Miercuri seara, la Palazzo della Consulta, sediul Curții Constituționale, se juca soarta unui bărbat pe nume Marco Cappato (foto). Și, prin intermediul lui, spinoasa chestiune a sinuciderii, extrem de sensibilă într-o Italie încă foarte catolică.

Din 2017, Cappato, fost eurodeputat, membru al Partidului Radical, a fost simbolul dezbaterii pro- și contra legalizării eutanasiei, după ce un tribunal din Milano îl acuzase de „incitare și ajutor la sinucidere”, scrie Le Point.

Crima sa: îl sprijinise și însoțise în Elveția pe muzicianul Fabiano Antoniani, de 40 de ani, rămas tetraplegic și orb în urma unui grav accident de mașină, pentru a i se pune capăt zilelor, conform dorinței acestuia.

Marco Cappato își asumase atunci public gestul de „nesupunere civică” față de un sistem judiciar italian care incriminează sinuciderea asistată, persoanele care „incită” sau „ajută” un pacient să moară riscând pedeapsa cu închisoarea între 5 și 12 ani, potrivit articolului 580 din Codul Penal.

Tribunalul din Milano a întrebat în februarie 2018 totuși Curtea Constituțională asupra legitimității acestei prevederi care data din anii 1930. Iar miercuri seara, în jurul oreli 20, după două zile de intense deliberări, Curtea a ajuns la concluzia că asistența la sinucidere „nu este pasibilă de pedeapsă”.

„O decizie istorică”, a scris presa italiană de a doua zi.

Totuși, judecătorii constituționali au precizat anumite condiții: ajutorul la sinucidere nu îi poate privi decât pe pacienții „menținuți în viață prin tratamente vitale și atinși de o patologie ireversibilă, sursă de suferințe fizice și psihice apreciate ca insuportabile, dar total în măsură să ia decizii libere și conștiente”.

Pentru Marco Cappato, decizia este salvatoare. Acuzațiile la adresa sa urmează a fi abandonate curând. El a afirmat că este mai mult de atât, o victorie istorică: „Începând de azi, în Italia suntem toți liberi, chiar și cei care nu sunt de acord. L-am ajutat pe Fabiano pentru că am considerat de datoria mea să o fac. Curtea Constituțională a arătat cu claritate că dreptul său constituțional era de a nu fi supus unor suferințe atroce.”

Pentru mulți militanți, această decizie a Curții deschide drumul către legalizarea sinuciderii asistate în Italia. Instanța juridică a subliniat că „intervenția legiuitorului” în această chestiune este „indispensabilă”. Nu este prima dată când clasa politică italiană este chemată să se pronunțe asupra acestei spinoase probleme.

În octombrie trecut, Curtea Constituțională decisese să amâne cu un an decizia, pentru a lăsa timp parlamentarilor să legifereze. Însă prăpastia din interiorul coaliției guvernamentale de atunci era prea adâncă. Mișcarea 5 Stele afișa deschidere pentru legalizarea eutanasiei, în vreme Liga lui Matteo Salvini, cu o puternică orientare catolică, se opunea categoric. După o încercare neizbutită în comisia parlamentară, textul unui proiect de lege pentru legalizarea eutanasiei a fost abandonat.

Acum problema se pune dacă noua coaliție de guvernământ, între M5S și Partidul Democrat (de stânga, dar cu o bază electorală catolică importantă) va risca o legiferare în acest domeniu. Cu atât mai mult cu cât premierul Giuseppe Conte refuzase să pună această prevedere în programul său de guvernare. Conte, care este catolic declarat, a apreciat ca „normal ca o dezbatere parlamentară în acest sens să aibă loc”, dar nu și-a ascuns o anume perplexitate: „Dacă nu mă îndoiesc că există un drept la viață, axul central al tuturor drepturilor omului, am serioase numeroase îndoieli că ar exista și un drept la moarte”.

În ciuda afirmației premierului, mai mulți deputați de la M5S și PD a preluat inițiativa după anunțarea deciziei Curții și a depus un nou proiect privind asistența medicală pentru a muri. Prevederea esențială a textului este: „Permiterea celor care sunt în pragul morții să moară potrivit propriei lor concepții despre demnitatea morții”, apreciază senatoarea PD Monica Cirinna, prima semnatară a proiectului.

Miercuri seara, aleșii M5S și-au exprimat și ei dorința de a vota un astfel de text: „Luăm act de decizia Curții, pe care nu ezităm să o calificăm drept istorică. Îi revine acum legiuitorului de a urma cu coerență indicațiile Consiliului” și au anunțat: „Vom relua inițiativa în Parlament cât mai curând posibil”.

Evident, în mediile catolice italiene, încă foarte influente în viața politică, decizia Curții Constituționale este inacceptabilă. De mai multe zile exista o mobilizare împotriva unui proiect de legalizare a eutanasiei. Papa Francisc a amintit că trebuie „respinsă ispita, care este favorizată și de moficările legislative, de a folosi medicamente pentru a satisface dorința posibilă a unui bolnav de a muri, aducând un ajutor pentru sinucidere sau cauzând direct moartea prin eutanasie”.

În sânul Conferinței Episcopale italiene nu se ascund „dezamăgirea” și „îngrijorarea față de decizii menite să aibă consecințe culturale și sociale profunde”. Influentul jurist și universitar pro-viață Alberto Gambino acuză Curtea Constituțională, care „a cedat în fața unei concepții utilitariste a vieții umane”.

Alarma a sunat și în tabăra Dreptei. Fostul ministru de Interne Matteo Salvini, cu cricifixul în mână, și-a manifestat respingerea față de „sinuciderea de stat impusă prin lege”, adăugând: „În ceea ce mă privește, viața este sacră, iar statul care legitimează sinuciderea (…) nu este statul meu”.

Te-ar putea interesa și: