Evenimentul Zilei > EVZ Special > Colonelul Nicolae Ulieriu: „Kovesi se crede Ioana d’Arc a luptei anticorupție și doar cu un buldozer poate fi data jos” (II)
Colonelul Nicolae Ulieriu: „Kovesi se crede Ioana d’Arc a luptei anticorupție și doar cu un buldozer poate fi data jos” (II)

Colonelul Nicolae Ulieriu: „Kovesi se crede Ioana d’Arc a luptei anticorupție și doar cu un buldozer poate fi data jos” (II)

„Codruța Kovesi este o mediocritate care a fost pusă într-o funcție pentru care nu o recomandă absolut nimic”. O spune fostul purtător de cuvânt al Serviciului Român de Informații, convins că „în numele și sub acoperirea luptei anticorupție s-au petrecut cele mai murdare chestii în România ultimilor 10-12 ani”. Întrebat cine este cel mai toxic personaj post-decembrist al țării, Nicolae Ulieriu răspunde fără ezitare: Traian Băsescu.

Ileana Ilie Ungureanu: Sunteți fostul aghiotant al lui Virgil Măgureanu. Vă leagă și o relație de prietenie?

– Col. (r) Nicolae Ulieriu: Nu i-am fost aghiotant și nu sunt prieten cu Măgureanu. Am relații civilizate cu el, ne întâlnim din an în Paști, dacă ne întâlnim. Dar nu poți să-i negi meritul istoric de a fi înființat un serviciu de contrainformații, în momentul când România, timp de câteva luni de zile, a fost vraiște din punctul acesta de vedere. Și nici nu poți să-l acuzi de genocid, pentru că s-ar fi implicat nu știu cum în evenimentele din 13-15 iunie ‚90.

– Cum l-ați caracteriza pe Virgil Măgureanu?

– A condus SRI-ul cu o mână de fier, îmbrăcată întro mânușă de catifea. Știa cum să-i ia pe oameni, știa meserie, pentru că a lucrat câteva luni de zile ca analist la Direcția de Informații Externe. Avea acest dar ca, atunci când vorbea cu tine, să-ți dea impresia că discută ca de la egal la egal. Și, pe vremea lui, SRI-ul nu a făcut politică. Că el însuși a făcut politică e cu totul altceva, dar în cadrul SRI-ului nu s-a făcut decât muncă de informații.

– S-a spus despre domnia sa că a dirijat din umbră marile schimbări de pe scena politică. Virgil Măgureanu l-a adus la putere pe Emil Constantinescu?

– Măgureanu a înțeles că guvernarea PDSR-ului, cu Iliescu președinte și Văcăroiu prim-ministru, se erodase. Și, din informațiile indirecte pe care le am, se pare că a și avut loc o discuție între el și Iliescu, în care el i-a spus lui Iliescu că PDSR-ul trebuie să facă un pas înapoi, să lase și opoziției dreptul de a ajunge la guvernare și de a se exprima prin guvernare. De fapt, asta era și o consecință a discuțiilor multiple care au avut loc între Măgureanu și Corneliu Coposu, care era liderul incontestabil al opoziției și cu mult peste toți ceilalți așa-ziși lideri ai opoziției.

– Virgil Măgureanu a spus atunci: „Am votat schimbarea“…

– Și toată lumea a înțeles că l-a adus la putere pe Emil Constantinescu. Din păcate, la câteva luni după aceea, Constantinescu, care nu era deloc pregătit să preia puterea, nu a știut ce să facă cu ea. A intrat în conflict cu Măgureanu, care a făcut un pas înapoi și și-a dat demisia din cadrul SRI. Și după asta am picat și eu.

„Singura explicație plauzibilă pentru dispariția lui MRU din peisaj este că misiunea pentru care a fost mandatat s-a încheiat”

Ileana Ilie Ungureanu: Ați spus despre Mihai Răzvan Ungureanu că e agent al unui serviciu de spionaj străin. Între timp a demisionat prin curier, invocând motive „medicale”. Care este explicația dvs.?

– Col. (r) Nicolae Ulieriu: Am zis că e agent de influență. Singura explicație plauzibilă pentru dispariția lui din peisaj este că misiunea pentru care a fost mandatat s-a încheiat. Și acum stă la cutie, eventual în așteptarea altei misiuni.

– Binomul SRI-DNA este vedeta incontestabilă a sistemului de justiție din România, iar ravagiile făcute în lumea politică sunt de notorietate și peste granițe. Cum comentați?

– Eu cred că în numele și sub acoperirea luptei anticorupție s-au petrecut cele mai murdare chestii în România ultimilor 10-12 ani. Oameni a căror mediocritate intelectuală este vizibilă cu ochiul liber – și mă refer inclusiv la Koveși și Coldea – au ajuns în niște funcții mult prea mari. Și țin cu dinții de aceste poziții, care au servit niște interese străine intereselor țării, fie particulare, fie politice. Sunt profund dezamăgit și îmi lasă un gust amar toate lucrurile astea.

– Credeți că România se confruntă azi cu ceea ce se numește poliție politică?

– Da, în sensul că nu se mai face poliție politică pe canalele vechii Securități (orientări politice, religioase, filosofice etc.), dar se face poliție politică pe interese. Dacă un tip care se află la conducera statului, sau la conducerea Guvernului, are anumite interese și poate să determine serviciile speciale – și aici nu e vorba doar de SRI – să facă anumite operațiuni, reușește. Serviciile, din păcate, execută ordinele.

– Adică Justiția, în general, și Serviciile sunt aservite azi clasei politice?

– Ar putea să nu fie? Situația în România s-a degradat în așa hal încât toți se vând cui îi cumpără și cui dă mai mult. Și asta este urmarea politicii din anii 1990-2000, când nu am știut să ne negociem intra- rea în UE și în NATO, și am acceptat tot ceea ce ni s-a cerut și impus. Liderii noștri politici nu sunt buni de nimic. Cât despre parlamentari, ei se împart în două categorii: câțiva care sunt în stare de orice și ceilalți care nu sunt în stare de nimic. Apropo de negocieri: ce Armată avem azi?

– România ocupă locul 43 într-un top al puterii armatei la nivel mondial, între 126 de ţări, conform unui index realizat de Global Fire Power. Personalul Armatei este de 75.000 de persoane, iar rezerviştii sunt în număr de 80.000 potrivit sursei citate.

– Printre rezerviști, printre care mă mai mișc și eu, circulă următoarea anecdotă: cică s-ar fi făcut o simulare pe calculator cu ce s-ar întâmpla cu armata română în cazul unui atac rusesc. Acum 20 de ani, generalului Lebed a spus că din Transnistria ajunge cu tancurile la București în patru ore. Ce s-ar întâmpla acum, dacă ar fi un atac conjugat? Armata română ar rezista 29 de minute.

„Nu poți să-l împiedici pe unul să şmecherească legea, să-și şmecherească semenii și să facă avere”

– Ileana Ilie Ungureanu: Dintre toți demnitarii din România, baronii locali par să își gestioneze problemele cu justiția cu o eficiență incredibilă. Va apune vreodată steaua baronilor locali?

– Col. (r) Nicolae Ulieriu: Baronii locali vor exista mereu, pentru că asta e economia de piață. Nu poți să-l împiedici pe unul să şmecherească legea, să-și şmecherească semenii și să facă avere. Și dacă face avere caută să și-o apere. Cum? Cumpărând structurile politice.

– Pe baronii locali nu i-a deranjat nimeni (mai ales) în vremea SRI-ului condus de Virgil Măgureanu. SRI-ul ştia multe despre mulți, dar i-a lăsat pe unii să se îmbogăţească din banul public.

– Nu, aici e altceva. În ‚91 am avut o discuție cu Virgil Măgureanu și i-am spus că, dacă privatizarea vine peste noi – așa cum a venit comunismul peste noi în anii ‚46-’48 -, și dacă asta înseamnă vinderea activelor statului către niște particulari, am o propunere: să contribuim și noi la chestia asta formând o burghezie românească, o clasă de mijloc, care să atingă 70-80% din populație. Deci să dirijăm aceste active ale statului către anumiți oameni capabili, cu inițiativă, cu planuri de afaceri bine făcute, care să preia întreprinderea cutare și s-o dezvolte. Și s-au făcut lucrurile astea, dar, din păcate, prevalează exemplele negative. S-au făcut privatizări forțate, doar de dragul de a se privatiza.

– Și dacă tot s-au făcut forțate s-au făcut și pe nimic sau pe bani grei, care au intrat în buzunarele particulare ale unora.

– Îmi amintesc că, după ce a ieșit din primul stagiu de închisoare, Adrian Năstase, a plătit prejudiciul în valoare de 750.000 euro, stabilit de instanţă în dosarul „Trofeul Calităţii”, în 24 sau 48 de ore. De unde a avut banii? Nu vreau să intru în amănunte, dar privatizarea Petrom s-a făcut sub patronajul lui. De aici, o serie de întrebări. Și nu e singurul. Constituția din 1923 spune că bogățiile solului și subsolului sunt proprietate de stat. De ce le-au dat la particulari?

– Tot în timpul mandatului dvs. de purtător de cuvânt al SRI, jocul piramidal Caritas a păgubit sute de mii de români. S-a vehiculat în presă şi scenariul conform căruia prima țeapă națională a fost condusă din umbră chiar de ofiţerii de informaţii. Care e adevărul?

– Nu am niciun fel de considerație pentru cei care au rămas în fundul gol de pe urma Caritasului, deoarece prostia se plătește până la urmă. Trebuie să fii tâmpit ca să crezi că tu dai un leu și îți dă unul 8 lei înapoi, cum era atunci. Aici SRI-ul a avut o atitudine dublă. Pe de o parte, Măgureanu a dat o circulară în care preciza că angajații SRI-ului nu au voie să participe la jocul de la Caritas, dar, pe de altă parte, mulți dinte cei care lucrau în SRI au participat la jocul ăsta și au câștigat. Personal, deși mi s-a făcut oferta, nu i-am dat curs. Mi s-a părut o chestie și dubioasă și necinstită.

– SRI a făcut informări din timp? Caritas n-ar fi fost posibil fără pasivitatea şi chiar bunăvoinţă autorităţilor.

– Fosta Securitate nici nu dădea voie să apară așa ceva. Să blochezi jocul ar fi însemnat poliție politică, iar SRIul nu mai face poliție politică. Au fost informate autoritățile competente, dar n-au luat mă suri. SRI-ul informează, nu trage de urechi. De pildă, SRI a aflat că directorul fabricii de rulmenți din Bârlad și-a făcut o firmă particulară și cumpăra la un preț derizoriu toată producția fabricii pe care o conducea. Apoi o vindea scump firmei suedeze care cumpărase și înainte de Revoluție rulmenții de la Bârlad. Măgureanu a primit nota informativă, pe care am văzut- o și eu, a înaintat-o ministrului de resort, care l-a sunat imediat pe ăla de la fabrică: ”Bă, tâmpitule, vezi că a intrat pe fir SRI-ul!”. Ăsta e un caz autentic, pe care îl știu sigur.

„Călin Popescu Tăriceanu e un playboy depășit al liberalismului”

– Ileana Ilie Ungureanu: Vă propun un test de sinceritate. Caracterizați-i în câteva cuvinte pe Ion Iliescu…

– Col. (r) Nicolae Ulieriu: Cred că a fost o victimă a propriei mentalități. Era pe model Gorbaciov și așa a rămas. N-a reușit să miște țara nici în stânga, nici în dreapta, nici înainte, nici înapoi. România a stagnat sub Ion Iliescu.

– Călin Popescu Tăriceanu?

– E un playboy depășit al liberalismului. Nu-i cel mai rău dintre ei, dar ușor, ușor e spre apusul carierei.

– Liviu Dragnea?

– Un tip conjunctural, care a apărut în lipsă de ceva mai bun.

– Eduard Hellvig ce impresie vă face?

– Din păcare nicio impresie. E inodor, incolor, fără gust, fără miros.

– Laura Codruța Kovesi?

– O mediocritate, care a fost pusă într-o funcție pentru care nu o recomandă absolut nimic. Nici capacitățile ei intelectuale, care se văd din felul cum vorbește, nici activitatea ei de nu știu ce procuror prin Sibiu. A fost pusă acolo ca să servească interesele lui Băsescu și asta a și făcut. Între timp și-a creat o serie întreagă de legături interne și externe, are o foarte puternică conștiință de sine, se crede Ioana d’Arc a luptei anticorupție și le trebuie un buldozer ca să o dea jos din fruntea DNA.

– Îmi dați, va rog, câteva exemple de personaje toxice din politica românească?

– Traian Băsescu a fost cel mai toxic. Acest Băsescu, prin structura lui umană, de un egoism animalic, feroce, ca și prin lipsa lui de cultură politică și de viziune, a reușit să divizeze societatea românească și pe verticală și pe orizontală. Vor trebui să treacă ani de zile ca moștenirea Băsescu să se estompeze.

– Puterea personală, îmbo gățirea rapidă şi protecţie în faţa legii sunt poate marile „slăbiciuni” ale politicii dâmbovițene. Cine credeți că este cel mai viclean politician din România, marele escroc al României post-decembriste?

– Omul care le-a învârtit pe toate și căruia i-au și ieșit toate e Traian Băsescu. Eu am o admirație pentru el, așa cum chirurgul are o admirație pentru o rană plină de puroi, pe care trebuie să o extirpe. E specialist în manipulare. Niciunul nu a fost până la el așa și nici după el nu se arată vreunul care să-l depășească. Fiind om al fostei Securități, Băsescu a știut să lucreze cu informația, a știut valoarea ei, unde să apese, unde să își pună oamenii și să o folosească în interes propriu. Din păcate, nu are cultură politică și nu a avut orizont. El a fost pus numai pe distrugere, dar ceva în loc nu a reușit să pună. De exemplu, desființarea SIPA.

– Care credeți dvs. că a fost adevărata „misiune” a SIPA în regimul Băsescu?

– SIPA era serviciul de protecție informativă al ministerului Justiției și se ocupa îndeosebi de penitenciare. De ce? Unu: ca să evite izbucnirea unei revolte în penitenciare. Și doi: odată ajunși la pârnaie, cei condamnați pe drept sau pe nedrept încep să vorbească despre judecătorul căruia i-a dat nu știu cât, despre procuropul care nu știu ce a făcut. Și acolo s-au adunat niște informații – multe dintre ele compormițătoare – privind oamenii din Justiție. Omul lui Băsescu, Monica Macovei, a luat hotărârea de a desființa arhiva SIPA, pe motiv că nu se justifică existența ei. În realitate, decizia a fost luată ca să nu mai aibă acces la aceste arhive decât oamenii lui Băsescu. Și, prin ei, Băsescu manevra Justiția.