A fost IULIAN VLAD un trădător sau agent KGB? Gen. Aurel Rogojan demontează acuzațiile aduse ultimului șef al Securității lui Ceaușescu
Editura Evenimentul si Capital

A fost IULIAN VLAD un trădător sau agent KGB? Gen. Aurel Rogojan demontează acuzațiile aduse ultimului șef al Securității lui Ceaușescu

Autor: | | 11 Comentarii | 28312 Vizualizari

Iulian Vlad, ultimul șef al Securității lui Nicolae Ceaușescu, deși a dispărut de ceva vreme dintre noi, continuă să fie subiectul unor controverse legate de modul în care a acționat înainte și după 1989.

O carte apărută recent, „Prăbușirea mitului securității. Adevăruri ascunse despre generalul Iulian Vlad și instituția securității regimului comunist din România”, a iscat o mică furtună printre foștii subordonați ai generalului Iulian Vlad, care au considerat necesar să-i apere memoria.

Unul dintre ei, gen. br. (r) Aurel I. Rogojan, specialist în contraspionaj și fostul șef de cabinet al gen. Iulian Vlad înainte de 1989, ne-a trimis un amplu material crititc la adresa afirmațiilor celor doi autori, Corvin Lupu și Cristian Troncotă.

Trebuie spus că Aurel Rogojan este autorul volumului de interviu cu Iulian Vlad, "Confesiuni pentru Istorie" a cărui apariție a stârnit numeroase comentarii și un interes deosebit.

Personal am citit volumul de interviuri cu Iulian Vlad pe nerăsuflate și am înțeles din el că uneori, atunci când discutăm de istoria dinainte de 1989, de istoria Securității și relația cu Nicolae Ceaușescu, uneori întrebările sunt mai importante decât răspunsurile.

Tot de acolo am înțeles că linia care separă informarea de dezinformare este extrem de subțire, că sunt multe servicii și persoane interesate să rescrie istoria. Confesiunea generalului Iulian Vlad a deranjat multe persoane și instituții, în primul rând prin prisma faptului că și-a expus punctul de vedere. Atunci i-am acordat spații ample, pentru a da posibilitatea tuturor celor interesați să afle încă o latură a Istoriei.

Pe același principiu, publicăm integral analiza realizată de gen. Aurel Rogojan considerând că are o valoarea istorică prin precizările punctuale pe care le aduce și care pot împiedica răspândirea unor informații false.

Aurel I. Rogojan: Istoria este un colecționar de falsuri cu certificare de autenticitate.

Afirmația s-ar putea să fie un motto de al cărui autor încă nu s-a aflat. Este un mottopotrivit

pentru cea mai recentă operă a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă, „Prăbușirea mitului securității. Adevăruri ascunse despre generalul Iulian Vlad și instituția securității regimului comunist din România”, Editura Elion, București, 2018.

Prin lucrarea menționată autorii lansează un atac nedemn la memoria generalului Iulian N. Vlad, folosind ca pretext referirile pe care acesta le-a făcut cu privire la lucrări ale celor doi autori ( Corvin Lupu, „Trădarea securității în decembrie 1989”,Editura Elion, București, 2015 și Cristian Troncotă, „Duplicitarii. Din istoria serviciilor de informații și securitatae ale regimului comunist din România”, Editura Elion, ediția a II-a , 2014) în volumul „Iulian N. Vlad-confesiuni pentru istorie”, Editura Proema, Baia Mare, 2017

Autorii se autoproclamă deținători ai adevărului absolut, declarându-se oripilați de faptul că există voci care-și permit să-i contrazică : „ Niciodată în istoria României, șefii serviciilor secrete nu au ieșit public să contrazică istoricii pentru că nu le-au convenit concluziile la care au ajuns aceștia” („Prăbușirea mitului securității. Adevăruri ascuns despre generalul Iulian Vlad și instituția securității regimului comunist din România”, Editura Elion, București, 2018 , pag.184).

Lucrarea citată este un caz școală privind modul în care calomniile sunt promovate în ambalajul cercetării istorice, pentru a li se da valoare de referință bibliografică și a conferi falsului și minciunii certificat de autenticitate. În acest scop, fiind folosită, și o listă a bibliografiei selective, de peste 100 titluri, din care nici unul nu le susține falsurile și calomniile proferate la adresa generalului Iulian N. Vlad în peste 200 de referințe din suma celor 375 de pagini ale volumului menționat.

Cu autorii , mai cu seamă cu Corvin Lupu, este imposibil să se dialogheze, fiindcă urii, ranchiunii, violenței de limbaj și minciunii absolute nu li se poate contrapune decât aceeași unitate de măsură, ceea ce trebuie exclus, motiv pentru care ne limităm la o inventariere a celor mai flagrante neadevăruri, falsuri, minciuni, calomnii și acuzații prin care se atentează la adevăr și la memoria generalului Iulian N. Vlad.

Precizăm că ordinea enumerării urmează paginația cărții, nu pe cea a gravității.

Minciuna nr. 1 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 47, alin. 4

Generalul Iulian Vlad a propus, în cea mai mare parte, „Ordinul nr. 2600/1988” ( n.n. Instrucţiuni privind măsurile ce trebuie luate de către organele şi unităţile Ministerului de Interne pentru creşterea capacităţii combative şi de intervenţie în scopul executării ferme a atribuţiilor date în competenţă pentru asigurarea legalităţii şi ordinii de drept - aprobate prin Ordinul ministrului de Interne nr. 02600 din 05.07.1988).

Adevărul faptic rezultat din Arhiva Consiliului de Studiere a Arhivelor Securității

Proiectul instrucțiunilor viza atribuțiile forțelor de ordine publică în stradă, fapt pentru care a fost elaborat de către Direcția Organizare Mobilizare din Ministerul de Interne, din subordinea nemijlocită a ministrului Tudor Postelnicu.

Ordinul în sine nu producea efecte, decât pe baza unui Plan unic de acțiune aprobat de președintele Consiliului Județean de Apărare ( prim secretarul Comitetului Județean al P.C.R. / municipiului Bucureșți).

Unităților Departamentului Securității Statului le reveneau doar atribuții de cunoaștere informativă, antiteroriste și cele specifice subunităților de trupe de securitate-miliție aflate la dispoziția șefilor inspectoratelor județene ale Ministerului de Interne.

Minciuna nr. 2 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 48, indice subsol 16

„Ordinul 2600/1988 nu a fost cunoscut în cadrul D.S.S. decât începând cu seara de 15-16 decembrie 1989 (…) Ordinul 2600/1988 a fost scos din plicuri sigilate în care s-a păstrat ascuns timp de un an și jumătate (…) Faptul că el a fost ascuns (…) este dovada premeditării de către generalulu Iulian Vlad a actului de trădare, a voinței de a nu-și îndeplini atribuțiile ce-i reveneau (...)

Adevărul faptic rezultat din Arhiva Consiliului de Studiere a Arhivelor Securității

„ ORDINUL

MINISTRULUI DE INTERNE

Nr. 02600 din 01 iulie 1988

pentru aprobarea Instrucţiunilor privind măsurile ce trebuie luate de către organele şi unităţile Ministerului de Interne pentru creşterea capacităţii combative şi de intervenţie în scopul executării ferme a atribuţiilor date în competenţă pentru asigurarea legalităţii şi ordinii de drept

……………………………………………………………………………………………………...

Art. 2. Inspectoratul General al Miliției, comandamentele de armă, comandanții (șefii) unităților și organelor de securitate și de miliție cu atribuții pe această linie răspund de însușirea și aplicarea întocmai a instrucțiunilor, a concepției și modului de acțiune, metodelor și mijloacelor de menținere și restabilre a ordinii și liniștii publice de către efectivele din subordine în părțile ce le privesc.

………………………………………………………………………………………………………………...

Art. 4. Direcția Secretariat-Juridică va asigura transmiterea prezentului ordin comandamentelor, unităților centrale și teritoriale ale Ministerului de Interne, conform situației de difuzare aprobate.

MINISTRU DE INTERNE

Tudor Postelnicu

Minciuna nr. 3 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 48 Alin. 1

„În decembrie 1989, generalul Vlad a dat ordine pentru ca Securitatea să nu-și îndeplinească atribuțiile de prevenire, de restabilire și menținere a ordinii publice (…) ”

Adevărul faptic rezultat din Decretul nr. 121 din 08 aprilie 1978privind organizarea și funcționarea Ministerului de Interne

Securitatea nu avea atribuții de prevenire, menținere și restabilire a ordinii publice. Potrivit Art. 5 II din decretul menționat, ordinea publică, paza și liniștea publică erau atribute exclusive ale miliției.

Minciuna nr. 4 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 49, rândurile 10-12

Generalul Vlad l-a implorat pe Ion Iliescu (Memoriu din 20 martie 1990) să fie judecat politic, nu juridic, „menționînd că o judecată juridică i-ar fi adus condamnarea la moarte, atunci încă în vigoare.”

Adevărul faptic rezultat din Decretul -Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990

Decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 a abolit pedeapsa cu moartea.

Din memoriu , Anexa 2 din volmul autorilor, nu rezultă ca generalul Vlad să fi făcut mențiunea respectivă

Minciuna nr. 5 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 49, alin. 1

(…) despre asasinarea lui Trosca, dl. general ne spune doar că a fost chemat din ordinul gen. Militaru, dar nu spune că cel care l-a chemat era col. de securitate Gh. Ardeleanu(...)”

Adevărul faptic rezultat din „ Iulian N. Vlad-confesiuni pentru istorie”, pagina 260 :

„Era deci în biroul lui Militaru. Pe un fotoliu în biroul respectiv stătea și se făcea că nu mă vede , Ardeleanu, mă rog mototolit, să zic așa, pentru că mai înainte se întâmplase nenorocirea cu cei care fuseseră tot de el chemați și lichidați și profanate cadavrele (…) m-am dus ăn stradă să văd în ce hal erau. Trosca decapitat (…) cu resturi de țigări în globurile oculare. ”

Minciuna nr. 6 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 63

„ In după amiaza de 22 decembrie, din ordinul generalului Vlad, a fost arestat ministrul Tudor Postelnicu. Cel care l-a arestat a fost procurorul militar, fost securist, Dan Voinea, fără aprobările necesare”.

Adevărul faptic rezultat din ancheta jurnalistică relizată de cotidianul „Adevărul” - „Apostolii Epocii de Aur, episodul 10, Cam cât de dobitoc era Tudor Postelnicu”, 27 februarie 2016:

„22 decembrie 1989, după-amiaza, Clădirea Comitetului Central (CC) al fostului Partid Comunist Român (PCR). Ministrul de Interne Tudor Postelnicu „Dulăul“ şi prim-viceprim-ministrul Ion Dincă „Teleagă“ sunt arestaţi şi anchetaţi ad-hoc de către un un tribunal spontan format din revoluţionari, procurori şi alţi martori înflăcăraţi. Bărbaţilor li se dau jos cravatele şi sunt aşezaţi, pe jos, în faţa uneia dintre ferestrele clădirii. De afară se aud întruna focuri de armă automată. Afară e Revoluţie.

Minciuna nr. 7 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pagina 79

„Înainte de apariția cărții mele Trădarea Securității în decembrie 1989, generalul Vlad nu a avut ieșiri publice privitoare la acele evenimente. Deloc. După apariția și răspândirea destul de mare a cărții mele, a simțit nevoia să iasă și a organizat tot felul de manifestări prin universități și biblioteci județene, cu ajutorul fostei rețele a Direcției a I-a (sic!), care are oameni peste tot în țară.”

Adevărul faptic rezultat din revista presei:

Anterior anului 2015, anul apariției volumului Trădarea Securității în decembrie 1989, generalul Vlad a răspuns invitațiilor unor editori, universități și biblioteci județene din opt județe și municipiul București pentru un număr de 15 evenimente editoriale, conferințe și dezbateri publice ( Arad, Baia-Mare (3), Bihor (3), Cluj-Napoca, Craiova, Râmnicu Vâlcea(2), Satu-Mare și Târgu Mureș. București (2)

Cum lesne se poate observa, până la apariția cărții lui Corvin Lupu, generalul Iulian Vlad a avut 15 apariții publice, iar după aceea numai 5.

Minciuna nr. 8 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pag. 93

„Aurel Rogojan a spus că „factorul intern” a fost un conclav al mai marilor Securității care au monitorizat activitatea conducerii politice a statului, într-o lungă perioadă de timp și, ajungând la concluzia că liderii de atunci ai țării au derapat, au decis să-i înlăture...”

Adevărul faptic rezultat din trascriptul emisiunii„Realitatea românească”, Postul TV Realitatea, duminică 26 iunie 2016, realizator Octavian Hoandră:

Factorul intern este o expresie care la noi n-a avut circulaţie publică până acum. Expresia semnifică o structură neinstituţionalizată a conştiinţelor patriotice dintr-o anume naţiune care veghează, în numele naţiunii, pentru ca identitatea naţională să nu fie periclitată de factorul politic sau de factorii externi ostili naţiunii.

Minciuna nr. 9 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pagina 134

„Pe mine m-a pus pe gânduri relația generalului Vlad cu generalul Stănculescu (…) în august 1989 (…) l-a rugat pe Vlad să-i transfere de urgență fiica și ginerele din Securitate în unități ale MapN. Și Vlad i-a aprobat imediat doleanța. Deci , la acea dată erau împreună. Stănculescu spune că la Balaton se hotărâse ca „Securitatea să fie tocată”. Imposibil să nu-i fi spus acest lucru lui Vlad, după principiul serviciu contra serviciu. Și dacă nu i-a spus, mai mult ca sigur că Vlad a intuit ceva (...)”

Adevărul faptic rezultat din propriile relatări ale generalului Stănculescu, confirmate de generalii Aristotel Stamatoiu și Ștefan Alexie:

Generalul Stănculescu a fost expres avertizat de atașatul militar al S. U. A . , cu prilejul recepției de Ziua Națională a Statelor Unite, asupra scenariului privind lichidarea Securității în confrunarea cu Armata, pentru apărarea și menținerea la putere a lui Ceaușescu. Scenariul i-a fost confirmat, ulterior, și de atașatul militar ungar, căruia Stănculescu îi transmitea informații, fiindu-i pe rol documentarea și prinderea în flagrant.

Generalul Vlad nu avea contacte cu generalul Stănculescu. Stănculescu avea contacte profesionale ( subordona I.C.E. Romtehnica ) cu generalul Stamatoiu (coordona I.C.E. Dunărea ).

Pentru mutarea fiicei și a ginerelui a apelat la generalul Stamatoiu și generalul Alexie, care coordonau unitățile în care lucrau. Generalul Vlad a avizat, iar ministrul Postelnicu aprobat transferurile.

Minciuna nr. 10 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pagina 142

„Iulian Vlad ar tebui acuzat pentru înaltă trădare. La trădat pe Nicolae Ceaușescu, când era încă șef al statului și a recunoscut cu franchețe acest lucru, pentru a-i deruta pe sovietici și oamenii lor din țară, cee ce nu i-a reușit”

Adevărul faptic rezultat din lege:

Trădarea ( legea penală în vigoare în anul 1989 ) „Fapta cetateanului roman de a intra in legatura cu o putere sau cu o organizatie străina ori cu agenti ai acestora, în scopul de a suprima sau stirbi unitatea si indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului.

Înalta trădare (nu era incriminată forma agravantă după o anumită calitatea a făptuitorului)

Calomnii corolar al cercetărilor istoricilor Lupu & Troncotă

Minciuna nr. 11 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

Pagina 157 alin. 2 „Generalul Iulian Vlad, la fel ca și generalul Ion Mihai Pacepa au fost agenți sovietici. Vlad a fost recrutat pe vremea în care și-a făcut studiile la Moscova (…) Foarte posibil ca în 18 mai 1986, când Ceaușescu a vizitat U.R.S.S., fiind prima întâlnire oficială cu Mihail Gorbaciov, Vlad să fi fost reactivat sau pus la curent, în sensul de a fi cuplat cu planul „Dniestr”, care viza înlăturatea lui Ceaușescu de la putere.”

Adevărul faptic

  • K.G.B. / G.R.U. au evitat să recruteze români ai căror părinți au avut parte de experința lagărelor de prizonieri din Rusia Sovietică, știut fiind că aceștia a inoculat copiilor puternice sentimente antisovietice. În același timp, la momentul celor șase luni ale cursului de specializare efectuat în U.R.S.S., Iulian Vlad era căsătorit și avea un copil, neprezentând interes pentru agenția matrimonială a K.G.B.-ului. În plus, deja avansase în carieră prin propriile merite.
  • Pentru vizitele lui Ceaușescu în statele membre ale Tratatului de la Varșovia, cu care cooperarea economică se regla în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc – C.A.E.R. ( Piața Comună a statelor socialiste), iar chestiunile de protocol și securitate erau standardizate, nu s-a aplicat regula trimiterii „grupei antemergătoare” pentru pregătirea vizitei, aceasta neavând obiect de activitate.
  • Generalul Iulian Vlad, cu excepția R.D. Germană , nu a fost, ca membru al conducerii Ministetului de Interne ( Securității ), în nicio altă țară din Tratatul de la Varșovia.
  • Sub coordonarea generalului Iulian Vlad s-au demantelat primele rețele de subversiune politică ale K.G.B.-ului în România.

Minciuna nr. 12 a istoricilor Corvin Lupu și Cristian Troncotă

  • Pagina 157 alin. 1

„Iulian Vlad menționează în mai multe declarații și consesiuni că pentru susținerea sa în numirea în funcția de șef al DSS s-ar fi bucurat de recomandările unor șefi de state în care Ceușescu a făcut vizite. Ori dacă au intervenit străinii, logic nu-l puteai refuza nici pe Ceaușescu. Rămâne în continuare un mister, care dintre acești străini au intervenit pentru susținerea numirii lui Iulian Vlad ca șef al DSS ?”

Adevărul faptic

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Politica

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate