Valul de critici abătut asupra președintelui Iohannis, mai ales în ultima lună, nu a părut să-l afecteze. S-a mobilizat doar după ce s-a apăsat pedala juridică, fiind dat dispărut la o secție de Poliție. Procedurile polițienești nu pot fi sărite, așa că a apărut în viață, în spațiul public.
Veți vedea că Iohannis are un crez și explicații pentru faptul că este atacat, mai ales de foștii lui susținători din cele două campanii electorale și mandate. Nu i-a fost teamă în trecut. Nu arată că i-ar fi nici acum.
Întâi, președintele Klaus Iohannis a semnat, vineri, decretele pentru eliberarea din funcție a doi magistrați și pentru acreditarea unui ambasador. A numit-o pe Daniela-Brînduşa Băzăvan în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Regatul Thailandei, și în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Populară Democrată Laos, cu reședința la Bangkok. Administrația Prezidențială a dat imediat comunicat, ca să se vadă că președintele muncește, își face treaba conform Constituției.
Klaus Iohannis, prima apariție publică
Azi a fost o zi bogată. Președintele Klaus Iohannis a avut luni dimineața, 22 ianuarie 2024, prima apariție publică din acest an. L-a primit la Palatul Cotroceni pe premierul din Vietnam.
Tot azi, preşedintele a semnat decretul prin care Cristi Danileţ a fost eliberat din funcţia de judecător la Tribunalul Cluj, pe motiv de pensionare. Judecătorul Danileț s-a pensionat la 48 de ani, după 25 de ani în magistratură. Fostul membru al CSM a fost unul dintre marii susținători ai actualului președinte. Al Monicăi Macovei și ai magistraților cu simpatii USR-PLUS. Va încasa o pensie specială doar pentru că este dezamăgit de „noua justiție”.
Klaus Iohannis, lansare carte Pas cu pas, in nov 2014. Foto Facebook Mihaela Nazarie Photography.jpg
Ne întoarcem în trecut, ca să găsim explicații despre atitudinea pasivă a președintelui Iohannis față de toate criticile, unele deosebit de virulente. Mai ales ale foștilor susținători. Există un pasaj în cartea sa „Pas cu pas” care, la vremea publicării ei a plăcut mult adepților săi.
Klaus Iohannis: „Nu-mi este teamă de nimic”
Textul din carte se potrivește perfect și acum. Pare că a fost scris azi. Cu excepția procentului din sondaje.
„Nu-mi este teamă de nimic! Nu am făcut nimic care să mă poată compromite. Nu am nici doi ani de când am venit de la Sibiu și am deja o cotă de încredere de 30% în toate sondajele. Este clar că aceste procente nu se mai duc la aceia care încearcă acum să-mi saboteze proiectul.
Toți sunt deranjați de faptul că am intrat în competiție. Fiecare dintre ei are o relație la o televiziune, la un radio, la un ziar. Și încearcă să inducă ideea că nu aș fi candidatul potrivit. Din punctul meu de vedere nu este nicio problemă fiindcă oamenii mă văd și își dau seama ce vreau de fapt.
Cunosc de multă vreme metodele de denigrare practicate în perioade electorale. Nu este niciun fel de noutate. De fiecare dată au fost și candidați care au crezut că este mai profitabil să atace persoana în loc să vină cu un proiect politic propriu. De fiecare dată s-au găsit, din păcate, și oameni care au fabricat diverse emisiuni și fel de fel de povești despre mine.
„Lumea mă vede, mă cunoaște”
Eu nu am considerat pe nimeni adversar și competitor și am constatat mereu că cetățenii sunt mult mai inteligenți și mult mai bine orientați decât bănuiesc candidații fără proiect. Lumea mă vede, mă cunoaște.
Nu m-a deranjat că am fost atacat cu diferite povești inventate la diferite televiziuni, așa cum nu cred că m-a ajutat nici dacă m-a lăudat cineva peste măsură la alte televiziuni. Pe de altă parte, în România, atacul - strategia principală a adversarilor mei politici - a mers până într-acolo încât să aducă religia ca temă în campania electorală. (…)
„Nu mi s-a părut că oamenii sunt reticenți față de mine că vorbesc puțin”
De luni întregi merg prin toată țara și mă întâlnesc zilnic cu foarte, foarte mulți români. Și toți vor același lucru: un trei decent, un loc de muncă sigur și relativ bine plătit, școli pentru copiii lor. Vor să nu le mai plece copiii afară la lucru. Vor să aibă o conducere onorabilă. Sunt lucruri simple, cu toții ne dorim lucruri simple, doar că mulți politicieni, în loc să vină cu soluții, ne prezintă tot felul de baloane de săpun și foarte multă vorbă. Care, din păcate, nu se concretizează în proiecte.
Niciodată nu mi s-a părut că oamenii sunt reticenți față de mine fiindcă sunt etnic german sau pentru că vorbesc mai rar sau mai puțin. Nu am avut chiar niciodată o astfel de experiență negativă”.