În această forforfotă ajungea Nottara la Caracal. După ce inspectează teatrul a ieșit și s-a așezat alături, în grădina Prefecturii, pe o bancă la aer. Imediat o gloată de gură cască, formată din elevi, ucenici, calfe și alții care îl recunoscuseră, îl spiona prin gardul de fier forjat. Neavând poftă de admiratori, Nottara iese din grădina, dar gloata, după el: „Uite Nottara, uite Nottara...”.

Citește GRATUIT toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric