Fostul președinte al Consiliului Superioar al Magistraturii și membru al aceluiași for, judecătorul Horațius Dumbravă susține, într-o scrisoare deschisă, că Laura Codruța Koveși, șeful DNA ar fi trebuie deja să solicite, din proprie inițiativă, efectuarea unei expertize independente a tezei sale de doctorat.
Dumbravă a fost președinte al Curții de Apel Târgu Mureș, iar de șase ani este membru CSM, și este considerată de mulți judecători români ca fiind unul dintre cei mai serioși și profesioniști președinți, pe care CSM i-a avut de la înființare și până în prezent.
Magistratul susține că s-ar fi așteptat ca procurorul șef al DNA să solicite efectuarea unei expertize asupra lucrării sale de doctorat, pentru a se de monstra că aceasta nu este plagiată. ”Un procuror adevărat, care ştie că nu a greşit, aşa cum spune domnia sa, aşa ar fi procedat. Şi sper să facă acest gest. Eu, personal, îi acord circumstanţa că nu a plagiat, dar eu, ca şi noi toţi, avem nevoie de o dovadă clară, de netăgăduit din partea celui investit acum legal să o facă. S-a făcut în cazul altor persoane, e normal să se facă şi în cazul domniei sale. Altfel, domnia sa are de pierdut: va exista tot timpul umbra acestei acuzaţii, chiar şi asupra instituţiei pe care o conduce. Dar dacă nu a greşit, domnia sa, ca şi instituţia pe care o conduce, va ieşi întărită”, a scris judecătorul Dumbravă pe contul său de facebook.
Fostul președinte al CSM consideră că prin lipsa unei reacții ferme din partea procurorului șef Kovesi, la acuzația de plagiat, DNA are de pierdut foarte mult la capitolul credibilitate. ”Doamna Kovesi apare acum într-o situaţie inedită. Şi delicată. De acuzaţii de nesinceritate, furt intelectual ca să fiu mai direct: a plagiat, un lucru de neacceptat într-o lume civilizată. Aşa sună acuzaţiile. Care sper să nu fie adevărate. Dar ca să nu fie adevărate, avem nevoie, noi toţi, de o dovadă concludentă. Pe care o pot da organele abilitate, aşa cum au făcut-o anul acesta şi în raport cu alte teze de doctorat. Comunicatul anodin lansat oficial de instituţia publică numită DNA, în numele şi pentru doamna Kovesi, lasă semne de întrebare serioase, nu lămureşte nicicum situaţia particulară în care se află: deplasarea care se face în comunicat de la această situaţie particulară a domniei sale la periclitarea luptei anticorupţie face mult rău tocmai ultime ipoteze”.
Mesajul întreg al judecătorului Dumbravă:
”România se află la un moment de răscruce. Dacă acceptăm, sigur, că România se defineşte azi şi prin performanţele sistemului judiciar. După ce România s-a lăudat ani în şir cu realizări în domeniul luptei anticorupţie, toată această construcţie răspândită în spaţiul public, care dădea speranţe multor români că ţara lor mai are o şansă, a primit o lovitură puternică în plex prin acuzaţiile de plagiat aduse doamnei Kovesi de unele personaje care, la rândul lor, sunt acuzate, ei sau apropiaţii lor, de săvârşirea unor infracţiuni. De infracţiuni grave, să ne înţelegem, care au atentat nu doar la securitatea publică, ci la viitorul nostru şi al copiilor noştri.
Doamna Kovesi apare acum într-o situaţie inedită. Şi delicată. De acuzaţii de nesinceritate, furt intelectual ca să fiu mai direct: a plagiat, un lucru de neacceptat într-o lume civilizată. Aşa sună acuzaţiile. Care sper să nu fie adevărate. Dar ca să nu fie adevărate, avem nevoie, noi toţi, de o dovadă concludentă. Pe care o pot da organele abilitate, aşa cum au făcut-o anul acesta şi în raport cu alte teze de doctorat. Cine o acuză? Oameni care sunt acuzaţi de infracţiuni grave, care, dacă vor fi confirmate de judecători prin hotărâri judecătoreşti, pot da o imagine urâtă, hidoasă a anilor pe care i-a parcurs România din 1989 încoace. Nu că nu bănuiam şi că nu aveam senzaţia asta, dar odată stabilite vinovăţii de către justiţie, vom realiza (dacă nu realizăm deja), vom avea certitudinea (dacă nu avem deja certitudinea) că am fost captivii unor ticăloşii pe care nu ni le-am fi putut imagina fără acest trend pozitiv al descoperirii acestor activităţi infracţionale. Ciudat este că aceste personaje, în funcţiile politice sau executive pe care le-au deţinut, au fost asociate într-un fel sau altul cu doamna Kovesi, cum ar fi numirea în funcţii de top în Ministerul Public. Miza este enormă, iar doamna Kovesi ar trebui să conştientizeze pericolul enorm pentru încrederea pe care cetăţeanul onest, corect îl are faţă de minimala funcţionare a statului român. Doamna Kovesi ar trebui sa constientizeze că se joacă o miză extrem de importantă pentru români: că, măcar, o instituţie funcţionează în interesul românilor şi României. După experienţa negativă a ANI şi DIICOT, a căror capi au fost acuzaţi de diferite fapte necinstite, ar fi o lovitură grea, cu consecinţe negative extreme pentru acea populaţie activă, care îşi agaţă optimismul viitorului lor şi al copiilor lor de activitatea DNA. Mă aşteptam ca doamna Kovesi să fi cerut o expertiză (acum, când actualul ministru al Educaţiei dă dovadă de consecvenţă în ce priveşte sancţionarea plagiatului în mediul universitar) din partea organismului abilitat şi nu doar să dea un comunicat defensiv, lung, ceţos, fără culoare. Un procuror adevărat, care ştie că nu a greşit, aşa cum spune domnia sa, aşa ar fi procedat. Şi sper să facă acest gest. Eu, personal, îi acord circumstanţa că nu a plagiat, dar eu, ca şi noi toţi, avem nevoie de o dovadă clară, de netăgăduit din partea celui investit acum legal să o facă. S-a făcut în cazul altor persoane, e normal să se facă şi în cazul domniei sale. Altfel, domnia sa are de pierdut: va exista tot timpul umbra acestei acuzaţii, chiar şi asupra instituţiei pe care o conduce. Dar dacă nu a greşit, domnia sa, ca şi instituţia pe care o conduce, va ieşi întărită. Comunicatul anodin lansat oficial de instituţia publică numită DNA, în numele şi pentru doamna Kovesi, lasă semne de întrebare serioase, nu lămureşte nicicum situaţia particulară în care se află: deplasarea care se face în comunicat de la această situaţie particulară a domniei sale la periclitarea luptei anticorupţie face mult rău tocmai ultime ipoteze. Doamna Kovesi are datoria, din înălţimea funcţiei domniei sale, să ia în considerare că în sfârşit s-a descoperit plapuma deasupra viermuielii corupţiei endemice româneşti. Şi asta prin activitatea justiţiei, procurori, judecători. Că acest rezultat, poate, se datorează managementului domniei sale, da, putem să ne gândim, dar, alături de domnul Morar, efortul domniei sale s-ar putea să nu fie apreciat la justa valoare de oamenii politici cei care-i propun. Iată încă un argument pentru care propunerile în funcţii înalte în magistratură să nu aparţină factorului politic, iar compromisurile politice pe numiri în magistratură au perverse consecinţe (mă refer în special la Pactul de coabitare politică Băsescu – Ponta din 2013, prin care s-a bătut palma pentru numirile în funcţii la Ministerul Public. Şi asta oficial, cu binecuvântarea naivă a unor ambasade occidentale). Or, constat, cu tristeţe, că această goană a doamnei Kovesi pentru apreciere publică, poate aduce prejudicii enorme muncii acelor judecători şi procurori care lucrează efectiv pe cauzele cu care sunt investiţi. Aceştia din urmă sunt primele victime. Iar următoarele suntem noi toţi, mulţi dintre noi cu credinţa naivă că România poate fi salvată din gheara ticăloşiei”.