Lăsând cafenelele pe seama germanilor sau grecilor, întrucât „în această profesiune românii nu excelau”, bucureştenii cu dare de mână din perioada antebelică şi dintre cele două războaie au făcut averi din mici, cârnaţi, bere şi vin la carafă.
Clasificările localurilor se făceau în funcţie de eleganţă şi poziţionare. Din acest punct de vedere, primul era restaurantul francez Hugues, actualul local Riegler – după cum scrie Constantin Bacalbaşa în „Bucureştii de altădată” – „locul de întâlnire al societăţii elegante”. Însă, ştacheta era adesea ridicată de bucătăria aleasă şi de buna conducere a localurilor. Astfel se ajunge ca, o „şandrama din strada Covaci” să ajungă să îşi facă renume peste veacuri. „La Iordache”, aşa cum a rămas birtul în memoria istoricilor Bucureştiului, sau „La idee”, cum era supranumit, localul lui Iordache Ionescu era o clădire în care muşteriii intrau aplecându-se atât pentru a nu se lovi cu capul de pragul de sus, cât şi în faţa bucătăriei „curat româneşti”. Rămas sub umbra anonimatului pentru o bună perioadă de timp, birtul de pe strada îngustă, vecină cu Lipscanii, s-a făcut cunoscut prin inspiraţia umoristului N. T. Orăşanu, cel care a inovat clasica listă de bucate româneşti. 
Prezentul, sinonim cu uitarea
Astăzi, tot ce-a mai rămas din birtul lui Iordache Ionescu sunt cronicile timpului, şi numărul 3 acoperit cu var, de pe strada Covaci. Călătorul pe străduţele întortocheate ale Centrului Vechi din Bucureşti nu bănuieşte că umila contrucţie, care se încăpăţânează să rămână demnă foarte aproape de o modernă clădire care nu mai contează ce adăposteşte, a fost cândva unul dintre cele mai frecventate restaurante.
Locuitorii din zonă, în marea lor majoritate tineri, săraci şi clandestini, nu îşi amintesc de vechiul local. Prăvălia găzduită de clădirea de la numărul 3 este una de antichităţi şi obiecte unicat. Proprietarii nu cunosc povestea fostului restaurant şi a patronului său, dar iubesc locul în care afacerea „trăieşte” numai pentru cunoscători şi descoperă, la propriu, de sub porţelanuri, inscripţia originară care atestă că pardoseala păstrată intactă datează din anul 1852. „Una la fel, dar într-o altă nuanţă se află la „Carul cu bere””, spune o cu mândrie o doamnă aflată în spatele tejghelelor cu obiecte atinse de patina timpului. Dintre cele două încăperi vaste, unde odată se auzeau acorduri de romanţă acompaniate de ciocnetul paharelor cu vin, numai una păstrează arhitectura originală, cu ştaif de casă boierească. Restaurantul Iordache Ionescu, de pe strada Covaci, nr.3, a funcţionat până în prima jumătate a secolului trecut. El îşi dobândise supranumele „La idee”, îşi aminteşte Constantin Bacalbaşa, însă „vorba nu s-a păstrat”. În schimb, mititeii, bateria şi protocolul s-au împământenit.
Artistul A MURIT! Familia a facut anuntul in urma cu putin timp! Ce tragedie!
Stirile zilei
doctorulzilei.ro
Alte articole din categoria: Bucureştiul de sub ruine
Alte articole din categorie
Tratamente şi vindecări miraculoase
32,00Lei
LASA UN COMENTARIU