De Bobotează, gospodarii din Muntenia, Oltenia şi Dobrogea îşi duc caii la biserică, unde animalele sunt „botezate“ ca să fie sănătoase şi bune de muncă tot anul.
Obiceiul străvechi de sfinţire a cailor are loc şi în satul Pietroşani din comuna Puchenii Mari, judeţul Prahova, unde se ţine, în fiecare an, cu sfinţenie şi încăpăţânare deopotrivă. Acum, pe uliţele asfaltate poţi vedea sătenii, femei şi bărbaţi de toate vârstele, cum se plimbă încolo şi-ncoace călare pe biciclete, ocolind gropile cu dexteritate de maratonişti, salutându-se şi chiar vorbind din mers, ca apoi să frâneze şi să parcheze, brusc, în faţa vreunei gospodării.
În Pietroşani au mai rămas, în capăt, 60 de cai. Primarul Constantin Negoi, aflat la „al treilea mandat“, după cum ţine să precizeze, spune că oamenii cresc acum cai mai mult pentru plăcerea lor de a avea animale în curte şi mai puţin pentru muncile agricole. Întrebat ce e cu moda bicicletelor, într-un sat în care până nu demult se numărau sute de cai, răspunde imediat, fără să clipească: „Doar nu suntem în munţii Apuseni, să mergem călare pe cai!“. Pentru „Botezul Cailor“ de anul acesta, Constantin Negoi s-a organizat din timp. El nu ţine cal, dar ştie că oamenii din sat şi-ar face ţăndări bicicletele dacă nu s-ar întrece, într-un an, de Bobotează, cu animalele lor pe izlazul de lângă cimitir. Premii şi menţiuni pentru toţi caii
„La noi în comună şi mai ales în Pietroşani, obiceiul de a boteza caii pe 6 ianuarie se păstrează de peste o sută de ani. N-a fost uitat nici în perioada comunistă, când superstiţiile şi datinile nu erau văzute cu ochi buni. Dar pentru că în zona noastră se creşteau mulţi cai, botezul lor s-a menţinut, ca să fie sănătoşi şi buni de muncă tot timpul anului“, explică primarul şi dimensiunea pragmatică a manifestării etnofolclorice. Pentru că întrecerile cu cai se lăsau de fiecare dată cu accidente, primarul şi-a permis, de câţiva ani, să schimbe un pic mersul lucrurilor. „Acum, preotul vine cu cazanul de aghiazmă, după slujba de Bobotează din biserică, direct pe izlaz. După ce sfinţeşte caii, oamenii se iau la întrecere, ca într-un fel de concurs: care iese primul. Am pus mână de la mână bani şi anul ăsta dăm şi menţiuni, ca să fie toată lumea mulţumită“, încheie primarul. Obicei de la Ciuma lui Caragea De Bobotează, toţi caii din Pietroşani sunt curăţaţi şi împodobiţi, de dimineaţă, cu panglici şi împletituri roşii, împotriva deochiului, într-un ritual de gătire pentru un an bun, cu recoltă bogată şi sănătate pentru toate dobitoacele din gospodărie. „După ce are loc slujba de Bobotează şi credincioşii iau aghiazmă, înainte de amiază, pe la ora 11, preotul trece la botezul cailor din sat, care, până nu demult, erau aduşi în curtea bisericii“, povesteşte un localnic întârziat la discuţii, în faţa unui „Magazin mixt“. „Popa stropeşte caii cu aghiasmă, după care se iau la întrecere. Care-i mai bun la galop câştigă, şi gospodarul care iese pe primul loc e cel mai mândru tot anul“, intervine un tovarăş de discuţie. Chiar dacă e un ger de crapă pietrele, pentru bărbaţii din Pietroşani discuţiile despre obiceiul lor vestit sunt prilej de bucurie şi de oareşce exagerări. Nea Tudor, imobilizat de artrită într-un scaun cu rotile, mai adaugă o sută de ani la vechimea tradiţiei. „Obiceiul se cam pierde în negura vremii, dar tot are vreo două sute de ani“, spune bărbatul, care a crescut şi el cai şi ştie despre ce vorbeşte. Un localnic, care se recomandă „domnul Alexe“, intervine şi adaugă un detaliu semnificativ în datarea exactă a tradiţiei: „Când a fost ciuma lui Caragea, la vechiul sat s-a dat foc şi oamenii s-au mutat aici. Nu mai ţine minte nimeni exact când a început treaba asta“.
FANI Roibu, Murgu şi Adi Vijelie
Pentru înlăturarea oricărei confuzii, domnul Alexe precizează că, de Bobotează, caii sunt sfinţiţi şi atât, ei având un nume de când se nasc sau intră în curtea oricărui gospodar. „Aici, şi căţeii au nume, darămite caii, care-s cei mai buni prieteni ai gospodarului! N-aş vrea să fabulez, dar pe aici se pun tot felul de nume, de la Roibu, Murgu sau Suru, până la nume omeneşti, ca Marius sau Adi Vijelie. Numele sunt date după ce fire are calul în parte“, explică barbatul. „Anul trecut, Adi Vijelie a luat premiul pentru cel mai frumos cal“, îşi aminteşte nea Tudor, care-l ştie pe proprietar de om gospodar, mândru şi priceput la „împletit cordeluţe roşii, să nu-i deoache careva calul“.