Editura Evenimentul si Capital

Laboratoarele cu genii din Galați. Reportaj despre viaţa şi frământările, pasiunea şi perseverenţa cercetătorilor

Autor: | | 0 Comentarii | 2013 Vizualizari

Cercetarea înseamnă, dincolo de cifre și de aparate, oameni care, prin pasiunea lor, se contopesc zi de zi cu laboratoarele. Deşi adesea, din păcate, aceşti adevăraţi eroi – cu siguranţă îî putem cataloga astfel – rămân în anonimat. O excelentă pildă în acest sens e legată de lumea ideilor pe care am descoperit-o în Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. Tulburătoare poveşti de viaţă! Prin rezultatele obținute și, nu mai prejos, prin perseverența, de ani, a profesorilor și a discipolilor lor.

Pe Anna Cazanevskaia am întâlnit-o în Departamentul de Fizică, Chimie şi Mediu al Facultăţii de Ştiinţe şi Mediu. O fată micuţă de statură, cu ochi atât de strălucitori, încât exprimă un întreg munte de optimism pe care îl are în sufletul ei.

Viaţa sa e conturată în jurul chimiei. Și a cercetării. A făcut cinci ani de Farmacie, descoperind însă lumea fascinantă a plantelor. În prezent e doctorand în noul teritoriu, verde, atât de drag inimii sale.

Domnul castravete”

Mi-l prezintă pe „domnul castravete”. Să fim înțeleși, castravetele ţepos, a cărui origine se află în Africa, în anii din urmă fiind în proces de adaptare la clima noastră, în Staţiunea de cercetări legumicole din Buzău.

Are nenumărate proprietăţi, demonstrate mai întâi acolo, departe, peste mări și țări. Agricultorii îl pun în hambarele cu grâu, drept conservant. Se face și tinctură, din aceeași sursă, pentru femeile care urmează să nască. Decoctul le ușurează momentul travaliului. “Eu sper să izolez două molecule noi”, zice Anna. Fără să dea cine știe ce alte amănunte.

Țeposul și-a dovedit calitățile și în cicatrizarea rănilor, dar şi în cazul persoanelor care suferă de diabet sau în situaţia hepatitelor. Dacă mai afli că africanii îl folosesc și în cazul gripei aviare, la păsări, îți este clar că ai de-a face cu o adevărată fântână a miracolelor.

“Dar domnul castravete este foarte încăpăţânat. El nu te lasă”, să îl supui la teste, atrage tânăra atenţia. “Fac un extract apos şi vreau să îl dizolv în alcool. Nu se dizolvă”. Ample gesturi descriu neliniști și căutări. “Eu am încredere în domnul castravete. Nu ştiu dacă şi el are încredere în mine”, iată o dilemă greu de surmontat. Vorbeşte despre multitudinea de compuşi, ca și cum aceia s-ar afla „într-o horă”.

Sunt sensibilă în molecula mea”

Vine o întrebare grea. Ce e Chimia, din punctul ei de vedere? „Chimia e ceva în care mă regăsesc. Chimia e tot ce ne înconjuară. E acel secret din natură care trebuie descoperit”. Trainic motiv așadar pentru schimbarea de macaz, capitală, din viaţa ei. „Eu nu văd nimic mai important”.

Dar cercetătorii ce sunt? Așa, ca suflete, nu legat de pregătirea lor. Oftează un pic. Are un răspuns. Pe nerăsuflate îi vin cuvintele. S-o mai fi gândit pesemne la chestiunea asta. “Noi, cercetătorii, suntem buni în eprubetă. Nu ştim să ne arătăm lumii. Ne e ruşine să apărem în faţa tuturor cu viaţa noastră, cu problemele noastre”. De parcă a trecut printr-o viaţă lungă, dacă şi-a format o părere atât de clară.

La un moment dat fusese admisă într-un centru de cercetare din Italia, dar nici acolo nu umblau, vorba aia, câinii cu covrigi în coadă. Ca finanțare de programe de cercetare. A preferat să revină în România, ţara în care este în plină formare.

„Am norişorul meu”

Își amintește și de un concurs al Francofoniei, unde a participat, prezentând, între altele, o temă de studiu în numai 60 de secunde. „Am făcut un fel de poezie, în franceză”. Ce vă spuneam la început, că şi cercetătorii au poezia lor?! “Sunt sensibilă în molecula mea”. Ce poate fi mai sublim?!

Anna a văzut lumina zilei în Republica Moldova, raionul Leova, satul Cneazevka. Abia la şase ani a învăţat limba română, fiind născută într-o familie mixtă, mama româncă, tatăl ucrainean. Nu a zis moldoveancă, ci româncă. Semnalez asta! Să ştiţi că acum vorbeşte la perfecţie româna. La 18 ani făcea parte din Parlamentul Tinerilor din stânga Prutului şi din Asociaţia “Noi, viitorul”.

O înțeleg ca pe un copil care a muncit mult pentru fiecare pagină de carte pe care a învăţat-o, cu gândul că într-o bună zi va reuși. “Eu am norişorul meu”, pe el fiind înscris, între altele, și planul de a câştiga premiul Nobel. În cercetare. Știe că e liberă să zboare în vastul său univers. Așa să faci în continuare, dragă Anna!

Tema generală pentru studenți, inovația

Doamna profesor universitar doctor Rodica Dinică, din cadrul Facultății de Ştiinţe şi Mediu, mi-a prezentat-o pe Anna, lăudând-o pentru abnegația sa. Dasălul enunță, de la începutul conversaţiei noastre, două idei esențiale. În primul rând, i-a îndemnat mereu pe studenţii săi, cu care colaborează îndeaproape pentru tezele de Licenţă, dar şi cu cei din sfera doctorală, să fie inovativi. În al doilea rând, se referă la vasta lume a plantelor, pe care oamenii o cunosc încă foarte puţin. „Lumea e plină, și la ora actuală, chiar și de plante nedescoperite”.

Şi nu numai în privinţa acestora putem fi uimiţi. Cea mai bună pildă se găseşte între Galaţi şi Brăila şi se numeşte Lacul Sărat. „Este o minune de lac”, în privinţa efectelor benefice asupra pielii, dar şi a bolilor dermato-venerice.

Am de-a face cu alt destin în neobosite căutări, cu tot cu cercetările sale de la mijlocul anilor '90. Îmi atrage atenția că, spre deosebire de luciul acesta de apă, Techirghiolul e mai sărat. Deci nu e atât de sărat pe cât numele?! „Are o compoziţie chimică foarte complexă”, cu referire la varianta terapeutică brăileană.

Săpun turnat în forme de brioșe

A căutat posibilitatea obţinerii unui săpun în compoziţia căruia să fie şi nămolul din Lacul Sărat. Analizat microbiologic, sedimentul e liber de eventuale bacterii periculoase. Tehnica nu a fost uşoară. Transformat în pudră, proporția sa nedepășind 5%, în produsul finit. Din care mai fac parte uleiuri volatile extrase din plante. Operaţiune care se face în laboratoarele aceleiaşi facultăţi.

Materia a fost turnată în forme de brioşe, cumpărate de la magazin, şi lăsată o lună la uscat. Rezultând, în 2015, nu mai puțin de 30 de feluri de săpun. Diferenţa între ele fiind legată de proporţia uleiurilor. De floarea soarelui, măsline, cocos, palmier, vanilie. Şi încă un ingredient important, cărbunele activ. Are, la rândul lui, rolul de a curăţa pielea de impurități.

Prototipul e premiat în 2016, într-un concurs de inventică al universității gălățene. „Am făcut numai 300 de bucăţi”, majoritatea oferite cadou pentru participanţii din întreaga lume, la un congres dedicat ştiinţelor. „Unii au crezut prima oară că sunt prăjituri”, îşi aminteşte, cu amuzament, cadrul didactic. Pe seama nămolului a fost obţinută şi o mască din argilă pentru hidratarea şi catifelarea tenului.

Actualmente e în lucru o teză de Doctorat care supune amplelor investigații nufărul din Delta Dunării, pentru calităţile lui antitumorale. Prea multe informaţii nu sunt scoase la lumina zilei. Până la obţinerea brevetului, și pentru săpun, şi pentru alte altele asemenea lui, drumul e lung. E acel „vârtej”, de care pomeneşte gazda, de birocraţie, de clarificări legislative, și, nu în ultimul rând, de interese, nu mereu la lumină, efectiv străine de lumea cercetătorilor.

Produs tartinabil pe bază de bob

Alt laborator. Din domeniul alimentar. Mă aflu în clădirea Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor, în compania profesoarei Livia Pătraşcu. E şef de lucrări la Facultatea Transfrontalieră din Cahul, o extenise a universităţii gălăţene.

Mă invită în mijlocul agregatelor pătrăţoase şi pline de beculeţe, care la prima vedere nu spun nimic vizitatorului. Aparatul pentru determinarea conţinutului de grăsimi. Mai încolo, altul, care îţi arată dimensiunea particulelor din pudra uscată. Dincoace, un conglomerat metalic, dezvăluindu-ți calitatea fibrelor. „Acesta e un colorimetru”, adică îţi dai seama de culoarea probelor.

O văd cum se mişcă, dezinvoltă, în mijlocul tehnologiei. Se mai aşează din când în când la un calculator, să vadă nu ştiu ce statistici şi liniuţe. Abia o mai zăresc printre dulăpioarele cu sticluţe şi cutii. Pe urmă se duce la frigider şi scoate o cutiuţă. Mă serveşte cu pateu. Ceva făcut aici. Ca să respect denumirea, e „produs tartinabil vegetal pe bază de linte şi bob”. Livia mă anunţă că pe piaţă, de un an, e cel cu linte. O companie a preluat întocmai reţeta şi a pus-o pe banda de fabricaţie. „Avem o colaborare din 2017”, cu structura universitară, vrea să spună.

Primesc o linguriţă, desfac folia cutiei şi papilele gustative simt cu totul altceva decât pateul de pe piaţă. E foarte cremos, în primul rând, omogenizarea fiind dusă la parametri înalți. Simţi că îţi joacă în gură tot felul de arome, fără ca vreuna să fie deasupra celorlalte. E bun, îi zic.

Liviu Dragnea, lovitura DURA pentru Viorica Dancila! I-a spus-o de fata cu toata lumea!

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI