Halterofila a luat medalia de argint la Londra, iar semnele sacrificiilor pe care le-a făcut sunt tulburătoare.
La haltere, românii au pus jugul pe categoria 69 de kilograme, nivel la care tricolorii, mici şi îndesaţi de felul lor, au impresionat la Jocurile Olimpice. După medalia de bronz a lui Răzvan Martin (20 de ani), de miercuri seară, Roxana Daniela Cocoş (23 de ani), sportiva legitimată la Steaua, se va întoarce la Bucureşti cu locul doi, smuls joi după-amiază în sala "ExCeL" din Londra, oraşul care găzduieşte Olimpiada.
Pentru Cocoş vor urma recepţii pompoase, promisiuni tentante şi o vacanţă la mare. Dar după toate acestea, doar ganterele îi vor mai ţine de urât campioanei. Gloria şi banii nu pot cicatriza uşor rănile fizice provocate de antrenamentele dure, duse la extrem. Zilnic, cel puţin 5 tone de fier vor fi mânuite de românca dornică să-şi sporească palmaresul.
Nicolae Niţu, antrenorul Roxanei Cocoş, a vorbit deschis despre riscurile la care se expun sportivii care ridică zilnic o greutate cât a unui camion încărcat, cât mecanismul celebrului ceas londonez Big Ben sau cât un elefant adult. Pentru Roxana, nu este o surpriză, pentru că simte pe propria piele ce înseamnă efortul zilnic pe care îl face pentru a-şi îmbunătăţi performanţele.
EVZ a vrut să vadă cum arată, imediat după concurs, palmele unei halterofile vicecampioană olimpică. Imaginea este una horror. Cicatricile au trecut de faza sângerării, iar acum s-au bătătorit. La ţară, oamenii spun că palmele sunt "ca după sapă".
La Roxana, situaţia pare şi mai gravă. Ca şi băieţii, şi fetele de la haltere nu sunt modeste. Au un stil direct şi onest, calităţi de apreciat într-o lume olimpică obişnuită să vorbească fără a transmite mare lucru.
"Halterele m-au făcut om"
EVZ: Roxana, aşteptam medalia de aur de la tine, dar nu ne supărăm nici cu argintul. Cum te simţi?
Roxana Cocoş: Şi eu aş fi vrut aurul, m-am simţit puternică astăzi (n.r.- miercuri), dar atât s-a putut acum. Am bătut recordul european de tineret sub 23 de ani şi nu mai spun despre recordurile naţionale... Aş fi vrut să dobor recordul olimpic, dar n-a mers. Încă nu m-am obişnuit cu gândul că sunt vicecampioană olimpică. Am făcut istorie. Sunt prima medaliată la haltere din România la Olimpiadă. Şi nici că n-o să mai ia cineva o medalie la haltere pentru România prea curând! Iar dacă o va lua, aia o să fiu tot eu!
De ce ai ales halterele? Este o disciplină dură, destinată mai degrabă bărbaţilor…
La sală m-a dus o prietenă, Ştefania. Fata a murit între timp! Îmi zicea: "Hai, fată, la haltere"! Era valoroasă, dar era mai rebelă de felul ei.
Părinţii tăi au fost de acord cu alegerea făcută?
Mama a strâmbat din nas la început. Dar când a văzut că, la 14 ani, am devenit campioană la junioare şi bătusem deja un record, nu s-a mai opus. În plus, la 14 ani câştigasem deja 100 de milioane de lei vechi. Erau bani pe vremea aia. Cum să-mi pară rău că am ales să merg la haltere? Halterele m-au făcut om!
Cu cine ai vorbit prima oară după ce ai luat medalie?
Cu mama. Plângea la telefon. Cu o seară înainte îmi spunea: "Mamă, să iei medalie, oricare ar fi ea…".
Ce cadou ai de gând să-i faci de la Londra?
Ăsta este cadoul ei (arată medalia de la gât). A cerut-o, aşa că i-am obţinut-o. Ştiu că asta o va face foarte fericită.
Cum procedezi cu cei care fac glume pe seama numelui tău de familie?
Acum, poate vor apărea şi astfel de persoane, fiindcă până acum nu prea am avut parte de ironii de acest gen. Dar de-aia nu mai pot eu! Să-şi vadă fiecare de treaba lui. Lumea crede că dacă fac haltere, mă duc şi bat pe oricine vreau eu! Nu este chiar aşa. Ceea ce fac eu este doar un sport.
Te descurci în bucătărie?
Nu. Mă laşi? Stau numai în cantonament, când să mai fac şi mâncare? Mama îmi face de mâncare. Prietenul meu n-are nicio problemă cu faptul că nu gătesc. Ce-ar putea să spună, mai ales că şi el este sportiv?
"Un om care munceşte la nivelul unui sportiv olimpic n-o să zburde de sănătate la finalul carierei! Sănătos este acela care se înscrie la competiţii de genul«Sportul pentru toţi», nu la haltere sau alte discipline dure. Zilnic, Roxana ridică, în total, 5-6 tone!"
Nicolae Niţu, antrenorul Roxanei Cocoş
CITIŢI ŞI:
- ÎNCĂ O MEDALIE PENTRU ROMÂNIA. Cocoş "cântă" pe podium: a luat argintul
- O 2012: Roxana Daniela Cocoş a câştigat medalia de argint la haltere!