Conform informațiilor primite de Agenția France Press de la Ministerul de Interne francez, cei 82 de migranți vor fi repartizați în cinci țări europene – Italia, Franța, Germania, Portugalia și Luxemburg – în cadrul unui acord ad hoc. „Acum trebuie să fim de acord cu un mecanism temporar european real”, a scris pe Twitter ministrul de interne Christophe Castaner.

Ca la un semnal,  Germania și-a exprimat și ea disponibilitatea de a accepta parțial migranții debarcați pe pământ italian. Prima confirmare oficială a venit de la Horst Seehofer, ministrul federal de interne: „Discuțiile sunt încă în desfășurare. Dar dacă rămâne așa cum este convenit, putem lua 25 la sută din persoanele salvate pe mare în apropierea Italiei”. Ministrul german de Interne a precizat că această decizie „nu ne va supraîncărca politica de migrație. Nimic nu se va schimba”. Asta pentru că, după cum a recunoscut el însuși, Seehofer așteaptă ca și alte state să se alăture. Cum Angela Merkel a confirmat și ea disponibilitatea Germaniei, se așteaptă ca următorul acord  cu privire la imigrație să fie discutat la Consiliul UE din octombrie.

Cel puțin asta par să-i fi promis adevărații conducători ai Europei premierului italian Giuseppe Conte. Într-o declarație făcută în timpul vizitei la  Castelsantangelo sul Nera Conte a declarat: „Nu vreau să anticipez nimic, dar răspunsurile care vin din țările europene sunt răspunsuri serioase, care arată că Italia nu va fi lăsată singură. Lucrăm la acest lucru, sunt așteptate noi dezvoltări importante. Se așteaptă o disponibilitate permanentă a unor țări europene „. Iitalianul  David Sassoli, noul președinte al Parlamentului European, pare și el la curent cu înțelegerile franco-germane: „O reformă a regulamentului de la Dublin este o reformă importantă pentru a face o politică europeană care să abordeze problema imigrației. Ne suflecăm mânecile și discutăm această reforma în Consiliu”.

În ce ar putea consta această reformă ne putem face o idee e pe site-ul Parlamentului European: „Criza de refugiați și imigranți din Europa a expus nevoia reformei sistemului comun european de azil, în general, și în special a normelor de la Dublin. Propunerea Comisiei din 4 mai 2016 de reformare a sistemului Dublin nu ar schimba criteriile existente pentru a determina care stat membru este responsabil pentru examinarea unei cereri de azil. În cazul unei revizuiri fundamentale a regimului Dublin, după cum a sugerat Parlamentul, Comisia a propus să eficientizeze și completeze regulile actuale cu un mecanism de alocare corectivă. Acest mecanism ar fi declanșat automat, dacă un stat membru ar trebui să se confrunte cu un număr disproporționat de solicitanți de azil.

Dacă un stat membru a decis să nu accepte alocarea solicitanților de azil de la altul sub presiune, ar trebui să se facă o „contribuție de solidaritate” pentru fiecare solicitant. Un acord privind echilibrul dintre responsabilitate și solidaritate privind distribuirea solicitanților de azil va fi o piatră de temelie pentru noua politică de azil a UE”. Cu alte cuvinte, acest mecanism de solidaritate ar viza răspândirea imigranților în toate țările Uniunii Europene. Cei care nu vor accepta (Polonia sau Ungaria, de pildă) riscă sancțiuni, din câte se pare. Oricum România nu e într-un astfel de pericol. Cu o clasă politică dornică să-și manifeste atașamentul deplin față de valorile europene,  țara noastră s-a oferit voluntară să primească un prim lot de imigranți, așa că e de presupus că  va accepta și mecanismul de redistribuire. Rămâne, însă, de văzut ce va însemna cu adevărat un astfel de mecanism și, mai ales, de câți oameni va fi vorba. În ciuda activității frenetice a navelor umanitare în Mediterana, riscul cel mare vine din Turcia, unde Erdogan amenință că le va permite milioanelor de imigranți să-și continue drumul spre vest.

Te-ar putea interesa și: