Adolescenţi şi tineri artişti, manageri sau avocaţi se joacă, de câţiva ani, cu personaje unicat, create de designeri cu idei uşchite şi vândute pe net.
Prichindeii de grădiniţă îşi petrec timpul liber cu maşinuţe şi păpuşi cunoscute din desene animate. Oamenii mari se joacă cu monştri şi caracatiţe prietenoase, făcute de designeri, nepromovate pe televizor sau în supermarket. Unii le zic „jucării urbane“. Sau doar „jucării“, deşi sunt departe rău de ceea ce ştiu mămicile şi bunicile despre lucrurile cu care-şi pierd vremea copiii. Alţii, mai fistichii, le alintă în engleză „plushies“.
Amatorii de jucării urbane trec lejer de 20 de ani, sunt tineri care au joburi diverse - de la creaţie şi publicitate, la avocatură şi medicină -, nu le e ruşine să dea în mintea copiilor şi se simt bine când ştiu că acasă îi aşteaptă oricând „Karakiri“ sau „pisica pătrată“. Plătesc pentru o astfel de jucărie - comandată pe net - şi câteva sute de lei. „Karakiri“ te ţine-n braţe de trei ani
Pe „Karakiri“ - caracatiţa care n-are nicio legătură cu harachiri - a născocit-o, în urmă cu vreo trei ani, o tipă blondă, cu idei multe şi râs molipsitor: Oana Felipov, 29 de ani, născută la Tulcea, şcolită în arte şi design la Iaşi, momentan rezidentă în Capitală. Nebunia a început de la un prieten.
„Avea nevoie de ceva cu care să doarmă, între noi erau nişte glumiţe cu caracatiţa prietenoasă şi aşa a apărut Karakiri“. Nu vrei să ştii prin ce chinuri a trecut, „la naş- tere“, „Karakiri“. „Mă tot gândeam din ce material s-o fac, cu ce o umplu, cum să o cos. A durat o săptămână, timp în care casa a fost plină de puf“, zâmbeşte designerul, cu gândul la prima jucărie din cele 50- 60 realizate. La final, caracatiţa gri, gândită să te strângă în braţe, n-a mai ajuns la prietenul în cauză, ci a rămas la Oana. S-au minunat de creatură amicii designerului şi au decis că jucăria merită să iasă în lume. Acum, de „Karakiri“ se bucură oameni din Europa, dar şi din China. „Îţi mulţumesc că ai inventat chestia asta!“
Cea mai mare caracatiţă prietenoasă dintre cele cusute până acum are 1,80 metri şi doarme cu stăpânul său, într-un pat din SUA. „De fapt, la New York sunt două «Karakiri », frate şi soră, comandate de un tip: una pentru el, una pentru prietena lui“, spune Oana cu mândrie. Comenzile pentru „Karakiri“ vin pe internet. Lungimea, numărul de braţe şi celelalte detalii - culoarea, aplicaţiile, buzunăraşele - se stabilesc împreună cu viitorul stă- pân, iar de cusut jucăria se ocupă o femeie pricepută. Care-i farmecul lui „Karakiri“? „Dormi bine cu ea“, răspunde Oana, care vrea să-şi pună semnătura pe jucărie mult timp de acum încolo.
„Cred că piaţa celor care cumpără «toys» e în creştere. Părinţii noştri, de exemplu, n-ar da banii pe prostii, pentru că aşa le consideră. Generaţia noastră, însă, şi le permite şi le cumpără, are nevoie de ele“. „«Karakiri» nu costă nimic. Dar, ca să fie toate bune, trebuie să o duci la grădiniţă“, spune designerul. Ca să o iei acasă însă, plăteşti aproximativ 100 de euro. Afacerea nu-i aduce prea mulţi bani Oanei, dar nici nu vrea să o vândă, deşi a avut propuneri. „Nu ştiu dacă ar ajuta-o pe «Karakiri» să fie un soi de «Ikea toy». Aş vrea să o păstrez aşa cum e. E mai greu, dar clienţii apreciază mult acest lucru. În plus, e plăcut când primeşti câte un SMS cu textul «Îţi mulţumesc că ai inventat chestia asta!»“.
„Pisica pătrată“ versus peştele de sticlă
Creator de jucărie urbană cu lipici la public e şi Alexandru Ciubotariu, alias Ciubi, artist care dă cu subsemnatul pe pereţii Capitalei şi prin cărţi de benzi desenate. S-a gândit să facă jucăria-obiect în urmă cu trei ani: „Aveam deja un personaj - «pisica pătrată» - pe care îl foloseam în street art, aşa că nu mi-a rămas decât să fac transpunerea 3D. După o lună de modelaj, turnări de matriţe şi testarea pigmenţilor de culoare, prima jucărie era gata. Apoi am trecut la pictarea manuală a fiecăreia“, povesteşte Ciubi.
Care-i publicul-ţintă pentru „pisica pătrată“? „Mi-ar plăcea să cred că sunt oameni care apreciază ce se întâmplă în zona de underground alternativ din România“, punctează Ciubi, care s-a gândit, când a făcut jucăria, că „trebuie să încercăm să înlocuim peştele de sticlă albastră de pe televizor“. 95 de lei, „din urechi până-n coadă“
De ce s-ar încurca cineva cu o „pisică pătrată? Tot Ciubi răspunde: „Pentru că suntem o generaţie de copii mari, cărora încă ne place să ne uităm la desene animate, citim bandă desenată, apreciem personaje de pe stradă, fie că sunt lipite sau desenate pe ziduri. Ne plac jucariile, dar cu un aspect un pic modificat, care să rezoneze cu standardele artei contemporane“, explică artistul.
„Pisica pătrată“ a lui Ciubi se gă- seşte, sub formă de jucărie, în magazinul Boarders (str. Brezoianu, nr. 11), din Capitală, dar pentru aceasta se primesc comenzi şi pe net. Obiectul unicat din plastic, turnat, pictat şi ambalat manual, măsoară, „din urechi până-n coadă“, 7,6 centimetri şi costă 95 de lei.
ALIEN APE STAR
Hobby inspirat de manga
Roboţi pătrăţoşi şi capete de monştri pufoşi, extratereştri din materiale reciclate şi alte soiuri de creaturi paşnice coase, manual, Costin Benescu, din 2004. Absolvent al Facultăţii de Arte Decorative şi Design, secţia Textile- Modă, Costin lucrează ca grafic-designer. Jucăriile - pe care le puteţi vedea pe alien apestarart.blogspot.com şi pe care le puteţi cumpăra de la târguri sau de la Ollie Gang Shop (Blănari, nr. 21) - reprezintă doar un hobby la care vrea să renunţ e pe viitor. La prima jucărioară a lucrat de l-au durut câteva zile buricile degetelor. Nu prea ştia ce şi cum, s-a chinuit vreo trei-patru ore. Ideile îi vin din diverse domenii - din anime, manga, cărţi de design, character design, spune Costin, care nu-şi integrează jucărioarele în poveşti.
„La mine e mai mult un exerciţiu morfologic, o chestie de formă. Destul de rar încep să imaginez o lume întreagă pentru ele, comportament, întâmplări“, adaugă artistul, care justifică cererea pentru jucăriile urbane prin nevoia oamenilor de design de calitate. „Poate că s-au plictisit şi ei de chinezării urâte“.
HAND-MADE ALL INCLUSIVE
Drumul scurt de la cercei la monstruleţi
Domnul Rânjilă, Piku cel Zbură tor şi Buahahaha sunt trei monstruleţi care au văzut lumina Capitalei în camera de lucru a Alexandrei. Alexandra Dan e una dintre tinerele care-şi pierd vremea - cu folos - migălind accesorii şi lucruşoare „hand-made“. Animăluţele cu ochi din nasturi nepereche şi sprâncene din aţă, pluşuri cusute din materiale colorate combinate alandala îşi fac loc în oferta de „lucru manual“ a Alexandrei, printre cerceii-prăjitură şi genţile din reiat.
„Jucăriile mele au ieşit la interval prima dată gra- ţie unei teme date la facultate, Obiect 3D. Am vrut să fac ceva neconvenţional, am muncit o săptămână la monstruleţi. Din păcate nu s-au integrat prea bine în gândirea profesorilor mei“, îşi aminteşte fata. Nu ştie clar ce o inspiră, cert e că o idee creaţă şi o schiţă îi dau viaţă unei „bestii“ din material - Frankie, Cameleonus, Robo sau Snakey. Monstruleţii stau pe net la pikaciuka.blogspot.com şi pot fi luaţi acasă cu 30-100 de lei/ bucata. „Iepurele chior“ de lângă Cişmigiu
Monştri mai degrabă haioşi decât înspăimântători fac şi fetele de la Burp, locul rezervat celor „care nu vor să se facă oameni mari“. Pe lângă accesoriile funky, din piele, Rodica şi Nico scot la vânzare tot felul de „mutanţi“ - vulpi din croşet şi peşti-portofel - plămădiţi într-o cămăruţă din zona Cişmigiu. La început a fost „iepurele chior“, un animăluţ care şi-a început scurta viaţă în lumea asta printr-o vizită într-o agenţie de publicitate. Unii l-au primit cu urale, alţii l-au huiduit. N-a trăit mult, dar, în memoria lui, au venit pe lume alţi monştri făcuţi de mâna omului.