fantezie cu una dintre studentele din sală. Iată un pasaj: "Îşi trecu în fugă buzele peste colecţia de cercei şi răceala lor îi plăcu. Apoi îşi întinse vârful limbii de-a lungul marginilor buzelor ei şi se opri în colţul gurii unde puful fin mai păstra un gust dulceag, poate de la croissantul cu ciocolată...".
Cine a lăsat jena deoparte
Dacă Ion Creangă şi-a dat în petic cu povestea sa deocheată din 1878, Macedonski realizează un poem erotic în 1895. În "Noaptea de februarie", autorul ia apărarea unei prostituate, pe care o foloseşte ca simbol al femeii decăzute.
Finalul surprinde renaşterea unei astfel de femei prin prisma amintirilor, dar o renaştere curmată de prezentul de neschimbat: "Uşa se deschise-atuncea, şi-njurând de dumnezei/ Un băcan cu ceafa groasă, mirosind a băutură/Puse-o lungă sărutare pe-ofilita ei figură.../Toţi ne-avem destinu-n lume... El pe-al său, şi ea pe-al ei". Însă, consideră Doina Ruşti, poemul, "mai degrabă social", deschide drumul spre o operă a lui Macedonski mult mai apropiată de erotism: romanul Thalassa. "Aici avem un eros voluptos", consideră scriitoarea. De la Macedonski şi romanul său din 1915, firul erotic este continuat de Mircea Eliade, care include câteva secvenţe erotice în romanul "Maitreyi".
Erotismul este unul de tip oriental şi lipsit de vulgar, care constă în iniţieri ale tânărului european Allan în mistere. Una dintre cele mai ample descrieri este cea în care Allan şi Maitreyi îşi ating picioarele în mângâieri inocente ale pulpelor.
Odată cu Maitreyi, în 1933 a apărut "Poemul invectivă", volum pornografic pentru care Geo Bogza a fost arestat timp de 10 zile. Firul a fost reluat abia după căderea comunismului, când mai mulţi autori şi-au îndreptat atenţia spre erotism. Marius Chivu aminteşte de Alex Tocilescu, cu romanul "Carne Crudă", de bloggerul clujean Maxim Crocer, autor al romanului "Amo(u)r" şi de Emil Brumaru.
TOP 5
Opere erotice româneşti - Recomandări ale lui Marius Chivu, critic literar
- Alex Tocilescu, "Carne crudă"
- Maxim Crocer - "Amo(u)r"
- "Poveşti erotice româneşti, antologie", 17 autori
- "Poemul invectivă", Geo Bogza
- "Infernala comedie", Emil Brumaru
TOP 5
Opere erotice străine - Recomandări ale Doinei Ruşti, scriitoare
- Henry Miller, "Tropicul Cancerului"
- Giovanni Boccaccio, "Decameronul" (unele dintre nuvele)
- Margareta de Navarra, "Heptameronul"
- Geoffrey Chaucer, Visul ducesei, din "Povestiri din Canterbury"
- Anais Nin, "Delta lui Venus"
PASAJE
"Câte patru, şi sunt tineri! Câte patru, şi din ei / Ce-şi prostituie juneţea la pierdutele femei,/ Cangrenându-şi corp şi suflet cu o minte neînţeleaptă, / Se va naşte viitorul, şi posteritatea dreaptă", Alexandru Macedonski, "Noaptea de februarie",1895
"Atâtea bube care mi-au copt în suflet / Se vor sparge - şi vor curge în tine odată cu prima ejaculare", Geo Bogza, "Prefaţă la un roman de dragoste", 1932
"Ţi-s bucile frumoase ca două fenomene / Cereşti ce se întîmplă o dată-ntr-un mileniu, / Pe hărţile stelare ţi le-a-nsemnat alene / Cu mîna lui buimacă de pofte dulci un geniu", Emil Brumaru, Sonet IX, volumul "Infernala comedie", 2005