Scrisorile filosofului Martin Heidegger catre Hannah Arendt.
Corespondenta de dragoste dintre doua mari personalitati ale secolului XX, Martin Heidegger si Hannah Arendt, este publicata pentru prima data in romana, in volumul „Hannah Arendt&Martin Heidegger/Scrisori 1925-1975”, editat de Humanitas.
„Martin Heidegger catre Hannah Arendt, 21.II.1925De ce oare, dintre toate posibilitatile date fiintei omenesti, iubirea este pe departe cea mai bogata si de ce, pentru cei care ajung sa o traiasca, ea devine o dulce povara? Deoarece, iubind, noi ajungem sa ne transformam in ceea ce iubim, ramanand totusi noi insine. Atunci dorim sa-i multumim cumva fiintei iubite, dar orice am face nu gasim nimic care sa exprime pe de-a-ntregul recunostinta noastra.
1.V.1925 Dragostea mea,
Ar mai fi oare iubirea acea mare credinta pe care ea o trezeste in suflet daca n-ar avea tocmai ea privilegiul de a sti sa astepte si sa ocroteasca? Faptul ca iti e ingaduit sa astepti fiinta iubita este lucrul cel mai minunat, caci tocmai in aceasta asteptare fiinta iubita devine „prezenta”.
Intarit de aceasta credinta, te rog sa ma lasi sa locuiesc in miezul cel mai adanc si mai curat al sufletului tau. Ceea ce mi-ai dezvaluit prin jurnalul tau si prin tacerea din timpul intalnirilor noastre este ca in viata ta s-au instalat o incredere si o siguranta de nezdruncinat.
(...) Nu, nu am purtat sufletul tau infrigurat printre trandafiri infloriti, nu l-am purtat de-a lungul paraielor limpezi, in dogoarea soarelui peste campii, in valtoarea furtunii sau in tacerea muntilor, asa cum se intampla in basmul cu micul Peterle. Dimpotriva, l-am silit sa treaca printr-un tinut lipsit de frumusete si pustiu, cu totul strain si artificial.”