Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Linşajul lui Andrei Pleşu, idioţia morală şi spaţiul libertăţii
Linşajul lui Andrei Pleşu, idioţia morală şi spaţiul libertăţii

Linşajul lui Andrei Pleşu, idioţia morală şi spaţiul libertăţii

Motto: "Pentru valet, nu există erou" - Goethe

Trei au fost dimensiunile esenţiale ale experimentului comunist: distrugerea valorilor, distrugerea memoriei şi distrugerea libertăţii. A fost aşadar, că şi fascismul, un regim axiofob, mnemofob şi liberticid. Din păcate, vedem că aceste trăsături n-au dispărut. Aş dori să clarific natură şi mizele protestului împotriva linşajului mediatic organizat de “Antena 3″. Este vorba de o reacţie a societăţii civile la care regizorii linşajului nu se aşteptau. Ei mizează pe torpoarea, pe amorţirea morală a societăţii româneşti. Proiectează asupra unei întregi societăţi propria lor idioţie morală.
 
“Antena 3″ a devenit megafonul celor mai obscurantiste şi nocive forţe din societatea românească. Este urmaşa “Săptămânii” barbiste, huliganică revista susţinută făţiş de Securitate, şi a “României mari” în cea mai sordidă fază acestei publicaţii. Acţionează cu biciul verbal asemeni hingherilor ideologici ai ceauşismului.
 
În spatele acestor imundiţii se află, evident, cel care plăteşte: un fost colaborator dovedit al Securităţii, omul care a dezvoltat o obsesie împotriva a tot ce ţine de statul de drept, Dan Voiculescu. Campaniile isteroide ale acestei televiziuni sunt menite să anihileze spaţiul libertăţii. Protestând împotriva acestui linşaj, apărăm spaţiul libertăţii.
 
Nu există două tabere echivalente moral, intelectual, valoric. Există o tabăra a demnităţii şi una a lipsei de ruşine, a insolentei agresive, a călcării în picioare a valorilor. Cel puţin aşa privesc eu lucrurile. Citiţi lista semnatarilor Apelului şi veţi vedea că sunt persoane cu puncte de vedere diferite, uneori chiar opuse, în ceea ce priveşte bilantulul preşedinţiei Băsescu şi nu numai asupra acestei teme. Există însă un număr de valori ireductibile care i-au motivat pe toţi să semneze. Semnând, toţi spun că agresiunea contra lui Andrei Pleşu este şi una împotriva lor. Nu e o vorba fără noimă. Dacă nu credeau acest lucru, nu semnau. Precizez că mă număr printre semnatari.
 
Andrei Pleşu însuşi a avut adeseori puncte de vedere critice în privinţa lui Traian Băsescu. La fel, a scris critic şi despre Emil Constantinescu, că să nu mai vorbesc de Ion Iliescu, Victor Ponta şi Crin Antonescu. A spus lucruri care nu au făcut plăcere clasei politice. Andrei Pleşu este un moralist, iar moraliştii stingheresc, deranjează, adeseori irită. Adevărul etic este adeseori incomod. Se cunoaşte refrenul: “Cine mai e şi asta să ne dea nouă lecţii?” În lipsa argumentelor, se recurge la ocară, la injurie, la bascau mizerabil, la miştocăreală grobiană, la cuvinte gen “suflete de slugi”…
 
Ceea ce este scandalos ţine de un linşaj mediatic al unei personalităţi pe drept cuvânt respectată şi admirată. Dacă acest lucru se poate petrece împotriva lui Andrei Pleşu, înseamnă că nu mai există limite ale neruşinării, ale infamiei. A nu tăcea când se petrec asemenea atacuri abjecte ţine de respectul pentru un om că Andrei Pleşu, desigur, de respectul pentru valoarea esenţială a civilităţii, dar şi de auto-respect.

  • Versiune lărgită, pentru "Evenimentul Zilei", a artcolului apărut în ediţia online a "Revistei 22".
Publicat in categoriile: Opinii EVZ
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: