Sebastian Lăzăroiu, consilierul pentru planificare politică la Cotroceni, avertizează că preşedintele României este pregătit pentru alegeri înainte de termen, dacă parlamentul îl respinge pe premierul propus de şeful statului.
Ioana Lupea: Decizia preşedintelui de a promulga legea de majorare a salariilor profesorilor a ajutat Partidul Democrat Liberal? Sebastian Lăzăroiu: Dacă nu ar fi promulgat-o, probabil că ar fi pus partidul într-o situaţie dificilă. Este posibil să fi fost afectat negativ cu două-trei procente. Dar nu cred că l-a ajutat promulgarea.
Mircea Marian: Un procent, două, trei în sondajul pe care îl avem noi este exact diferenţa dintre PSD şi PNL. Sondajele mai recente, nepublice, dau diferenţe un pic mai mari în favoarea PDL-ului. Nu vreau să fac propagandă.
M.M.: Directorul CURS, Cătălin Stoica, ne spunea că PDL şi PNL vor fi defavorizate de faptul că alegerile sunt plasate cu o zi înainte de 1 decembrie. E adevărat că PSD ar fi avantajat.
M.M.: Are o şansă să ajungă din urmă PDL-ul. PSD are o problemă pe care PDL-ul nu o are, de mobilizare. Electoratul PDL are pentru ce să vină la vot.
I.L.: Pentru ce? Este o idee care şi-a mai pierdut din intensitate, dar, surprinzător, şi-a menţinut o anumită energie, de la suspendarea preşedintelui încoace. În plus, PDL e o construcţie nouă, PSD e cam acelaşi.
I.L.: În perioada referendumului am avut o polarizare a societăţii. Nu a dezavantajat PDL depolarizarea de după referendum? Polarizarea nu a dispărut, mi-am dat seama din datele cercetărilor sociologice. Polarizarea s-a disipat uşor după referendum. Am constatat că oamenii trebuie doar ajutaţi să-şi amintească nişte lucruri, începând cu suspendarea preşedintelui. Oamenii ţin minte, informaţiile trebuie doar reactualizate.
I.L.: Vi se pare că sunt reactualizate de PDL? Mesajul „Ei cu Ei, Noi cu Voi“ şi toate imaginile asociate reactualizează această informaţie. De pildă, 60% dintre români cred că PSD a susţinut guvernul în ultimul an; 53% dintre români cred că guvernarea PNL-PSD a lucrat în favoarea clientelei politice. Ce vreau să spun este că PSD-ul încearcă disperat să se delimiteze de această guvernare, dar în ultimul an a dat toate semnalele că susţine guvernul Tăriceanu. Trebuie să îşi asume şi bunele, şi relele acestui guvern minoritar.
I.L.: Decizia preşedintelui de a promulga legea a fost criticată ca populistă şi iresponsabilă. PNL merge pe acest mesaj de responsabilitate. Este eficient, atinge nişa pe care o vizează? Eu cred că mesajul responsabilităţii transmis de premier nu este credibil. Deschid ziarul în fiecare zi şi văd machetele publicitare ale PNL: „Am dublat salariile, şi ele vor mai creşte, am făcut creşterea economică şi ea va mai creşte“. Citesc asta, deschid televizorul şi-l văd pe Tăriceanu, care se poartă ca un înecat. Spune: intrăm în criză, bugetul nu poate să suporte asemenea creşteri, nu mai putem să dăm. Mai avem şi toate episoadele anterioare în care a aruncat cu bani, în stânga, în dreapta, la primari, pe Dacii Logan supradotate. Pot să cred mesajul lui de responsabilitate? E tardiv, e o schimbare bruscă de atitudine şi e o sursă vlăguită de credibilitate.
I.L.: Există o naraţiune de legitimare a mesajului de responsabilitate, criza economică globală. Criza economică a început demult. Consultanţii lui Tăriceanu încearcă să compenseze lipsa de credibilitate cu o frecvenţă mai mare a apariţiilor. Faptul că apare atât de des şi strigă panicat „criză!“ arată şi că evaluările lor indică acelaşi lucru: liberalii pierd voturi.
I.L.: Decizia de promulgare a legii salarizării profesorilor a dat peste cap strategia PNL de ignorare a preşedintelui şi a PDL? Sigur că da. PSD şi PNL au început să joace jocul acesta de-a ignorarea cam acum două luni. „Noi suntem stânga, voi sunteţi dreapta, PDL nu există“. PDL a reuşit să transforme jocul PSD şi PNL într-un eşec odată cu mesajul „Ei cu Ei, Noi cu Voi“, pentru că a mai introdus în joc un personaj, alegătorul, din care au făcut principalul aliat. De altfel, nici PSD şi nici PNL nu mai respectă strategia iniţială de ignorare a PDL pentru că, în noul context, este sinucigaşă. Moţiunea de cenzură din parlament care va accentua solidaritatea PSD cu actualul guvern.
M.M.: Faptul că Tăriceanu a amânat legea de salarizare şi a fugit de asumarea răspunderii a contat? Pentru liberali, nimic nu justifică, nici măcar o aşa-zisă responsabilitate economică, un derapaj de la regulile democraţiei. Or, premierul s-a transformat într-un mic dictator, din fericire, doar până la alegeri.
I.L.: Chiar dacă sunt supăraţi unii liberali, au rămas alături de PNL pentru că, pentru ei, Băsescu este răul absolut. Probabil, dar acest segment se îngustează. Conform sondajelor, o pătrime din electoratul actual al liberalilor are încredere în preşedintele ţării.
M.M.: Văzându-l pe Oprescu toată ziua cu Tăriceanu, mă întreb dacă primarii îi pot ajuta pe candidaţ ii pe care îi susţin? Dimpotrivă, am văzut multe studii calitative, care arată că oamenii nu mai vor să vină cineva şi să îl ia pe candidat de mână şi să spună „el e cel mai bun“. Asta e dovadă de slăbiciune a candidatului, pe de o parte şi, pe de altă parte, este şi un mod de a subestima capacitatea alegătorului informat de a alege.
BILANŢ DE CAMPANIE
„Au fost erori pe care PDL le-a făcut. De multe ori nu s-a ridicat la standardele preşedintelui“
M.M.: Nu vi se pare prea calmă campania asta? Sunt blaturi? E liniştită. Există şi o explicaţie: se duce mult în colegii din cauză că sunt foarte speriaţi toţi. Mulţi lideri din PSD şi PNL sunt prinşi în campaniile lor. Ştiţi cine este contracandidatul din PDL al lui Geoană? Îl cheamă Giugea. Noi nu îl ştim, dar cei din Dăbuleni îl apreciază. A fost prefect, la momentul inundaţiilor a stat numai acolo, în timp ce senatorul Geoană nu a călcat deloc prin zonă. Acolo unde sunt înţelegeri, şi sunt, se merge pe ideea „de ce să îi fac eu lui probleme când şi el poate să-mi facă mie probleme?“. Am văzut lideri puternici care realmente sunt înfricoşaţi, eu spun că e şi o mitologie construită în jurul sistemului. S-a spus că e o loterie. Loterie înseamnă să iasă cineva parlamentar ca şi cum ai trage la sorţi. Nu e loterie. Dacă iei multe voturi, te alegi, dacă nu iei, nu te alegi.
I.L.: Hrebenciuc spunea că slăbiciunea sistemului uninominal este lipsa de coeziune a grupurilor parlamentare. A sosit momentul ca, şi în România, această coeziune a grupurilor parlamentare să se bazeze pe ideologie, pe valori. Poate vom avea nişte grupuri atomizate, dar membrii lor nu vor mai fi disciplinaţi de „bastonul“ lui Hrebenciuc sau al mai ştiu eu cărui lider. Problema cea mai serioasă, despre care puţini au curajul să vorbească, este că oamenii nu ştiu ce este un colegiu uninominal, nu ştiu cum se votează, nu ştiu cine sunt candidaţii. La ce duce asta, de fapt?
M.M.: Votează partidul. Vor vota partidul. Din punctul ăsta de vedere, cred că nu vom avea surprize. Deşi este vot uninominal, 80% din vot va fi componenta politică, ceea ce evident avantajează partidele mari PDL şi PSD şi mai puţin PNL. PNL este avantajat de votul pe persoană, şi şi-au luat foarte multe VIP-uri din afara partidului, fără legătură cu politica, cântăreţi, actori, comentatori sportivi. Şi-a plasat vedetele în aşa-numitele colegii slabe. De ce? Pentru că acestea nu trebuie să câştige, ci să culeagă voturi pentru partid.
I.L.: Dacă 80% din vot este politic, partidele ar trebui să aibă o campanie naţională puternică, în care să transmită un mesaj care să reflecte o viziune. Mie mi se pare că PDL are o campanie naţională pentru că, din fericire, sunt lideri care nu candidează şi care au timp să se ocupe de campanie. Gândiţi-vă că Mitrea, coordonatorul campaniei PSD, are şi el un colegiu la Focşani.
I.L.: Dar ce s-a întâmplat de la suspendarea preşedintelui? PDL a pierdut din popularitate. A pierdut. Sunt, în esenţă, două motive. Primul mi s-a părut mai important. S-au băgat foarte mulţi bani în media şi atacul a fost concertat împotriva PDL-ului şi a preşedintelui. Vă spun sincer că eu am venit la Cotroceni chiar atunci, înainte de suspendare, destul de naiv. Eram convins că, după ce preşedintele va câştiga referendumul, lucrurile se vor limpezi. Miza e mare şi am înţeles că aceia care au iniţiat suspendarea sunt dispuşi să meargă foarte departe, să bage mulţi bani. Chiar dacă vor pierde guvernarea pe 30 noiembrie, nu vor face nici în continuare economie de resurse.
I.L.: Ce înseamnă a băga bani în presă? Publicitate. Nu se mai dă de la stat, ci de la firme private. Sunt interese de afaceri ale patronilor cu statul, sunt plătiţi jurnalişti să scrie anumite lucruri.
I.L.: Aveţi probe? Nu, dar eu ştiu să citesc ziarele, să mă uit la televizor. Alt motiv a fost legat de un anumit decalaj între standardele pe care le-a impus preşedintele, mai ales după referendum, şi standardele la care s-a putut ridica partidul. Au fost erori pe care partidul le-a făcut, şi de multe ori nu s-a ridicat la aceste standarde.
DUPĂ ALEGERI
„Ar trebui să ne concentrăm mai puţin pe cine câştigă. Este mult mai important ce facem după 30 noiembrie“
M.M.: S-ar putea să avem un premier-surpriză? Ce înseamnă un premier-surpriză? Eu, personal, privesc candidaţii la funcţia de premier ca pe acei oameni nominalizaţi de partide care, în cazul în care partidul obţine 50%+1, sunt propuşi preşedintelui. Şi atunci, partidul zice: noi avem propunerea asta. Conform Constituţiei, chiar şi în acest caz, preşedintele poate să ceară un alt nume de la partidul care a obţinut 50%+1. În cazul în care niciun partid nu obţine 50%, e clar că vorbim de o guvernare de coaliţie, şi atunci e mai greu pentru oricare partid să-şi impună candidatul propriu.
I.L.: Tăriceanu a spus: „Facem o majoritate parlamentară şi mergem cu ea la Cotroceni“. E constituţ ional din punctul dv. de vedere? E o interpretare. Ce am observat este că adepţii teoriei „majorităţ ii care îi impune preşedintelui un premier“ invocau până acum spiritul Constituţiei, nu litera, pentru că ei ştiu că în Constituţie nu scrie aşa ceva. De câteva zile au renunţat să mai invoce spiritul Constituţiei şi ne mint în faţă cum că aşa scrie în Legea fundamentală, că majoritatea îi impune preşedintelui un premier şi un cabinet. Ei mizează pe faptul că mulţi oameni nu au timp şi chef să citească un articol din Constituţie. Constituţia spune că preşedintele este cel care desemnează candidatul la funcţia de premier. Candidatul îşi formează un cabinet şi se duce în faţa parlamentului. Parlamentul are posibilitatea să respingă acel premier sau acel cabinet. Dacă el îl respinge, preşedintele numeşte altul, parlamentul poate respinge încă o dată şi, după 2 luni, se ajunge la alegeri anticipate. Absolut democratic.
M.M.: E riscant să te duci la o lună şi jumătate în alegeri anticipate din cauză că preşedintele şi parlamentul nu s-au înţeles. Tocmai din cauza asta preşedintele îşi asumă o responsabilitate politică. Chestiunea cu „dacă ne refuză premierul încalcă Constitu- ţia“ e o prostie. Nu este posibil să îi impui preşedintelui un premier, conform textului constituţional. Iar dacă preşedintele insistă pe un anumit premier sau candidat şi ajungem la anticipate, el îşi asumă o răspundere politică.
I.L.: În cazul în care PDL nu va obţine o majoritate, dar să presupunem că va fi primul partid, pre- şedintele îl va chema pe premierul nominalizat, Stolojan, şi îi va cere să facă o coaliţie. Nu suntem pe textul Constituţiei. Preşedintele cheamă toate partidele la consultări. Este locul unde poţi să îţi dai seama cum se armonizează programele partidelor. Dar nu trebuie să rezulte o majoritate. Preşedintele, după consultările cu partidele, poate să înţeleagă ce tip de premier şi cabinet ar putea accepta acestea. Dar e treaba candidatului la funcţia de premier să îşi negocieze majoritatea. Şi e treaba partidelor politice să se înţeleagă cu acest candidat. Preşedintele îi reprezintă pe români. Nu vine nimeni la Cotroceni să spună „am făcut majoritatea, ăsta e premierul“. Partidele, dacă nu sunt de acord cu premierul şi Cabinetul, nu se exprimă la Cotroceni, se exprimă în parlament. Preşedintele trimite candidatul, acesta îşi face Cabinetul, iar partidele spun: „Nu-l vrem pe ăsta“.
I.L.: Care sunt criteriile preşedintelui sau care ar trebui să fie din punctul dv. de vedere? Eu cred că, prima dată, preşedintele trebuie să se convingă că omul respectiv, care va fi cealaltă faţă a executivului, împărtăşeşte acel set de priorităţi: educaţie, sănătate, reforma administraţiei publice. E de asemenea important ca persoana care va fi desemnată să nu fie un om controlat de oligarhi. Preşedintele a spus-o în repetate rânduri. Cel mai important lucru nu este cine câştigă alegerile, ci cum se formează majoritatea şi cum această majoritate va putea să facă aceste reforme grele în urmă torii doi sau trei ani.
I.L.: Este un mesaj ciudat în contextul unei democraţii, că nu contează cine iese primul. Primul clasat exprimă voinţa electoratului. Evident că scorurile sunt importante. Oamenii votează un partid pentru că speră ca acel partid să-i reprezinte în executiv. Dar cel care votează PNL, spre exemplu, nu spune: „Eu votez PNL şi PSD“. Ceea ce am vrut să spun este că ar trebui să ne concentrăm mai puţin pe discuţia cine câştigă, cine pierde, cine iese pe primul, cine iese pe al doilea loc.
RELAŢIA PREŞEDINTE-PDL
„Dacă s-ar fi uitat pe listele PDL, preşedintele ar fi avut ceva de spus legat de oamenii din fosta coaliţie 322“
M.M.: Dar totuşi, de acolo de sus, de la Cotroceni, cum se vede cooptarea domnului Ioan Talpeş în Partidul Democrat Liberal? Eu, de pildă, am probleme cu unii care au votat pentru suspendarea preşedintelui. Talpeş nu a fost printre ei. Bun, unii din partid spun că au reuşit să convertească vreo câţiva din cei 322 de „păcătoşi“. Eu cred că trebuia evitată această situaţie. Oricum peste 90% din cei 322 îi găsim tot acolo unde au fost şi în mai 2007. Dacă s-ar fi uitat pe listele de candidaţi, probabil că preşedintele ar fi avut ceva de spus legat de nişte oameni care vin din fosta coaliţie 322. Faptul că oamenii ăia sunt acolo arată că preşedintele nu s-a uitat şi nu şi-a dat girul, nici nu era treaba lui să facă asta. E mult exagerat de presă „controlul pe care îl exercită preşedintele asupra partidului“. Eu cred că este şi periculos să stea şi să apese pe un partid care trebuie lăsat să se dezvolte.
CAMPANIA PREZIDENŢIALĂ
„Preşedintele va avea ocazia să arate că povestea cu «Băsescu conflictual» e fabricată“
I.L.: Veţi rămâne la Cotroceni până la finalul mandatului preşedintelui? Până în 2009, la finalul mandatului.
I.L.: Cum vedeţi campania prezidenţială, va fi grea, va fi uşoară? Campania de la anul depinde foarte mult de rezultatul alegerilor de anul acesta. Dar asta nu înseamnă neapărat că, dacă PDL câştigă alegerile, gata, a mai câştigat Băsescu încă un mandat. Ecuaţia e mult mai complicată.
M.M.: Ce ar trebui să se întâmple la alegerile astea în aşa fel încât să avem o campanie mai uşoară anul viitor? Dacă preşedintele va avea o majoritate favorabilă în parlament, un executiv favorabil, lucrurile vor merge foarte bine la anul. Preşedintele va avea ocazia să arate, la anul, că povestea asta, cu preşedintele conflictual supărat pe toată lumea, este un mit fabricat de adversari. Dacă se va forma această majoritate favorabilă, problema nu este neapărat să-l iubească pe preşedintele Băsescu, ci să aibă aceleaşi priorităţi. În esenţă, să vadă că preşedintele Băsescu este un personaj constructiv. Eu zic că nu a avut ocazia să demonstreze din 2005 şi până acum. În unele situaţii a demonstrat, în altele nu, pentru că ar fi însemnat să-şi calce în picioare tot mandatul. Ar fi fost uşor să cadă la o înţelegere.
M.M.: Cum vi se pare ascensiunea lui Sorin Oprescu, îi suflă în ceafă lui Traian Băsescu? Este adevărat. E o funcţie de mare vizibilitate, cea de primar general al Capitalei, să nu uităm că şi Traian Băsescu a avut o imagine bună cât a fost primar general. Părerea mea este că Sorin Oprescu investeşte foarte mult în imagine. Şi cam atât.
M.M.: Încrederea se converteşte în intenţia de vot? Nu, tocmai, intenţia de vot pentru Oprescu este la o treime din coeficientul de încredere. Poate să fie faptul că nu şi-a anunţat încă intenţia de a intra în cursă. Ba, dimpotrivă, a negat că o va face. Poate să fie faptul că, pur şi simplu, oamenii nu îl văd potrivit pentru funcţia de preşedinte.