Din voioșia trăirii de la Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși (ITO), ne-am regăsit cu toții direct pe treapta de responsa bilitate a unei acțiuni cetățenești firești, solicitate de mai bine de 3 milioane de români, Referendumul pro-familie.
În ultima parte din cele 3 momente dedicate acestei adânci Mișcări de trăire ortodoxă, ne doream să vă deschidem porțile spre evenimentele ultimilor 2 zile ale ITO. Așa și vom păși mai întâi în călătoria noastră, spre a închide frumos cercul celor 4 zile memorabile pentru tineretul ortodox invitat la Sibiu din întreaga lume, după cum am promis.
Pentru cititorii care nu au parcurs primele două articole despre ITO, readuc în atenție că Sibiul, frumosul oraș din inima țării, a devenit anul acesta capitala tineretului ortodox care cu mare entuziasm s-a adunat la a-V-a ediție a Întalnirii Tinerilor Ortodocsi. Timp de 4 zile, străzile Sibiului au prins viață, fiind străbătute atât de tineri din țară, cât și de tineri ortodocsi din alte colțuri ale lumii. Ce poate fi mai frumos decât să privești atâția tineri care își mărturisesc credința liberi, participând împreună la Sfintele Liturghii, cinstinduși strămoșii, îmbrăcându-și portul popular, prinzându-se în hore și încercând să nu uite trecutul și jertfa înaintașilor ce au luptat acum 100 ani pentru reîntregirea Neamului?
Micul univers de odinioară
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului i-a adunat pe tineri în Muzeul din aer liber din Dumbrava Sibiului, locul cel mai potrivit pentru a simți din plin comuniunea cu strămoșii. Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor de ierarhi și preoți în Altarul special amenajat de pe lac, iar cuvântul de învățătură al Mitropolitului Ardealului a fost urmat de mesajul de salut din partea reprezentanților bisericilor surori. Sfânta Liturghie a fost una specială și emoționantă în același timp, fiind susținută atât în română, cât și în limbile țărilor participante, sporinduse astfel sentimentul de Unitate în Hristos. Apoi, tinerii au avut bucuria de a se familiariza cu diverse mesteșuguri tradiționale, fiind împărțiți pe grupuri de lucru. Pentru câteva ore, tinerii s-au putut transpune în pielea înaitașilor lor, adoptândule ocupațiile, căsuțele străbune fiind special amenajate pentru cei dornici să învețe să împletească nuiele, să picteze pe lemn sau pe sticlă, să împletească brățări, să prelucreze lâna sau lemnul sau să confecționeze un vas de lut. De asemenea, unii au ales pur si simplu să se plimbe prin imensul muzeu, fiecare gospodărie fiind un mic univers pregătit să spună povestea familiilor care odinioară au trăit în ele.
Țăranul român al veacurilor trecute
De ce am simțit a intra în toate aceste detalii ? Nu doar pentru a vă spori curiozitatea, cât pentru a vă readuce în oglindă fragmente date cu siguranță uitării din ceea ce însemna lumea Satului românesc de altă dată și cultura românului surpinsă în ceea ce străbunii vedeau ca fiind plasată undeva în eternitate. Ar fi crezut oare Țăranul român al veacurilor trecute că vreodată românii înșiși vor fi pe Pragul de a pierde tot ce au dobândit mai sfânt și mai curat, pe parcursul a milenii? Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât tinerii ortodocși din alte state veniți pe plaiurile sibiene au luat contact nu doar cu tinerii noștri, ci cu tot ceea ce înseamnă românism.
Predarea Torței
Evenimentul s-a încheiat cu Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de ierarhi în Catedrala Mitropolitană. La finalul Slujbei, IPS Părinte Mitropolit Laurențiu le-a mulțumit atât celor implicați în organizare, autorităților care au sprijinit evenimentul, cât și tinerilor participanți pentru cele patru zile extraordinare. Unul dintre multele momente emoționante a fost predarea Torței organizatorilor ITO de anul următordelegația Arhiepiscopiei Craiovei și intonarea Imnului întâlnirii. Reprezentanții Arhiepiscopiei Craiovei. Aceștia au fost vizibil emoționați, dar încrezători, astfel că tristețea despărțirii a fost diminuată de speranța revederii.
„Independenţa nu este un dar pe care ni-l face Europa”
Revin la constatarea pe care o făceam la începutul călătoriei noastre în ultimele zile de ITO. În contrast cu unitatea pe care am simțit-o acolo, în aceste zile când suntem chemați să ne exprimăm poziția în ceea ce privește schimbarea, spre clarificarea unui articol din Constituție, în favoarea căsătoriei dintre un bărbat și o femeie, se observă mai mult ca niciodată dezbinarea, lipsa unității, dezinformarea agresivă, alimentată mai ales de mesajele contadictorii de pe rețelele de socializare și diverse canale media. Consider că referendumul este un exercițiu democratic pe care noi, ca și cetățeni care trăim într-o țară liberă, europeanăși suverană, avem tot dreptul să ni-l exercităm. Acest drept s-a câștigat cu prețul sângelui ( și nu doar a celui vărsat la Revoluția din 1989, ci al tuturor martirilor) și consider că orice om, indiferent de convigerile religioase sau politice, are dreptul de a-și exprima părerea când vine vorba de o întrebare care vizează în mod direct viitorul țării noastre și dreptul la fericire, la normalitate al copiilor noștri.
Credința, tradiția, cultura
Nu putem da uitării tot ce ne leagă de înaintași, acum 100 de ani ei jertfindu-se pentru ca astăzi să existăm ca națiune, nu fragmentați teritorial. Datorită lor, suntem încă uniți în ceea ce privește teritoriul țării ( cu excepția provinciilor românești care ni s-au smuls după Pactul Ribbentrop-Molotov), dar suntem mai dezbinați parcă decât oricând sub aspect lăuntric. E clar că este rândul nostru acum să ne asumăm rolul de luptători întru Pace. Nu e un paradox, pentru că suntem chemați nu să luptăm în exterior, ci înlăuntrul nostru, spre apărarea unor valori universale, cele care ne-au ținut uniți de-a lungul istoriei: credința, tradiția, cultura. Voi încheia printr-un îndemn ce traversează istoria, lăsat de istoricul Nicolae Iorga: „Independenţa nu este un dar pe care ni-l face Europa, ci o recunoaştere a drepturilor străbune ale românilor, în conformitate cu sacrificiile lor. Această unire românească n-ar avea nici o valoare dacă nu s-ar sprijini pe însăşi conştiinţa noastră despre necesitatea ei, despre caracterul ei sacru, nezguduit, despre aceea că ea e astăzi, ceea ce nu înţelege o mulţime de lume, o condiţie pentru existenţa însăşi a poporului român”.
Parcă am uitat de unde venim si spre ce ne îndreptăm
ITO este despre libertate, comuniune, curajul de a ne mărturisi credința într-o lume în care accentul se pune mai mult pe partea materială decât pe cea spirituală, în care parcă am uitat de unde venim si spre ce ne îndreptăm și în care a fi tânăr ortodox practicant este de multe ori condamnabil.
Însă, deși acest frumos eveniment s-a terminat, ceea ce s-a sădit în inima tinerilor participanți o să dăinuie mereu, expresia, „Hristos în mijlocul nostru” fiind ca o întărire în Greul care se revarsă asupra noastră.
În aceste clipe de cumpănă în societatea noastră în care Firescul este criticat, dezorientarea și dezinformarea fiind la ordinea zilei atât printre tineri, cât și printre toți cetățenii țării, steagul întâlnirii având ca și deviză Unitate, Credință, Neam flutură încă în inima celor care au înțeles că doar împreună putem rămâne drepți, cu demnitate în fața tuturor presiunilor ce au drept ultim scop distrugerea identitații noastre, dar și normalitatea umanului, pâna la urmă.
Dacă se reușește distrugerea familiei tradiționale, atunci consider că s-a reușit distrugerea unei întregi națiuni ce a fost zidită, asemenea unei cetăți, întocmai pe valorile ce aveau la bază această instituție-cheie, esențială într-o comunitate armonios creată.