„O să încep cu Viorica Dăncilă, pentru că ea a hotărât să-i ia fața lui Klaus Iohannis și să iasă în conferință de presă, o inițiativă curajoasă, dar nu suficient de bine pregătită.

Sentimentul improvizației l-am avut pe tot parcursul acesteia, fiindu-mi evident că a fost organizată în grabă. Mai mult, i-a lipsit acel vârf de sare și piper care să o transforme într-un eveniment memorabil. Personal, aveam câteva idei, dar nu le dezvălui pentru că încă suntem în campanie electorală.

Rezultatul a fost acela că am asistat doar la o conferință de presă.

În ceea ce privește prestația Vioricăi Dăncilă, mi s-a părut ușor nesigură uneori și cred că cele 5-6 luni de la începutul mandatului de prim-ministru, în care a încercat, fără să reușească, să proiecteze imaginea unui prim-ministru eficient, se văd și în prezent.

Nu a făcut greșeli majore, cel puțin atât cât m-am uitat eu, dar nici nu a spus acea frază memorabilă care să marcheze momentul lui Klaus Iohannis, care stătea să înceapă. A reluat toate argumentele pe care le-a folosit până acum și cam atât.

Ca puncte bune, aș putea spune că a fost coerentă, emoțională și emoționată, mai ales atunci când a vorbit de situația fiului ei, ceea ce i-a dat un caracter de autenticitate.

A fost drăguț și momentul, bineînțeles că regizat, în care ne-a arătat că nu are cască și nici prompter; dar nu mai mult de atât.

Tot așa, am apreciat rezistența și încăpățânarea cu care a rămas în conferință de presă, în paralel cu Iohannis, dând prilej unor televiziuni de știri să-i prezinte pe amândoi, o simulare de dezbatere unu la unu.

Acum să trecem la dezbaterea cu Klaus Iohannis.

Nu o să reiau întrebările și răspunsurile, pentru că sunt sigur că marea majoritatea le știe. Spre deosebire de Viorica Dăncilă, mi s-a părut foarte sigur și stăpân pe discurs și pe argumentele sale, iar faptul că cel puțin 50 de minute s-a discutat în diverse declinări despre justiție și atitudinea sa față de politica dusă de PSD a reprezentat avantaj pentru el.

Nu au fost întrebări comode, așa cum preconizau unii analiști, și chiar m-a amuzat modul în care i-a tăiat elanul unui jurnalist cu #rezist în suflet.

Aș putea spune că momentul inițial, în care a vorbit ca un soi de moderator-prezentator al evenimentului, i-a reușit, prezentându-ne un Klaus Iohannis fără haina de președinte.

Punctele slabe au fost reprezentate mai mult de modul în care a fost organizată dezbaterea, fotoliile și poziția în care erau nevoiți să stea fiind ușor incomode chiar și pentru cei care se uitau la televizor.

Ca imagine de ansamblu, aș putea spune că inițiativa Vioricăi Dăncilă de a organiza conferința de presă i-a folosit lui Klaus Iohannis, pentru că, dacă este să conturăm un profil prezidențiabil, el s-a apropiat foarte mult de modul în care alegătorii de dreapta de tip PNL, USR, PMP și, spre surprinderea multora, chiar Pro România și ALDE, își doresc să aibă un președinte. Adică un om puternic, stăpân pe argumentele sale, care nu ezită să folosească epitete și caracterizări tăioase.

Și aici aș remarca modul în care a explicat trei momente delicate: demiterea Laurei Codruța Kovesi din fruntea DNA, promulgarea Legii recursului compensatoriu și organizarea Referendumului în același timp cu alegerile europarlamentare.

Explicațiile au fost clare și, după părerea mea, sincere: a procedat așa cum a crezut de cuviință, cum era cel mai bine, în sensul obținerii unui rezultat optim. Scurt și la obiect.

Concluzia acestei seri este că fiecare candidat a oferit electoratului său imaginea pe care o aștepta.

Viorica Dăncilă, victimă, fragilă, mamă, preocupată de soarta celor nevoiași. Klaus Iohannis, consecvent, coerent, de neclintit și hotărât să facă mai mult.

Te-ar putea interesa și: