Libertatea - Fata Morgana

Libertatea - Fata Morgana Sursa: Arhiva EVZ

Oamenii care nu acceptă să fie contrazişi sub nicio formă, nu pot deveni niciodată foarte inteligenţi, pentru că inteligenţa lor va fi întotdeauna limitată de pintenii egoului lor.

Nu poţi să vrei şi să operezi în zona adevărului şi să ai dreptate cu orice preţ in acelaşi timp - sau nu ştii tot şi ai deschiderea să afli lucruri noi, sau deja ştii tot şi eşti nedialogabil (caz în care poţi foarte bine să vorbeşti cu selfie camera, pentru că aportul informaţional cu care rămâi este acelaşi…).

Ca să putem rămâne în aerul proaspăt şi liber din tărâmul adevărului, trebuie să ne descălţăm de pintenii care strigă: "Vreau să am dreptate cu orice preţ", altfel, dacă nu ne debarasăm de ei, greutatea acestora o să ne propulseze în afara acestui tărâm (care se află pe la o anumită înălţime), şi o să ne ţintuiască undeva la sol, alături de alţi zmei, care în timp ce se împăunează îşi strigă opiniile la porta voce unii peste alţii.

Văd din ce în ce mai rar în jur oameni cu rafinament care, deşi au perspective diferite asupra realităţii, se pot întâlni la jumătate pe un tărâm armonios, în care adevărul contează, iar nu să ai dreptate. Discuţiile care se centrează pe adevăr, sunt discuţiile acelea vii şi pline de sevă, în care omul nu ştie tot, are deschiderea să afle ceva şi de la cel de lângă, iar în final, fiecare este hrănit din acest gen de mutualitate şi pleacă cu ceva nou, pe care l-a dobandit de la celălalt, pentru că a avut bunăvoinţa să îl ia în serios.

Ne puteți urmări și pe Google News

Discuţiile în care primează poziţia, sunt discuţiile obositoare, în care adevărul e pus în paranteză de dorinţa egoistă a omului de a avea dreptate. Egoismul te stoarce, autenticul te hrăneşte. Pentru a rămâne în realitate, e mai important să fii smerit decât să fii inteligent. Degeaba eşti foarte inteligent şi expui raţionamente sofisticate despre platitudinea Pământului, câtă vreme tu refuzi să-ţi sincronizezi părerea cu realitatea că Pământul e de fapt, rotund.

Cine e foarte inteligent, e automat şi smerit, pentru că cine ştie multe, realizează cât de puţine ştie de fapt.

Cine e doar inteligent, s-ar putea să-şi oprească focusul numai asupra a ceea ce ştie, iar în lipsa smereniei de a-şi lărgi atenţia şi spre ceea ce nu ştie, să-şi limiteze şi perspectiva asupra realităţii.

Dacă realitatea e compusă din zece segmente, văd că există multe persoane care după ce au glisat rapid peste trei dintre acestea, sar la concluzia finală, care nu poate fi legitim exprimată decât după parcurgerea tuturor celor zece segmente. Poate că următoarele şapte segmente arată exact ca primele trei, dar dacă nu?

Observ în jur în această perioadă o societate pe alocuri imatură, care din cauză că nu tolerează inconfortul incertitudinii, plonjează în zona părerilor rigide, fondate pe concluzii pripite şi supoziţii. Sunt puţini cei cu modestia de a recunoaşte că nu ştiu totul. Unii ca să se simtă importanţi şi inteligenţi au nevoie să-i arate cu degetul pe alţii ca a fi inferiori - unele nevoi apar ca urmare a unei lipse…

Fata Morgana

Dacă la începutul pandemiei cuvântul omniprezent era "covid", în ultima perioadă a fost surclasat de "vaccin". Când vine vorba de acest subiect de “foc”, mă număr printre cei care nu diabolizează deloc nici vaccinul, nici industria farmaceutică şi care înţeleg foarte bine binecuvantarea pe care o reprezintă medicamentele în anumite situaţii.

Nu cred că dacă mă vaccinez or să îmi crească solzi, ori că nu o să mă mai pot ruga (ar fi pretextul ideal de îmbrobodire al lenei duhovniceşti, nu? - “De la vaccin…”). Nu am nici coşmaruri cu Bill Gates, iar teoriile fanteziste mă irită puţin, din cauza faptului că apar cel puţin zece versiuni total diferite cu privire la acelaşi subiect – lucru ce reliefează limpede realitatea faptului că nu adevărul primează (din moment ce versiunile fluctuează atât de mult), ci găsirea cu orice preţ a unei conspiraţii explicative.

Cred că tocmai aceste exagerări, care nu au niciun suport concret pe care să se bazeze, fac foarte mult rău, pentru că o extremă poate da naştere alteia: când văd cât de tare poţi exagera cu propaganda anti-vaccin (până într-acolo încât să inventezi zvonuri false, ceea ce-ţi anulează orice fel de credibilitate), s-ar putea să nu faci decât să mă determini să-ţi fac ţie “anti-campanie” (a se vedea norul de reacţii adunate faţă de “anti-vaxxeri”).

Spun unii că o soluţie de "prevenţie" a virusului este ridicarea vibraţiei corpului/spiritului.

Nu neg faptul că starea emoţională influenţează imunitatea organismului, e dovedit ştiinţific că stresul afectează, printre altele; însă…există o listă lungă de persoane foarte "bine puse" din punct de vedere duhovnicesc, şi care totuşi au fost puse la pământ de virus. Ca să dau un exemplu, mă îndoiesc că Părintele Efrem de la Vatoped are o frecvenţă vibraţională joasă…

Teoriile conspiraţioniste concurează lejer cu pandemia la creare de panică. Nu le-am citit (cred că sunt informaţii toxice pentru subconştientul uman, mai ales acolo unde gândirea critică nu este un punct forte), însă i-am observat pe cei care le-au citit şi care le propagă vehement: sunt tulburaţi, tensionaţi, confuzi, deznădăjduiţi. S-au vehiculat diverse ipoteze, care au fost infirmate fără echivoc de către numeroşi preoţi şi călugări.

Mă întreb, dintre cei care au crezut lucrurile respective şi ulterior s-au lămurit (sper) că nu erau adevărate, câţi au dat "spam" ştirilor respective? Au fost o bătaie de joc la adresa citititorilor, o dezinformare masivă. S-a supărat cineva pe emiţătorii minciunilor? Faptul că unele persoane continuă să citească ştiri de pe site-urile respective, în condiţiile în care veridicitatea informaţiilor din trecut, a fost contrazisă de persoane cu autoritate în spectrul duhovnicesc, cam indică faptul că acestea nu urmăresc o sursă a adevărului, ci mai degrabă un anumit tip de ştiri, de senzaţie, care ridică adrenalina şi stimulează trairea intensă şi dramatică.

Nici în acest caz nu  putem vorbi de libertate, falsele conspiraţii sunt tot un mod de înrobire a omului, prin frică şi prin sugestia indirectă, negraită, că Dumnezeu nu are nicio putere. Înainte să  ne plângem de faptul că se loveşte în Biserică, cred că trebuie să privim şi la ceea ce unii îndrăznesc să afirme în numele credinţei, şi s-ar putea să înţelegem astfel, că unele acuzaţii nu ţin de prigonire.

Cu toate acestea, atunci când se pune problema obligativităţii vaccinării, nu văd de ce să “dau din coadă”, pentru că în această situaţie, substanţa în sine trece în secundar, iar în prim plan trece faptul că se încalcă graniţele mele personale, până într-acolo încât se trece de epidermă, iar altcineva intră în pielea mea şi ia decizii în locul meu. Poţi să mă injectezi tu şi cu un ser care să-mi adauge zece ani de viaţă, cât timp mă obligi, statutul meu de persoană devine ficţiunea din acte, iar în realitate eu sunt doar vita/cifra care trăieşte cu zece ani mai mult.

Nu sunt anti-vaccinare, sunt anti-false certitudini.

Argumentele de tipul:“pentru orice medicament/vaccin există riscul efectelor secundare sau al morţii (într-o mică măsură)”, recunosc în mod indirect faptul că ştiinţa (pe care o iubesc) nu este certitudine absolută, ci mai este şi loz la plic. E dreptul fiecăruia să aleagă dacă vrea să joace la Lotto sau nu.

Înteleg foarte bine că datorită avansului ştiinţei, s-a putut câştiga timp în cercetare, iar anumiţi parametrii pentru care era nevoie de timp mare de analiză, au putut fi verificaţi mult mai rapid datorită aparaturii performante - mă bucur că e aşa, există însă un "parametru" care, din păcate, nu poate scăpa de necesitatea longevităţii pentru a putea fi bifat, şi anume: efectul substanţei din vaccin în timp.

Faptul că unii care s-au vaccinat sunt bine mersi, nu garantează că în caţiva ani nu vor prezenta anumite efecte ale vaccinului - nu insinuez că va fi aşa,sper să nu, habar nu avem, însă exemplul celor care s-au vaccinat şi nu au nimic, nu este tocmai elocvent când vine vorba de a bifa o certitudine de 100%, pe termen lung. Vaccinul nu a trecut încă testul timpului şi din acest motiv, rezervele sunt îndreptăţite.

Asta în contextul în care, tot în secolul XXI, au existat acum câţiva ani vaccinuri care la ceva timp după apariţie au fost retrase de pe piaţă, pentru că au avut efecte adverse extrem de dăunătoare. Vorbim de acelaşi secol XXI, al civilizaţiei şi tehnologiei avansate, dar nu şi de profesionalism în ceea ce le priveşte. Şi atunci au fost cu siguranţă experţi care au susţinut că vaccinurile respective sunt sigure, însă ulterior probabil şi-au schimbat părerea - nu îi acuz deloc!

Puteam fi eu în locul lor, cea care făcea greşeala. Sub nicio formă nu văd în spatele vaccinului o mână diabolică ce vrea sa facă rău, însă realitatea istoriei recente pune pe tavă nişte dovezi care contestă infailibilitatea cercetătorilor, ieşită însă la iveală doar după un anumit număr de ani. Nu e vorba de panică, ori de temeri exagerate, ci de lucruri concrete.

Se pare că  în viziunea unora, dacă ai dubii în privinţa vaccinului, eşti venit cu pluta, însă de unde pretenţia că dacă te-ai vaccinat, dar nici măcar n-ai vazut prospectul, te poţi da venit cu racheta…? Cine se vaccinează o face pe barba lui, cine nu se vaccinează, asemenea – câtă vreme nu există certitudine, nu văd de unde ar exista legitimitate pentru poziţii superioare sau inferioare.

Contra-argumentele de tipul: nici prospectul de Paracetamol nu-l citeşte nimeni, ca să vadă câte riscuri implică, nu ştiu dacă sunt tocmai valide, având în vedere că în cazul Paracetamolului, vorbim de un medicament care există de cel puţin 50 de ani în uz. Siguranţa unei afirmaţii creşte direct proporţional cu lungimea perioadei de timp în care a fost testată.

Peste cinci ani, se va putea dovedi că pe termen lung vaccinul nu produce efecte adverse în organism.

Până atunci, doar se afirmă. În aceeaşi cheie, tot în limitele nivelului discursiv se încadrează şi afirmaţiile care sugerează potenţiale efecte adverse grave ale vaccinului în timp: tot peste cinci ani îşi vor putea dovedi validitatea, în baza concretului clinic. Tot în aceeaşi cheie: inclusiv efectele virusului în organism pe o perioadă îndelungată, vor putea fi parte dintr-o listă completă, doar peste cinci ani.

Am dat trei exemple diferite, care contrazic poziţii diferite, ca să fie limpede că încerc o abordare obiectivă. Nu caut să sugerez o neîncredere în vaccin, ci să reliefez impostura din care unii, în baza a ceea ce au auzit de la medici, se adresează altora cu o aroganţă ilegitimă, de parcă ar fi ei înşişi medici. Poate că pentru unele persoane, vulnerabile, pe termen scurt, vaccinul reprezintă cea mai sigură opţiune.

Dacă prin "vulnerabile" înţelegem în vârstă, poate că efectele pe termen lung nici nu reprezintă o ameninţare…Întrebarea este dacă pentru ceilalţi, pe termen lung, vaccinul este cea mai sigură opţiune. Ma detaşez net de orice sugestie, care evident că nu ţine de competenţa mea, dar nefiind ajunşi la acel punct viitor (singurul pertinent pentru emiterea de concluzii sigure), acuzaţiile pe care le aruncăm între noi nu se justifică, nu avem în baza a ce să ne reproşăm unii altora alegerile - fiecare om reprezintă un caz clinic particular, motiv pentru care amestecarea altora în decizia sa ori opiniile referitoare la aceasta, ţin de stupid.

Indiferent de potenţialele efecte adverse ale vaccinului în timp (ce pot foarte bine să nu apară deloc), pentru cei pe care vaccinul i-a salvat de la moarte, ele ar reprezenta un cost de oportunitate infim, în raport cu viaţa. În aceeaşi ordine de idei însă, am putea să punem la îndoială faptul că persoanele care au murit la ceva timp după ce s-au vaccinat, ar fi murit şi dacă treceau prin boală…

Legat de morţile şi efectele adverse grave ce apar la un timp după vaccinare în unele cazuri, se spune că nu este corect să fie automat legate de aceasta, pentru că oamenii mureau subit şi înainte, femeilor li se întrerupea menstruaţia şi înainte şi tot aşa… Este adevărat, corelaţia nu poate fi automat validată, cauzele pot fi şi de altă natură, independentă, însă a îndepărta această posibilitate complet, nu ţine de profesionalism, ci ţine de o abordare ştiinţifică subiectivă, care caută sa demonstreze ceea ce doreşte şi înlătură ceea ce nu serveşte acestui scop, găsind pretexte pentru dovezile care o contrazic.

Cea mai coerentă infirmare a afirmaţiei că morţile au survenit în urma vaccinului, este cea care poate apărea ca rezultat al cercetării, însă cum se poate ajunge acolo, dacă probabilitatea se înlătură din prima prin negare?

Au apărut şi fabricanţi de etichete la minut, aerisiţii simt nevoia să se delimiteze net de retrograzi, însă nu o fac just. Dacă eu nu vreau să mănânc brânză şi nici Ion nu vrea să mănânce brânză, a concluziona că eu şi Ion suntem la fel, ori că evităm alimentul din acelaşi motiv, ţine de prejudecăţi. Poate că Ion nu vrea să mănânce brânză, pentru că se teme că se transformă în sirenă, iar eu o evit, pentru că am intoleranţă la lactoză.

De asemenea, a concluziona că a nu mânca brânză este o naivitate, doar în baza motivului pentru care Ion nu mănâncă brânză, ţine, din nou, de prejudecată. Asta se întâmplă în societate astăzi: în baza exemplului unor "anti-vaxxeri" planaţi în afara realităţii, toate persoanele care nu vor să se vaccineze, primesc aceeaşi etichetă a "îngustimii", ori aceste asocieri ţin de o logică deficitară, nefundamentată coerent – sunt un soi « extremist » de a trage concluzii.

Înţeleg, de exemplu, că este o lipsă de discernământ acută să rămâi în bula ta de "naturiste" în situaţii în care utilizarea medicamentelor este imperioasă. Nu înţeleg însă de ce, pornindu-se de la astfel de cazuri exagerate, se cade în extrema discreditării întru totul a produselor naturiste. Cafeaua, lavanda, cannabisul de exemplu, sunt plante, şi cred că este limpede pentru oricine că au efecte asupra biochimiei organismului uman.

Dacă ii spui unui fan fervent al vaccinului: "Am o cunoştinţă care a murit la scurt timp după ce s-a vaccinat – întâmplător din cauza unui stop cardio respirator", în moduri misterioase pentru mine, această informaţie ajunge din urechile sale într-un triunghi al bermudelor din mintea sa: nu o procesează în niciun fel.

Vaccinul rămâne sfânt.

Părerea este deja mult prea adânc matriţată în conexiunile sale neuronale, ca să poată fi în vreun fel chestionată de orice ar putea-o contrazice, refuză orice sincronizare cu realitatea.

În acest moment, pe site-ul Guvernului României dedicat informării populaţiei cu privire la vaccinare, la rubrica “Top 10 informaţii înşelătoare cu privire la vaccinare”, la numărul 4, se încearcă demontarea mitului obligativităţii vaccinării: “Vaccinarea împotriva COVID-19 este voluntară/ne-obligatorie. Se doreşte o acoperire vaccinală cât mai mare pentru a limita răspândirea epidemică a virusului. Dar nu se are în vedere introducerea obligativităţii vaccinării sau a unor măsuri restrictive faţă de persoanele nevaccinate”. Nu ştiu exact de când datează aceasta informaţie generoasă, dar…“Noapte bună, copii”.

Cine zice că obligativitatea vaccinării este în regulă, cred că prezintă traume sau sechele post-comuniste severe (din expunere directă sau prin fibra de ADN moştenită), pe care le refulează printr-un complex de superioritate, numit “civilizaţie”.

Termenul “post”, însă, este uşor impropiu folosit, pentru că se pare că nu a murit comunismul, ci doar a schimbat agenţia de PR. Cum de eşti necivilizat dacă nu te vaccinezi, dar eşti civilizat când impui altora cu forţa vaccinarea, exact aşa cum ai manevra un animal la veterinar? Nu e nevoie să fii geniu, ca să-ţi fie stridentă nedreptatea.