Italia nu mai este un port sigur”, au stipulat într-un decret semnat marți patru miniștri italieni, în timp ce nava Alan Kurdi a ONG-ului german Sea Eye naviga la câteva mile de Linosa și Lampedusa. La bord se aflau 145 de naufragiați salvați în largul coastei libiene. S-a deschis astfel un nou front de urgență: dacă Italia nu mai este un port sigur, din cauza pandemiei de COVID-19, cu siguranță nu există un port sigur în toată Europa.

Dacă o singură persoană din rândul membrilor echipajelor și naufragiaților salvaţi ar fi depistată pozitiv la testul pentru coronavirus, și dacă s-ar institui din nou blocajul deja petrecut în cazul navei Diciotti sau al altor nave ale ONG-urilor, Alan Kurdi s-ar transforma într-un focar plutitor, cu consecințe umanitare și juridice absolut inedite. Și, ce se va întâmpla de astăzi, prin urmare, cu cei care fug din Libia și vor fi salvați pe mare?

Trebuie să ne imaginăm un al doilea scenariu: Libia, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, numără 18 infectați cu COVID-19. Dar, având în vedere condițiile libiene, este imposibil de stabilit cât de credibile sunt aceste date și modul în care Tripoli luptă împotriva epidemiei, care ar putea crește, contaminând miile de oameni disperați care încearcă să ajungă în Europa, în special în Italia, peste Marea Mediterană. Riscul este că mii de oameni vor încerca, oricum, să părăsească Libia și, dacă vor fi salvați, vor rămâne pe mare o perioadă dificil de estimat și cu consecințe greu de imaginat.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE