Cel mai mare laser din lume va funcţiona la capacitate maximă în 2019 la Măgurele

Cel mai mare laser din lume va funcţiona la capacitate maximă în 2019 la Măgurele

Laserul de la Măgurele, cel mai puternic din lume din punct de vedere al cercetării aplicate, va fi complet operaţional în 2019, componentele fiind instalate deja.140 de cercetători din 20 de ţări au început testarea sistemelor şi echipamentelor, a declarat directorul proiectului, Nicolae Zamfir.

În ceea ce priveşte sistemul de fascicul gama, şi acolo sunt zeci de componente, care au sosit cea mai mare parte, sistemul urmând să fie instalat. "În 2019 va fi gata cu totul. Încet-încet se pornesc faciculele, sperăm ca anul acesta să dăm un prim facicul de laser, pe urmă se îmbunătăţesc parametrii, iar pe măsură ce se îmbunătăţesc parametrii, vor intra în operare. În ansamblu, întregul centru va fi operaţional în 2019", a declarat Zamfir.

În centru lucrează deja 140 de cercetători, aduşi din 20 de ţări. Până la momentul în care întregul centru va fi operaţional, vor fi 250 de specialişti. Puterea laserelor de la ELI-NP va fi impresionantă - 10PW fiecare, adică 10 milioane de miliarde de waţi sau puterea echivalentă a 100.000 de miliarde de becuri de 100W.

"Dacă pulsul laser de o asemenea putere ar dura o secundă, ar fi necesară toată energia electrică produsă în lume timp de aproape două săptămâni pentru a-l alimenta. 10PW înseamnă de peste 1000 de ori mai mult decât puterea instalată a tuturor centralelor electrice din lume, dar datorită faptului că durata pulsului laser este extem de scurtă (de ordinul zecilor de femtosecunde, adică milionimi de miliardime de secundă), consumul mediu de energie în timpul funcţionării este unul rezonabil. Soarele emite radiaţie cu puterea de 4 ori 10 la puterea 26W. Daca acesta ar avea o suprafaţă echivalentă cu doar patru foi format A4 (în loc de peste un miliard de miliarde de metri pătraţi cum are în realitate), puterea emisă pe centimetru pătrat ar fi apropiată de cea concentrată de laserul de la Măgurele în punctul de focalizare", spuneau în 2016 responsabilii proiectului ELI-NP, pentru MEDIAFAX.

Ne puteți urmări și pe Google News

Ambele echipamente mari de la ELI-NP, sistemul laser şi cel de producere a fasciculului gama, depăşesc cu mult cele mai performante astfel de echipamente existente în momentul de faţă. Potrivit specialiştilor, puterea laserelor care vor funcţiona la Măgurele va fi atât de mare încât ar putea duce, teoretic, la "mutarea materiei".

Poate trata cancerul

Domeniile în care ar putea avea un impact cercetarea desfăşurată la Măgurele, prin acest proiect, sunt numeroase, printre acestea regăsindu-se fizica şi ingineria laserelor de mare putere, a acceleratorilor de electroni şi producerea de fotoni monocromatici prin retro-împrăştiere Compton, cercetarea fundamentală (nucleul atomic, astrofizică, electrodinamică cuantică), securitatea şi prevenirea terorismului (cercetări asupra detecţiei materialelor speciale de interes strategic, imagistica cu radiaţii ionizante), ecologia şi protecţia mediului (cercetări asupra unor noi metode de diagnoză şi procesare a deşeurilor radioactive), ştiinţa şi ingineria materialelor (efectele câmpurilor intense de radiaţii asupra materialelor), medicina nucleară şi ştiinţele vieţii (utilizarea fasciculelor de particule accelerate cu ajutorul laserelor în hadronoterapie, noi tehnici de imagistică medicală), radiofarmaceuticele (metode de producere a unor noi tipuri de radioizotopi) şi industria de înaltă tehnologie (beneficiază de noi tehnologii şi este stimulată producţia de înaltă tehnologie).

Printre aplicaţiile practice pe care le mai pot avea experimentele se numără noi tehnici de a produce fascicule de particule accelerate bazate pe laserele de putere, cu potenţiale aplicaţii în medicină, noi metode de a produce radioizotopi de interes medical, identificarea şi caracterizarea la distanţă a materialelor nucleare, pentru inspectarea neintruzivă a containerelor cu mărfuri, noi tehnici tomografice bazate pe utilizarea fasciculelor gamma de înaltă energie şi managementul deşeurilor radioactive.

"O să dau un exemplu: cancerul. Astăzi, când faci un tratament pentru cancer, nu realizezi cât din substanţa (citostatice - n.r.) pe care o introduci în corp ajunge la organul bolnav, cât se duce în restul zonei şi cât este dozat şi, cel mai important, dacă organismul pacientului este dispus să accepte, pentru că foarte multe persoane sunt iradiate. (...) Una dintre aplicaţiile ce vor fi dezvoltate aici este să poţi să separi anumiţi izotopi, pe care să-i dirijezi, să-i adaugi în substanţă şi să-i dirijezi în organism şi să vezi unde se duce substanţa, pentru că s-ar putea ca substanţa să nu fie acceptată deloc de organism şi omul respectiv să fie iradiat absolut degeaba. Sau poate trebuie să schimbi tipul de substanţă unde acţionezi, aceasta este una dintre aplicaţii", explica ministrul de la acea vreme, Mihnea Costoiu.