Editura Evenimentul si Capital

La pas prin inima însângerată și plânsă a Basarabiei

Autor: | | 0 Comentarii | 1964 Vizualizari

De curând m-am întors dintr-o călătorie aparte, în inima Basarabiei. Pământ rupt din țară. Ce nu s-a putut frânge a fost însă trăirea lui A FI român, a te simți Copil al Marii Românii.

Timpul adoră să fie aruncat la gunoi. De la această risipă nu există salvare. Dintre toate, este gunoiul cel mai greu de adunat, pentru că nu murdărește podeaua”, spunea cândva Henry Ford. Am rămas cu această replică întipărită în minte, ceea ce m-a determinat să caut motivul pentru care faimosul fondator al industriei americane de automobile a afirmat cu ardoare asemenea cuvinte personificatoare în ceea ce privește timpul ca entitate.

Sună destul de bulversant, nu credeți? Această coaliție vădit intenționată „timp, gunoi, risipă”. Trezește acea undă de curiozitate caracteristică fiecărei ființe umane. Dar fiindcă teoria relativității enunțată de Einstein este veridică, conform căreia nu există cauză fară efect și viceversa, are și afirmația lui Ford o poveste care m-a pus pe gânduri.

A doua revoluție industrială

Unul din managerii lui Ford a introdus la fabrica de mașini din Detroit o inovație: linia de ansamblare pentru construcția modelului T Ford, care nu a facut altceva decât să scindeze procesul de producție în componentele standardizate. Acest fenomen urma să dea naștere conceptului de „producție în masă”, care mai fusese utilizat și cu alte ocazii în trecut, dar niciodată la o scară atât de largă, într-un proces atât de complex. A fost numit a doua revoluție industrială. Un exemplu demn de luat în considerare, care demonstrează încă o dată că ceea ce contează cu adevărat este felul în care informația este transmisă și valorificată, indiferent de câte ori aceasta a mai fost utilizată anterior. Pasiunea este motorul care triumfă de fiecare dată (...).

Vă gândiți probabil că în epoca contemporană, în contextul de viață actual, aceste cuvinte lirice fac parte din categoria „formelor fără fond”, ilustrată de Titu Maiorescu. Dar, aș îndrăzni să întreb: Poate o formă să fie de sine stătătoare dacă nu primește viață prin fond? Interogația își află singură răspunsul. Orice acțiune întreprinsă există pe termen lung fiindcă a fost stimulată de trăire, de sentiment.

Cine îi mai aude suspinul?

Articolul de față este mărturia concisă a unei trăiri ce freamată iremediabil în orice suflet care a simțit măcar o dată că este român până în străfundul inimii. Mă îndrept în chip exact, matematic, spre un subiect sensibil, ce crează cu fiecare ocazie, fără excepție, un soi de mișcare browniană a spiritelor, în care energiile pozitive și negative se evită reciproc.

Un tânăr student, a cărui specializare nu ține de domeniul istoriei, dar mânat de dezideratul pasiunii, vă prezintă o poveste reală: tragedia Basarabiei.

De-a lungul vremurilor învolburate, s-au scris multe despre Basarabia. I s-au dedicat slove îmbălsămate cu dulci sentimente de jale şi de dor, i s-au scris poezii şi cântări înalte, i s-a dăruit iubire prin cuvinte româneşti... dar nu a fost de ajuns.

Acolo, nu departe, cum treci dincolo de „tragicul” și „însângeratul” Prut, sălăşluieşte o inimă îndurerată, plânsă şi orfană. Adesea, plimbându-te pe malul său, îi poți asculta doina îndurerată, prinsă-n vârf de istorie neștiută. E bucățică din trupul României Mari, atât de însetată de identitatea ei furată! În negura aceasta a timpurilor, cine îi mai aude suspinul? Cum se trezește în neant şi îşi caută rădăcinile străbune, cum se întreabă în liniştea serii: Cine îmi e părinte? Cine m-a născut pe mine? Şi astfel rătăceşte frumoasa Basarabie pe firul subțire al istoriei întunecate, aşteptând să vină...Să vină o chemare!

După atâția ani de tăcere, în care evenimentele istorice sunt tot mai prăfuite și afundate în mormanul neștiinței, a sosit vremea unei renașteri sufletești. Să putem afirma și noi precum Radu Gyr că „ adevăratele înfrangeri sunt renunțările la vis.”

Deci, să căutăm adevărul care mustuiește de atâta nedreptate, ascuns sub pătura caldă a erei post-comuniste, în care totul stă sub deviza unei libertăți celebre, cu identitate duplicitară. Unul din eroii Marii Uniri de la 1918, Onisifor Ghibu, spunea așa: „Neam românesc al strămoșilor mei și al meu, încotro mergi? Vrei să mai trăiești și să mai reprezinți ceva în această lume, sau te-ai împăcat cu perspectiva sinistră de a te lăsa scos din viață prin viclenie, prin violență ori prin sinucidere?”

După mai bine de un secol de dominație rusească, după un regim sovietic intens, în Moldova de dincolo de Prut se poate păși românește pe un pământ ce face parte din „Moldova lui Ștefan cel Mare”.

Duhul sovietic nu poate fi șters

Dacă un călător trece prin aceste meleaguri bătrâne, va rămâne puțin uimit de aspectul locului. Total diferit de ceea ce știe el în România. Chișinăul: un oraș întins, cu multe șosele largi ce par nesfârșite și împânzit de blocuri numeroase cu multe etaje de culoare cenușie, o cruntă emblemă urbană a regimului comunist. Duhul sovietic nu poate fi șters, chiar dacă acum e îmbrăcat într-o imagine modernă. Reclame rusești, tradiționalul iarmaroc plin ochi de produse moldovenești, ucrainiene și rusești, oameni frumoși, blonzi cu ochi albaștri și din când în când câte un cuvânt rusesc aruncat în atmosfera orașului. Totul e la locul său, alcătuind un peisaj destul de pitoresc. Traversezi capitala, mergi pe bulevardul Ștefan cel Mare și admiri clădirile. Unele sunt, într-adevăr, asemănătoare stilului românesc. Magazine precum „Bucuria”, „ Iuvas” sau „Viorica” îți fură privirea, descoperindu-ți producțiile moldovenești. De asemenea, poți observa Arcul de Triumf, o fidelă variantă a celui din București, a cărui construcție ascunde un clopot gigant, realizat de ruși în anii 1940-1941 cu scopul de a celebra victoria acestora asupra turcilor. Păcat. Din nou un simbol care nu are origine românească. Dar, pentru a contrabalansa, călătorul nostru poate admira statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt din parc, construită în anii 1925- 1928 de Alexandru Plămădeală, sau se poate închina în Catedrala Metropolitană din Chișinău, datată încă din secolul XIX.

CUTREMUR in televiziunea din Romania! A demisionat, acum cateva minute! Mesaj transant al vedetei TV

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI