Sorin Paveliu, doctorul acela care apărea la televizor ca să ne spună că PNL e rău şi PLD e bun după ce plecase odată cu Theodor Stolojan şi compania din partidul lui Călin Popescu-Tăriceanu, candidează ca independent în Colegiul 25, Drumul Taberei, împotriva fostei tovarăşe de idealuri Elena Udrea.
E un colegiu aglomerat, în care capul de afiş e ţinut nu doar de Elena Udrea, ci şi de Luminiţa Anghel, care face playback pe textele PSD. În acelaşi colegiu face joc de glezne şi un bodyguard al lui Gigi Becali, boxerul Cătălin Zmărăndescu, şi un liberal nu tocmai insignifiant, pe nume Radu Munteanu, care în lipsă de altceva mai sonor a venit cu unul dintre puţinele slogane bune ale acestei campanii: „Te reprezint! Nu cânt. Nu tricotez“, cu trimitere la activităţile vizibile ale doamnelor Anghel şi Udrea.
Cum îşi va lăsa independentul Paveliu amprenta în asfaltul de pe acest bulevard al vedetelor în care s-a transformat Prelungirea Ghencea? Probabil, foarte superficial, motiv pentru care autorul acestor rânduri îşi permite să se şi aplece mai tare asupra lui, în detrimentul altor candidaţi, cu convingerea că nu va influenţa decisiv rezultatul. Un independent care se pune cu o blondă şi o brunetă cu atâtea resurse, arhetipale, financiare şi politice, are puţine şanse, iar Sorin Paveliu ştie asta. De ce a făcut-o atunci? Deoarece PDL i-a cerut o sumă de bani de ordinul zecilor de mii de euro, în schimbul serviciilor de comunicare oferite de firma agreată de partid. Paveliu nu a fost dispus să-i dea. Cum nu a putut înfige steguleţul pe harta cu colegii a PDL, s-a apucat singur de treabă, ca să arate ce poate. Şi-a făcut slogan, promoţionale, a lansat un blog, a tipărit un „Jurnal de campanie“, şi-a făcut o sesiune foto ad-hoc în faţa Casei Poporului şi s-a pus pe mobilizat electoratul prin „munca de lămurire“ care a redevenit actuală în această campanie. Paveliu - de meserie doctor, cum spuneam - s-a substituit prin urmare consultanţilor şi specialiştilor în publicitate care i-ar fi făcut în mod normal treaba şi, la două mâini (la care se adaugă poate cele ale familiei), a produs un camion de materiale de toate felurile
Câte feluri, atâta neprofesionalism. Candidatul Paveliu se crede strateg, copywriter, art director, designer de web, şef de gazetă, hostesă care împarte fluturaşi. Cum de îşi permite asta? Foarte simplu. Fiindcă plăteşte serviciile profesioniştilor din banii proprii şi face ce vrea cu aceşti bani. La modul cum susţine că i s-a condiţionat accesul pe locul PDL şi felul cum arată materialele profesioniste în această campanie, decizia independentului e de înţeles. Dar dincolo de asta, Paveliu mai are un atu: o paletă largă de unelte de comunicare ieftine sau gratuite, de la comodele şi necostisitoarele aparate foto digitale la cel puţin la fel de comodul şi de asemeni gratuitul soft pe care îi rulează blogul. E posibil şi probabil ca Paveliu să nu câştige în faţa doamnelor Udrea şi Anghel. Dar el prefigurează un nou tip de politician, care îşi gestionează electoratul determinat geografic şi pe alte considerente de unul singur, printr-o reţea mai extinsă pe internet decât „dincoace“. Barack Obama a câştigat şi fonduri impresionante, şi o susţinere pe măsură prin intermediul internetului şi al micilor „celule de activişti“. De aici şi până la fotoliul de la Casa Albă nu a mai fost decât un pas. Paveliu l-a desemnat ca şef de campanie pe Paveliu şi din povestea asta s-ar putea să nu se aleagă cu nimic pe termen scurt. Dar pe termen lung, e tentantă chiar şi ideea că ar putea rămâne un precursor interesant al unui nou stil de politică.