J.D. Salinger îşi caută dreptatea în instanţă, la 90 de ani

Celebrul scriitor american Jerome David Salinger i-a dat în judecată, ieri, pe autorul şi pe editorul unei cărţi ce urmează să fie lansată în septembrie: „De veghe în lanul de secară, după 60 de ani”. Volumul în dispută se vrea a fi o continuare a capodoperei lui Salinger „De veghe în lanul de secară”, potrivit Mediafax.

Scriitorul, în vârstă de 90 de ani (pe care i-a împlinit anul acesta, pe 1 ianuarie), cere să se împiedice apariţia cărţii „De veghe în lanul de secară, după 60 de ani”, publicată de un autor sub pseudonimul John David California, pentru că publicarea acesteia încalcă legea drepturilor de autor.

Trebuie menţionat că Salinger personal deţine drepturile de autor asupra romanului „De veghe în lanul de secară” (apărut în 1951 şi considerat una dintre cele mai importante opere ale literaturii americane), dar şi asupra personajului principal al cărţii, Holden Caulfield.

Povestea lui Caulfield, spusă din nou

Precedentele unor astfel de continuări ale unor opere literare celebre, aflate sub incidenţa drepturilor de autor (cum ar fi „Scarlett” de Alexandra Ripley, continuarea la „Pe aripile vântului”, la rândul său ecranizată ulterior, dar cu mai puţin succes, ori seriile numeroase de cărţi plasate, după moartea autorilor, în universul „Dune” creat de Frank Herbert sau în cel al „Fundaţiei” lui Isaac Asimov) arată că ele au fost încredinţate unor scriitori profesionişti de către deţinătorii drepturilor de autor (moştenitori direcţi sau fundaţii care le administrau etc.) după o profundă selecţie a candidaţilor şi o evaluare a abilităţilor lor literare, precum şi a performanţelor lor anterioare.

Cu atât mai mult în cazul de faţă, în care Salinger este în viaţă şi unicul deţinător al drepturilor pentru cartea sa, scriitorului ar trebui să-i fie uşor să-şi găsească dreptatea. Altfel, dacă opera respectivă s-ar afla deja în patrimoniul universal şi liberă de drepturi de autor (ceea ce se întâmplă însă numai la peste 80 de ani de la decesul acestuia), lucrurile ar sta cu totul diferit: Tom Stoppard nu a mai trebuit să ceară voie nimănui ca să scrie „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi”, pentru că personajele şi acţiunea din „Hamlet” sunt de mult parte a patrimoniului universal.

Aşa-zisa continuare a capodoperei salingeriene, care-şi propune să ni-l arate pe Holden Caulfield (devenit, în timp, un prototip al adolescentului în literatură) îmbătrânit şi obosit, după „o viaţă de om”, urmează să fie publicată în septembrie de editura suedeză Nicotext, dar, în proces, sunt citaţi şi editorul londonez Windupbird, dar şi compania californiană SCB Distributors. Procesul a fost deschis ieri la tribunalul din Manhattan, New York. Reprezentanţii Nicotext nu au putut fi contactaţi pentru comentarii.

Unul dintre cei mai secretoşi scriitori ai Americii

Romanul „De veghe în lanul de secară”, considerat de mult o operă clasică, este vândut anual în 250.000 de exemplare. Romanul spune povestea lui Holden Caulfield, un adolescent în vârstă de 16 ani, exmatriculat de la liceu cu numai câteva zile înainte de vacanţa de iarnă. Stilul exploziv, care recurge şi la expresii argotice şi cu tentă sexuală, au făcut ca această carte să fie interzisă în unele ţări.

Ironia face ca Salinger, care din 1965 practic a dispărut de pe scena literară americană, să fie celebru şi pentru discreţia şi misterul de care se înconjoară, autorul refuzând timp de decenii orice interviu sau fotografie.

Mai mult, Salinger a refuzat mereu, cu vehemenţă, să vândă industriei cinematografice drepturile de autor asupra romanului „De veghe în lanul de secară”, însă trebuie să iasă acum „în arenă”, la vârsta de 90 de ani, pentru a-şi apăra drepturile asupra cărţii şi personajului său.