Deşi interpretează o femeie adulteră în filmul "A naibii dragoste", actriţa crede cu fermitate în rezistenţa mariajului.
Lungmetrajul "A naibii dragoste", de Glenn Ficarra şi John Requa, cu Steve Carell, Ryan Gosling, Emma Stone şi Julianne Moore, are premiera românească în acest weekend. Cea din urmă dintre actriţe a vorbit pentru EVZ despre ce anume o provoacă atunci când acceptă roluri de femeie adulteră. EVZ: Partea interesantă este că şi în acest film, şi în "Copiii sunt bine-mersi", te alegi cu aceste personaje care, deşi căsătorite, au aventuri extra-conjugale şi le umanizezi. Julianne Moore: Da, şi o şi fac de două ori, nu-i aşa? Ştiu. Vă gândiţi că poate este vreun trend sau la ce îmi trece oare prin cap. Este provocator. Pe toată linia. Dar, ştii, pe măsură ce îmbă trâneşti şi eşti înconjurat de oameni care au fost căsătoriţi de foarte mult timp, cu tot ce auzi după o vreme, ajungi să îţi spui: "Okay, căsniciile pot supravieţui. Pot realmente rezista la multe presiuni". A fost un articol, pe prima pagină a "New York Times Magazine", despre căsătorie şi infidelitate. Unul dintre lucrurile pe care le-am iubit la acel articol a fost că spunea că de fapt copiii merită părinţi care se vor comporta adecvat, care îşi vor asuma responsabilitatea faţă de ei şi faţă de familie, pe scurt, că trebuie să îi permiţi unei căsnicii să reziste la multe dacă ai de gând să formezi o unitate familială şi asta mi s-a părut un lucru minunat pe care să îl scoţi în evidenţă. Aşa că, da, în ambele filme, vezi un personaj care înşală din cauza vreunui motiv legat de relaţia lui curentă, dar care nu vrea neapărat să îşi părăsească actualul partener, ci, pur şi simplu, ceva diferit în existenţa lui. Ce crezi că diferenţiază "A naibii dragoste" de alte comedii romantice doldora de staruri? Cred că totul începe cu scenariul, realmente sunt convinsă de asta. Mi se pare că atunci când nui dai atenţie, când nu ai o bază reală pentru film şi te gândeşti doar că o să pui o grămadă de staruri laolaltă, şi toţi or să arate frumos şi or să se îndrăgostească unul de celălalt, filmul nu va funcţiona. Şi când te gândeşti la toate acele comedii romantice fabuloase, ca "Annie Hall" sau "Când Harry a cunoscut-o pe Sally" sau "Tootsie" sau oricare dintre acelea pe care le considerăm clasice, realizezi ce scenarii puternice aveau. Şi "A naibii dragoste", cred eu, are acest element. Are acel tip de structură. Familia pe platou
Cum a fost să lucrezi cu doi regizori deodată?
Nu e greu. E a treia oară când lucrez cu aceeaşi echipă. Au comunicat foarte bine cu noi, actorii, şi unul cu celălalt, încât nu părea să conteze că erau doi. De fapt, chiar cred că e agreabil, pentru că regia este atât de stresantă. Probabil că e bine să ai un partener, ca să nu duci de unul singur tot greul filmului.
Colegii tăi de la acest film îţi împărtăşeau valorile?
Da. Este atât de înviorător să te afli lângă Steve, care zice "Uite ce a mai spus soţia mea". Sunt unii tipi de la care nu auzi niciodată asta (râde).
Te-ai inspirat din propria viaţă de familie pentru acest rol?
Da, aşa e. Copiii mei sunt apropiaţi ca vârstă de cei din film. Am un copil de nouă ani şi altul de 13, la acest stadiu suntem din punct de vedere familial. Suntem foarte apropiaţi, petrecem mult timp împreună. Întotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu copii actori, e distractiv. Ştii cum e, sunt încântaţi şi dispuşi să experimenteze lucruri noi. Publicul ajunge să se identifice cu ei, aşa că vrei să fii capabil să reflecţi o viaţă de familie normală pe marele ecran.
Emma (Stone - n.r.) remarca în ce măsură tu şi Steve sunteţi cu picioarele pe pământ. După părerea ei, asta se întâmpla pentru că prioritatea voastră nr. 1 erau familiile voastre...
A fost drăguţ din partea Emmei să spună asta. Cred că, da, îmi iubesc viaţa. Şi cariera, şi slujba şi din astea. Dar în primul rând îmi iubesc familia şi cred că ăsta e scopul vieţilor noastre. Freud a spus mereu că ai nevoie de dragoste şi de muncă şi că trebuie să păstrezi un echilibru între ele. Şi dacă ai o familie de care să îţi pese şi pe care să o iubeşti şi care te susţine într-un fel, şi ai şi munca de care te bucuri, atunci te simţi realmente bine şi echilibrat. Ţin minte o tânără actriţă care îmi povestea că mama ei, tot actriţă, i-a spus: "munca e muncă. Învaţă să îţi împarţi viaţa în sertare. Să ştii că atunci când ajungi acasă nu munca este viaţa ta".
"E vârsta la care trec de la faza în care sunt total dependenţi de tine când vine vorba de socializare, la faza în care au o viaţă independentă. Fiul meu îşi face propriile lui planuri, fireşte, în limitele acceptabile. Schimbă mesaje cu prietenii; fac planuri să doarmă unul la altul, sunt mereu la curent unul cu intenţiile celuilalt, dar, în principal, încep să fie responsabili pentru propriul program social. Şi este fascinant că fiul meu are un grup de prieteni - fete şi băieţi - şi petrec mai tot timpul împreună". Când vine vorba de ea, Julianne Moore se consideră o persoană cu un "background nordic". "Mama era din Scoţia, tata e american. Dar are rude în Anglia, Irlanda, Ţara Galilor şi în Germania". Cât despre acest film, Moore s-a implicat pentru că îşi dorea neapărat o comedie care reda punctul de vedere al unei femei, pe care actriţa îl consideră destul de slab reprezentat la Hollywood. "A fost plăcut să vezi o femeie spunând «Hei, nu aşa vreau să-mi trăiesc viaţa. Nu sunt satisfăcută. Vreau altceva »", crede Moore. "În primul rând, îmi iubesc familia şi cred că ăsta e scopul vieţilor noastre." JULIANNE MOORE, actriţă 67 de titluri cuprinde filmografia lui Julianne Moore, iar "A naibii dragoste" nu este ultimul. "Another Bullshit Night in Suck City" este terminat, iar "Game Change", în post-producţie <iframe width="560" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/eK68Y3oMEk8" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>