Cum «prind» politicienii ecranul? Făcând lucruri importante în partide mari, sună răspunsul de bun-simţ. În România, pare a fi cam pe dos.
România este o ţară guvernată de Gigi Becali şi Dumitru Dragomir: aşa se vede la televizor - sau cel puţin în monitorizările Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), unde cei doi figurează cu cele mai multe apariţii - între cinci şi nouă pe televiziune, în perioada 9-14 octombrie 2008 - la principalele posturi.
Prin comparaţie, un politician activ de partid mare, Mircea Geoană, înregistrează cel mult patru prezenţe, şi asta la o televiziune mică, Antena 3. Cu ce am greşit pentru ca posturile TV să ne îmbibe conştiinţa cu astfel de oameni?
Monitorizările pe perioade restrânse, ca a CNA, sunt bineînţeles influenţate de evenimentele politice care îi au ca actori principali pe unii sau pe alţii dintre politicieni. Judecând după acest principiu, PNG-ul lui Becali a trecut printr-o perioadă de activitate febrilă, dată fiind şi prezenţa îmbelşugată a unui nume mai puţin cunoscut, dar care, poate, graţie atenţiei acordate de televiziuni, va deveni foarte cunoscut: cel al lui Valeriu Argăseală, care a pendulat între Antena 1 şi Pro TV, lăsând amărâţilor de Ion Iliescu, Theodor Stolojan sau Bogdan Olteanu mai pricăjitele televiziuni de ştiri. Ce vitejii a făcut partidul doldora de creştinism şi bani, dar neparlamentar, al lui Gigi Becali în această perioadă? CNA nu ne spune, dar Mediafax.ro ne lămureşte: miliardarul şi-a făcut blog şi ai săi creştin-democraţi au rămas codaşi la desemnarea de candidaţi în sectorul 5. Se oferă cineva? Păcat că termenul legal a expirat, ar putea ajunge imediat la televizor.
Cum „prind“ politicienii ecranul? Făcând lucruri importante în partide mari, sună răspunsul de bun- simţ. În România, pare a fi cam pe dos. Trebuie să te afli în cel mai bun caz la periferia unui partid influent, dar să propui legi fistichii, precum a ştirilor cu teme pozitive - şi aici l-am descris pe Ioan Ghişe. Sau trebuie să vorbeşti oricând, despre orice, fiindcă partidul neparlamentar pe care îl (mai?) reprezinţi nu îţi prea oferă teme de discurs, ca nelipsita - şi în perioada monitorizată de CNA - Lavinia Şandru.
Adriana Săftoiu, şi ea destul de circulată de posturile TV, a înţepat un buboi săptămâna trecută, vorbind la Realitatea TV despre moderatorii care primesc bani ca să aducă politicieni la televizor. Zvonurile din breaslă erau destule şi, dacă afirmaţia fostului consilier prezidenţial şi a actualului candidat PNL de Prahova are acoperire, modul nefiresc cum se vede spectrul politic la TV capătă o explicaţie.
Până una-alta, partidul celui mai bogat român are cele mai multe apariţii la TV. E bine să intri în politică după ce te-ai îmbogăţit şi nu ca să te umpli de bani, dar banii pot fi folosiţi şi în scopuri politice legitime. În cazul lui Becali, există însă un precedent de semn contrariu: supraexpunerea media oferită de Pro TV copilărosului guru al imobiliarelor, după ce televiziunea condusă de Adrian Sârbu acumulase datorii legate de transmisiile meciurilor Stelei. De partea cealaltă, în posturile TV care gâfâie după un public în scădere, nimeni n-a protestat cu voce sonoră atunci când s-a pus problema ca emisiunile politice din campanie să fie plătite pe factură, ceea ce arată o anumită deschidere către diferite recompense materiale de la politicieni, în detrimentul publicului. Când şi cum se va asana această mlaştină de suspiciuni şi adevăruri spuse cu o jumătate de gură? Poate, în dulcele stil românesc, atunci când Gigi Becali va intra în parlament, şi expunerea sa pe toate posturile va fi legitimă. Totuşi, televiziunile nu se vor putea numi independente şi relevante cât timp se vor baza pe argumente profesionale ca „(numai) marchizul de Pipera face audienţă“. Topul celor mai mediatizaţi politicieni