Atitudinea românilor angajaţi s-a schimbat în urma crizei, mulţi fiind mai maleabili şi mai „atenţi” cu şefii.
Până acum un an, când România se confrunta cu un deficit major de forţă de muncă, angajaţii nu erau dispuşi să facă prea multe compromisuri. Dacă se întâmpla să nu fie tocmai pe placul lor ceva la locul de muncă, mulţi nemul ţumiţi se reorientau rapid. Acum, când oferta de locuri de muncă a scăzut cu până la 70%, iar şansele obţinerii unui job sunt extrem de reduse, românii angajaţi au devenit mult mai maleabili şi mai dispuşi să accepte şefi aroganţi sau extrem de autoritari, susţin specialiştii în carieră.
Sandra L., colector officer al unei companii de call-center din Iaşi, spu ne că linguşirea şefilor este prac ticată de mulţi colegi de-ai ei. „Şefa se simte foarte bine când vede cât este ea de «apreciată» şi trece cu vederea incompetenţa lor. Până la urmă, în situaţia în care ne aflăm, dacă mi-aş simţi postul în pericol şi eu i-aş spune superiorului tot ceea ce ar vrea să audă, ca să am bani de chirie şi luna viitoare”, recunoaşte tânăra.
Fără atitudini sfidătoare
„În această perioadă, unii angajaţi şiau schimbat atitudinea şi comportamentul faţă de şef. Tind să aibă grijă de modul în care se prezintă în faţa superiorului, mai ales dacă îndeplinirea responsabilităţilor lasă de dorit. Atât timp cât şeful este cel care decide dacă o persoană rămâne sau nu în companie, o atitudine sfidătoare poate să nu fie cea mai bună opţiune pe care o poate avea un angajat”, consideră Adina Stroe, consultant în resurse umane al companiei Von Consulting.
Şi Mihaela Stroe, general managerul companiei ActaNonverbal, cre de că din cauza con textului econo mic actual, care a dus la un număr mic de joburi disponibile, angajaţii şi-au schimbat extrem de mult atitudinea la locul de muncă. „De exemplu, relaţia cu şeful este total schimbată. Dacă înainte de criză, oamenii nu aveau reţineri în a le spune şefilor «verde în faţă» tot ceea ce gândeau despre acţiunile pe care aceştia le iniţiau, acum îşi aleg cu mare grijă cuvintele şi se abţin în a-şi mai da cu părerea atunci când nu le împărtăşesc ideile. Spun ceva doar atunci când vor să-i facă pe şefi să se simtă bine”, este de părere Mihaela Stroe.
LUPTA PENTRU SUPRAVIEŢUIRE
„Nu mereu câştigă cei mai buni, ci aceia descurcăreţi”
Din cauza disponibilizărilor care s-au făcut în ultimile luni în numeroase companii, angajaţii par mai uniţi.
„Din păcate, solidaritatea colegială este doar de suprafaţă. Fiecare se gândeşte la persoana lui şi ce să facă să-i fie bine lui. Când va avea de ales între binele propriei persoane şi al unui coleg, fără îndoială îl va alege pe al său”, susţine Mihaela Stroe.
„Până la urmă, vorbim de o «junglă» şi de lupta pentru supravieţuire, fără să însemne în mod automat că acela mai bun va câştiga, ci poate cel mai «descurcăreţ»”, completează consultantul în resurse umane Adina Stroe.
ADAPTARE
Angajaţii, dispuşi să muncească mai mult
În multe companii, românii au ajuns să muncească mai mult faţă de perioada anterioară crizei şi sunt mai „concentraţi” să-şi îndeplinească cu succes sarcinile. „Din cauza disponibilizărilor de pe piaţă, unii angajaţi sau văzut obligaţi să preia noi atribuţii, iar alţii să renunţe la o parte din beneficii mai ales atunci când nu există o altă soluţie”, susţine Ale xandra Oană, senior HR consultant al companiei Von Consulting, din Bucureşti.
Responsabilităţi noi şi ore suplimentare
Secretară unei companii de construcţii, din Constanţa, povesteşte că în firmă unde lucrează s-au făcut restructurări, iar contabila lor a fost concediată. Din acest motiv, ea a fost nevoită să preia o mare parte din activităţile fostei colege.
„Din păcate, trebuie să stau în fiecare zi peste program pentru că noile activităţi îmi dau de furcă. Nu pot pleca din companie pentru că aici am un salariu destul de bun, un loc de muncă sigur, plus că este foarte greu să-ţi găseşti în această perioadă rapid un job”, este de părere Ioana V.
Alin Ghizăşan, general manager al companiei Business Coach, crede că angajaţii au ajuns să accepte uşor compromisurile pentru că le este frică să nu-şi piardă jobul. „Sunt foarte multe cazuri în care oamenii nu au altă soluţie decât să facă compromisuri majore. Este şi situaţia a doi soţi, pe care îi cunosc. Înainte de criză amândoi câştigau extrem de bine. Asta i-a determinat să se înhame la un credit pentru o casă pe 30 de ani şi să-şi cumpere o maşină mai bună, în leasing. Unul dintre ei şi-a pierdut postul. Normal că situaţia disperată în care au ajuns l-a determinat pe cel afectat direct să accepte orice, în orice condiţii”, povesteşte Alin Ghizăşan.
Relocarea, o soluţie de luat în seamă
Pe de altă parte, un număr foarte mare de candidaţi sunt dispuşi să se relocheze mai ales că mulţi au rămas fără job şi nu reuşesc să-şi găsească ceva în oraşul în care locuiesc.
Ştefan Z., manager la departamentul de resurse umane dintr-o companie de recrutare, din Bucureşti, spune că şefii i-au spus că au nevoie de el la sediul din Sibiu.
„Sunt căsătorit de doi ani şi am o fetiţă de opt luni. Am acceptat să fac această schimbare pentru că în această perioadă mi se pare o soluţie extrem de avan tajoasă. În Bucureşti plătesc 400 de euro chirie. În Sibiu, va plăti angajatorul meu. Salariul va fi acelaşi, dar cu siguranţă 1.000 de euro înseamnă ceva bani în provincie, aici jumătate din leafă se ducea pe chirie şi întreţinere”, susţine bărbatul.