În direct fiind, n-am avut cum să mă documentez asupra acestei informații. Am simțit nevoia să observ o ciudățenie. Tocmai vorbisem despre funcția dobîndită de Mircea Geoană, cea de secretar general adjunct NATO, infinit mai importantă decît cea de procuror general european. Remarcam, împreună cu Cătălina Porumbel, două note ale acestei numiri, prin care ea se deosebește radical de numirea Codruței Kovesi:

  1. Procesul de desemnare s-a făcut în cea mai mare discreție. Nici Mircea Geoană, nici NATO n-a făcut caz de bătălia dusă pentru numirea românului. Nimeni de pe plan intern n-a scos un cuvînt despre procesul din culise, deși, așa cum au dezvăluit unele surse, Viorica Dăncilă și Klaus Iohannis erau la curent cu propunerea.
  2. Desemnarea n-a fost subiect nici de aprobare, nici de contestare. Prin raportare la cazul Mircea Geoană, cazul Codruța Kovesi stupefiază. Procesul de desemnare a fost unul spectaculos mediatic. Propusa a dat interviuri în presa străină și internă, politicieni europeni s-au pronunțat pro și contra, în țară, procesul de desemnare a creat galerii gălăgioase, mai ceva decît cele de la meciurile de fotbal. Lideri de opinie, publiciști și mai ales guriști, au lăsat deoparte analiza rece, profesionistă, pentru a striga de pe margine, ca la un concurs de Miss Europa, Hai Codruța! În ultima vreme, desemnarea Codruței Kovesi devenise pentru unele partide și unii lideri politici o preocupare de ordin național, o obsesie, întrecînd orice proiect de țară formulat postdecembrist. Urmărindu-i pe Ludovic Orban pe Siegfried Mureșan, pe Rareș Bogdan aveai impresia că desemnarea Codruței Kovesi în funcția de procuror general întrecea în materie de interes național dobîndirea Independenței și chiar făurirea României Mari. Nea Gigel de la Sculărie era pe cale să creadă că după ce va fi numită Codruța Kovesi salariul mediu în România îl va întrece pe cel din Germania, iar de-a lungul și de-a latul țării se vor ivi peste noapte, cu semne de circulație cu tot, autostrăzile mult visate. Cum de s-a ajuns la această deraiere de la bunul simț rămîne una dintre marile enigme postdecembriste. Una dintre explicații trimite și la capacitatea ieșită din comun a Codruței Kovesi de a folosi claxonul publicitar. Oricum, sigur e că în funcția de procuror european Codruța Kovesi nu va mai putea înlocui lucrul serios, aplicat, discret, tipic procurorilor profesioniști, cu scălîmbăiala mediatică.

După emisiune, m-am dus imediat la site-ul Administrației prezidențiale, mai precis la Comunicatul din care s-a hrănit știrea. Textul suna așa:

„Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a avut vineri, 19 iulie a.c., o convorbire telefonică cu Președintele Republicii Franceze, domnul Emmanuel Macron.

Cei doi omologi au abordat o serie de teme europene, cu accent pe candidatul pentru funcția de procuror-șef european.

În virtutea bunei colaborări și a bunei înțelegeri între cei doi șefi de stat, Președintele Emmanuel Macron i-a transmis Președintelui Klaus Iohannis că va retrage candidatura domnului Jean-François Bohnert și că o va susține pe doamna Laura Codruța Kövesi la conducerea Parchetului European”.

Bogdan Iacob de la Impolitics.ro a fost primul din presă care a sesizat aiureala din Comunicatul care rezuma o discuție telefonică între cei doi președinți:

Președintele Franței nu-l poate retrage pe candidatul francez din două motive simple ca și galbenul Vestelor galbene: 1. La funcția de procuror general european concurenții s-au înscris ca persoană fizică și nu ca reprezentanți ai unei țări. Bogdan Iacob citează în acest sens Regulamentul EPPO: „Selecția se bazează pe un apel deschis pentru candidaturi, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, după care un juriu de selecție întocmește o listă scurtă de candidați calificați, care va fi transmisă Parlamentului European și Consiliului”.

Președintele Franței nu-l poate retrage pe Jean-François Bohnert. Cu atît mai mult cu cît cu cîteva zile în urmă procurorul francez a declarat pentru Politico.eu că nu se retrage din cursă, ba mai mult că se va bate pentru a fi numit procuror european în condițiile în care a surclasat-o pe Codruța Kovesi. Observații asemănătoare, în sensul că președintele Franței nu-l poate retrage pe Jean-François Bohnert, au făcut și alți jurnaliști. La Digi 24 Dacian Cioloș a susținut și el că e imposibil din punct de vedere procedural o asemenea făgăduială din partea lui Emmanuel Macron. Celor spuse pînă acum le-aș adăuga argumentul că nimănui dintre adversarii din România ai Codruței Kovesi nu i-a trecut prin cap să ceară Guvernului sau președintelui retragerea Codruței Kovesi, chiar dacă motive temeinice ar fi fost, dacă ne gîndim la crimele judiciare comise de distinsa pe vremea cînd făcea pereche cu Florian Coldea. Să nu fi știut președintele francez acest lucru elementar, cunoscut la noi pînă și de un președinte de bloc? Atunci de ce i-a făgăduit asta lui Klaus Iohannis? Și atenție, nu în cadrul unei conversații ca între amici, la o bere, ci „în virtutea bunei colaborări și a bunei înțelegeri” între doi șefi de stat. Nici de la președintele francez, nici de la cel român nu ne-a venit vreo o lămurire suplimentară. Ar fi fost necesar, mai ales din partea președintelui nostru, pentru că textul oficial lasă să se înțeleagă o solicitare din partea Cotrocenilor, o rugăminte ca Jean-François Bohnert să fie retras de către președintele Franței. Dacă Klaus Iohannis i-a făcut această rugăminte, atunci domnia sa a comis două erori:

  1. A plecat de la premisa că președintele Franței poate să-l retragă pe concurentul francez din simplul motiv că e cetățean al Franței.
  2. S-a implicat la nivel înalt într-un proces în care președintele României n-are ce căuta. Codruța Kovesi s-a înscris în cursă pe cont propriu, ca persoană fizică. L-a rugat ea pe Klaus Iohannis să-i pună o pilă la președintele Franței? Dacă nu, în virtutea cărui temei constituțional președintele României intervine personal în favoarea unui cetățean român înscris într-o competiție? Desigur, președintele României poate interveni în favoarea Codruței Kovesi ca membru al Consiliului UE, în cadru oficial, dar nu în cadru personal.

Comunicatul Președinției a declanșat un val de critici și ironii din partea susținătorilor din România ai Codruței Kovesi. Toate intervențiile i-au reproșat lui Klaus Iohannis că nu s-a opus demiterii acesteia din funcția de procuror DNA. Și acum – zic revoltații – cînd Codruța Kovesi e ca și numită, vine Klaus Iohannis și se fălește că el a contribuit decisiv la această numire vorbind cu amicul Macron să-l retragă pe candidatul francez.

După eșecul Coaliției politico-mediatice anti Băsescu la alegerile din 2009, un lider PSD mi-a semnalat că una dintre cauze a constat în supralicitarea chestiei cu copilul lovit. Dezvăluirea a fost asumată de mulți politicieni, în frunte cu Dinu Patriciu. Toți erau siguri că Traian Băsescu va pierde. Fiecare – mi-a zis liderul PSD – a ținut să se bată cu pumnii în piept că el i-a dat lovitura decisivă.

Ceva asemănător se petrece și în cazul Codruței Kovesi. Pentru că numirea acesteia e un lucru sigur, fiecare vrea să arate c-a contribuit la această numire. Și Dacian Cioloș și Ludovic Orban și Rareș Bogdan.

Klaus Iohannis nu putea scăpa prilejul. În cazul domniei sale se impunea cu dramatism imaginea de intervenție decisivă la nivel de președintele Franței și pentru că adversarii săi din USR puteau folosi în campania pentru prezidențiale demiterea Codruței Kovesi de către Klaus Iohannis.

Te-ar putea interesa și: