Navigarea sub gheață, în nordul Siberiei, costă mai puțin decât spargerea ei - este concluzia unui studiu al Malakhit Marine Engineering Bureau, companie specializată în dezvoltarea submarinelor cu propulsie nucleară.
Specialiștii acestei companii cu sediul la Sankt-Petersburg și care aparține de United Shipbuilding Corporation (societate înființată prin decret de Vladimir Putin) au preluat primul proiect al unui transportator submarin de gaz din lume.
Potrivit lui Dmitri Sidorenkov, șef al departamentului de inginerie prospectivă, o asemenea inedită navă este necesară în condițiile în care producția de gaz natural lichefiat (GNL) din exploatările arctice va crește extrem de rapid în cursul următorilor ani.
Mai ales că, după uriașa exploatare gazieră Yamal LNG, un alt megaproiect în zona Arcticii va fi dezvoltat de compania care operează zăcămintele din Yamal, Novatek: Arctic-2, în peninsula Gydan, cu finalizare prevăzută în 2022.
Transport pe toată durata anului
GNL-ul urmează deci să fie transportat în cantități foarte mari. Dificultatea rezidă din faptul că navele transportatoare de gaz din clasa Arctic 7, cele mai puternice folosite în condiții de navigație hibernală, care pleacă de la uriașa exploatare gazieră din peninsula Yamal) depind și ele de asistența spărgătoarelor de gheață, ceea ce suplimentează costurile transportului.
Pe când un transportor submarin de GNL cu propulsie nucleară va asigura un transport accelerat pe toată durata anului, de la câmpurile gaziere până la punctele de transbordare din Kamceatka și Murmansk, indiferent de condițiile climatice și meteorologice.
„Vom vedea care este cerința pentru astfel de nave în viitor”, a declarat Sidorenkov.
Monstru de 360 de metri lungime
În privința caracteristicilor acestor petroliere submarine, ele „vor fi unice, combinând funcțiile unui submarin cu propulsie nucleară cu c ele ale unei nave transportatoare de GNL”, a asigurat Dmitri Sidorenkov.
Evident, în principal această navă va naviga în condiții submarine, revenind la suprafață în porturi, în cadrul operațiunilor de încărcare.
Provocarea sunt dimensiunile acestui submarin: 360 de metri lungime, 70 de metri lățime și o înălțime de aproape 30 de metri.
Puterea totală livrată elicelor va fi de 90 MW. Viteza sub apă: 17 noduri. Capacitatea de încărcare este cea a unui transportor de gaz modern: 170-180 de mii de metri cubi de gaz.
Potrivit Malakhit Marine Engineering Bureau, submarinul poate fi integrat în infrastructura GNL existentă la ora actuală.
Pentru o autonomie extinsă, se va recurge la trei reactoare nucleare RITM-200, dezvoltate de OKMB Afrikantov, o companie de energie nucleară, filială a Rosatom. Aceste reactoare asigură propulsia celui mai nou spărgător de gheață rusesc, Arktika.
Cele mai mari submarine din lume au fost construite în perioada sovietică, submarinele din clasa Typhoon, care au o lungime de 175 de metri și o lățime de 23 de metri. Astfel că noul submarin GNL va fi de două ori mai mare.
Între cinci și opt bucăți
Novatek oferă hub-uri de transbordare în golful Ura din peninsula Kola și pe coasta peninsulei Kamceatka din Orientul Îndepărtat.
De pe platformele de transbordare, GNL ar urmas să fie transportat pe nave gaziere clasice către piețele din Europa, Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Asia.
Concepția tehnică a submarinului a fost dezvoltată anul trecut. O versiune de prezentare a avut loc anul acesta la Neva International Shipbuilding Exhibition, în fața unor potențiali clienți precum Novatek și Gazprom, scrie The Barents Observer.
Viitoare etapă va fi demararea concepției preliminară a submarinului. Două șantiere navale ar fi capabile să construiască un transportor de gaz submarin: Sevmaș (Severodvinsk, regiunea Arhanghelsk) și Zvezda (orașul Balșoi Kamen din Primorski Krai).
Potrivit lui Dmitri Sidorenkov, între cinci și opt transportoare submarine de gaz vor fi construite pentru a sprijini flota de transport la suprafață de GNL.
Potrivit estimărilor, în 2024-2027 se va înregistra un vârf de export de GNL din exploatările arctice.
Referitor la posibilitatea ca acest submarin să evolueze către un proiect de vehicul fără pilot, Dmitri Sidorenkov a estimat că, „teoretic” este posibil, dar nu și obligatoriu necesar: ponderea costurilor echipajului, 25-28 de persoane, este redusă.
Automatizarea completă a navei poate fi mai dificilă și costisitoare decât păstrarea unui echipaj normal pe ea.
Folosirea energiei nucleare pentru exploatarea resurselor naturale ale Arcticii este o soluție din ce în ce mai des vehiculată în Rusia după ce compania Rosatom a preluat, anul trecut, conducerea rutei maritime a Nordului, fiind responsabilă cu infrastructură și investiții.
Ilustrație: Malakhit Marine Engineering Bureau/The Independent Barents Observer