Perversitatea actului de Justiție! Cornelia Galavan, victima unui banal accident de circulație, se judecă pentru drepturile ei de 20 de ani

Perversitatea actului de Justiție! Cornelia Galavan, victima unui banal accident de circulație, se judecă pentru drepturile ei de 20 de ani

Cazul Corneliei Galavan este, poate, singular, dar nu datorită tragediei în urmă căreia a rămas infirmă ci datorită luptei devastatoare împotriva abuzurilor şi corupţiei din sistemul de Justiție, în soluţionarea dosarelor pe care le-a deschis în urma unui banal accident de circulație care s-a transformat în instanțele din România într-o tragedie, în Justiție.

Cornelia Glavan a suferit în urmă cu exact 20 de ani, 20 iunie 1997, un ”banal” accident de circulație. În acea dimineață a plecat de acasă spre serviciu. În fața blocului, o mașină condusă de un șofer neatent, Ioan Dumitru, a lovit-o pe trecerea de pietoni și i-a fracturat un picior. Femeia, în urma accidentului, a rămas infirmă. Cu toate acestea a ajuns să-și vândă casa, să-și lase pe drumuri familia, doi copii și trei nepoți, doar animată de gândul că într-o zi Justiția îi va face dreptate. Pe scurt, un expert rutier a falsificat prima expertiză susținând că femeia se face vinovată de producerea accidentului de circulație ”întrucât rula pe trecerea de pietoni cu o viteză de 14 km/h iar șoferul și autovehiculul pe care îl conducea nu a avut vizibilitate și a lovit-o, acesta având în momentul impactului doar 10 km/h (n.r. şoferul conducea în marşarier)”, a susținut expertul Teodor Huidu.

Ulterior, acesta a fost și primul expert auto condamnat pentru că a falsificat o expertiză a unui accident auto. După cinci ani de procese și multe contestări în instanță și tergiversări, Cornelia Ganava, susținută de soțul ei, Ioachim Galavan ajunge să fie considerată victimă și primește despăgubiri în valaore, la ora aceasta, de 500 de lei lunar. Cornelia Galavan a prins, în acești 20 de ani, o fobie de instanțe. Soțul ei povestește cum de fiecare dată când trebuie să se prezinte la instanță pentru a-și cere pensia, așa este procedura, intră în panică, face accese de tremurat și îi scade glicemia. Acum, după 20 de ani, femeia se mișcă cu ajutorul unui cadru sau în căruț.

Ne puteți urmări și pe Google News

Pe de altă parte, autorul accidentului, Ion Dumitru, șofer de meserie, nu a  avut niciodată permisul suspendat și când trebuie să actualizeze, în instanță, prestația lunară drept despăgubire, aduce contracte fictive pentru ca plata să fie cât mai mică.

Dreptate în numele legii

Corneia Galavan a povestit, pentru Evz,  cum magistraţii i-au distrus viaţă mai rău decât accidentul rutier în urmă căruia a rămas infirmă. ”După aproape 20 de ani de la tragedia accidentului rutier sunt și în prezent, infirmă,  în cârje. Cu toate acestea trebuie să mă prezint  în faţa instanţei de judecată într-un proces civil (la Tribunalul Bucureşti) în care îmi cerşesc 'dreptul la viaţă' după nenumărate procese penale şi civile datorate corupţiei abuzurilor şi dispreţului umilitor al magistraţilor, dar şi a unei legislaţii permisive ce favorizează autorii tragediilor şi umilesc victimele sau urmaşii acestora. Cazul unic în justiţie se datorează unei expertize false ascunsă de procurori pentru muşamalizarea dosarului şi pe care ulterior, cu toată opoziţia magistraţilor, am reuşit s-o aduc în faţă instanţei de judecată, cel în cauză fiind primul expert 'judiciar' tehnic auto condamnat în România”, spune femeia printre lacrimi.

Migrant în propria țară

”Dar expertiza falsă a produs efecte în justiţie atât pe latura penală, cât şi pe latura civilă, fapt ce a transformat un accident stupid într-un act de justiţie şi mai stupid într-un adevărat 'malaxor', generând procese după procese. Regret că am avut încredere în magistraţii ce mi-au călcat în picioare demnitatea umană ce m-a transformat într-un gunoi uman un migrant în propria ţară, distrugându-mă atât pe mine cât şi întreaga familie pe cale de consecinţă. Accidentul stupid a avut loc în urmă cu 20 de ani pe 20.06.1997 pe o trecere de pietoni din cartierul Berceni.

Un conducător auto a efectuat manevră de mers înapoi pe trecerea de pietoni, strivindu-mi glezna de la piciorul drept, rămânând infirmă.  Astfel, un accident stupid s-a tranformat s-a tranformat în 'malaxorul justiţiei', într-un act de justiţie şi mai stupid. Atunci, fiind internată şi operată de urgenţă am avut încredere în cercetările penale demarcate, vinovăţia soferului şi nevinovăţia mea fiind evidente. Dar mare mi-a fost surprinderea când după câteva luni am primit comun din partea Parchetului NUP pentru şofer, ba şi mai mult procurorii m-au găsit vinovată tot pe mine, şi încă în mod exclusiv ca şi când ''m-aş fi aruncat în spatele maşinii'! Atunci mi-am dat seama de ce şoferul, vecin de cartier, era adus acasă de un echipaj al Brigăzii Rutiere B-97-BGR cu girofarurile în funcţiune condus de ''finul'' acestuia. NUP-ul avea la baza o expertiză falsă (am aflat ulterior) întocmită prin încălcarea Cpp, fiind ascunsă de procurori pentru muşamalizarea dosarului. Ulterior, în urmă contestaţiei am ajuns să văd această expertiză falsă care demonstra că în momentul impactului maşina avea 10 km/h, iar o viteză de 14 km/ora. S- a dispus o altă expertiză care a fost corectă, dar parchetul nefiind mulţumit a dispus o contraexpertiză efectuată de un alt expert crezând că va susţine prima expertiză”.

”Am fost o naivă având încredere în Justiție”

”Al treilea expert desemnat mi-a cerut bani dacă vreau ca expertiza să-mi fie favorabilă. Înregistrând convorbirea m-am dus la poliţie şi am arătat-o ofiţerului care ulterior l-a pus în garda pe expert. Acesta de frică a întocmit expertiza comform cu realitatea, fără să-mi mai ceară plata ”cuvenită”. De aici începe tragedia ”actului de justiţie pervers”care mi-a distrus viaţă mai rău decât accidental propriu zis. Am fost o naivă având încredere în justiţie, crezând că magistraţii sun 'apărătorii ' mei sau măcar ai 'dreptăţii''. Fals! Deci 3 experţi dintre care 2 escroci dacă ţinem cont că şi primul a fost până la urmă cu toată opoziţia magistraţilor, a fost condamnat în premieră în România, în urmă plângerii penale pe care am formulat-o. Plngere penală pe care am formulat-o împotriva expertului judiciar tehnic-auto a fost soluţionată de acelaşi Parchet bine înţeles ca şi în cazul şoferului tot cu NUP! În urma contestaţiei făcute tot acelaş Parchet dispune pe aceleaşi probe întocmirea rechizitoriului şi trimiterea lui în instanţă”, a povestit Cornelia Glavan.

A leșinat în instanță, dar procesul a continuat

Astfel, pentru prima dată o victimă a accidentelor rutiere ajunge în România să aibă două dosare penale atât cu şoferul cât şi cu expertul, omul sistemului care este mai vinovat decât autorul accidentului din culpă. Interesant este că în instanţe în dosarul accidentului datorită expertizei false s-a analizat 'culpă comună', expertizele celelalte ca şi alte probe nu erau analizate, mai spune Ioachim Galavan, șoțul femeii. ”Când am văzut atitudinea judecătorului I-am adus la cunoştinţă că expertul este trimis în judecată, dar judecătorul nu a ţinut cont şi mi s-a făcut rău şi am leşinat. Am fost stropită cu apă şi mi-am revenit, dar cu tot şocul şedinţa nu s-a oprit de parcă aş fi fost eu infractoarea! Imoralitatea, dispreţul, dar şi dispreţul magistraţilor s-a confirmat atât pe latura penală, dar mai ales pe latura civilă despăgubirile fiind mai mult decât jignitoare pentru condiţia umană, cât despre motivarea că ''victimei i s-a diminuat capacitatea de divertisment şi îmbogăţire spirituală într-o proporţie redusă, iar deplasările mai lungi poate să le facă şi cu căruciorul'', ce să mai spui?!”

Perversitatea Justiției, schimbarea încadrării

Dosarul penal al accidentului și-a continuat traseul. Cazul ajunge, astfel, la Curtea de Apel unde se recunoaşte culpa exclusivă a conducătorului auto, dar pe latura civilă despăgubirile rămân cum au fost stabilite de instanţele anterioare pentru 'culpă comună' adică 1/2. După alți cinci ani, Cornelia Galavan reușește să stabilească pensia de handicap la plata lunaă a prestaţiei de întreţinere. De aici s-a deschis și un process penal al expertului judiciar pentru  magistrații care l-au  favorizat pe expert și au schimbat încadrarea penală de la ''fals şi uz de fals''  la ''mărturie mincinoasă''. Cu toate acestea, pentru că avea doar calitatea de ''martor'', Camelia Galavan nu poate să ceară mai multe drepturi sau alte daune morale sau material. Femeia spune că aici a intervenit ”perversitatea actului de justiţie”, în schimbarea din condei, a încadrării juridice. ”Astfel după o lupta inegală cu un sistem de justiţie imoral şi anacronic o infirmă în cârje sprijinită şi de mass-media care a făcut cunoscut cazul unic în justiţie, am reuşit să demonstrez modul în care sunt soluţionate tragediile rutiere în care victimele tragediilor rutiere devin şi victime ale justiţiei. În prezent, după 20 de coşmar sunt, încă, prezentă, în fiecare lună, în faţa instanţei de judecată într-un proces civil în care îmi cerşesc dreptul la viaţă, într-un proces în care în care solicit reactualizarea ”prestaţiei lunare de întreţinere”.

”Am ajuns un gunoi uman”

”De fapt statul prin instituţiile sale favorizează autorii tragediilor rutiere dacă ţinem cont că pentru mii şi mi de victime pensiile sunt suportate de la bugetul de stat, ca să nu vorbim de costurile enorme suportate de stat prin spitalizarea victimelor. Astfel, după 20 de ani de coşmar şi de umilinţă nu datorită accidentului propriu-zis ci datorită instituţiilor statului abilitate, adică a statului, am ajuns un gunoi uman, un migrant în propria ţară. Justiţia mi-a distrus viaţă întrebându-mă cum s-ar fi soluţionat tragedia mea într-o ţară normală cu o justiţie normală din UE sau dacă nu eram un 'simplu cetăţean'?”, încheie Cornelia Galavan cu lacrimi în ochii.

Începând cu anul 1990, 60.000 de persoane au fost vicitme ale accidentelor rutiere

Conform unor statistici ale Poliției Rutiere, din 1990 până acum, în jur de 60.000 de persoane au fost vicitime ale accidentelor de circulație. Legislația privind victimele este și acum neclară și interpretabilă, și fără să fie unitară. Mai mult, Cornelia Galavan trage un semnal de alarmă și spune că ”asasinii șoselelor își umilesc, în instanță victimele. ”Un exeplu de umilire a victimelor este şi OU nr.80/2013 în care victimele ce au sub 91 de zile de îngrijiri medicale trebuie să plătească în instanţele de judecată ''taxa de timbru'' la valoarea despăgubirilor pe care le solicită. Cornelia Galavan împreună cu soțul său s-au implicat într-un proiect al carui răsunet a ajuns până la Bruxelles. ”Cunoscând zeci de victime şi urmaşi ai celor decedaţi m-am implicat civic şi public ca formă de protest. Astfel, am iniţiat în 2001 proiectul 'Lacrimă Rutieră', prin care am comemorat pentru prima dată victimele tragediilor rutiere din România atrăgând atenţia asupra numărului mare de tragedii rutiere, dar şi asupra modului în care sunt soluţionate în justiţie”, mai spune Cornelia Galavan.