Pe urmele precursorului întemniţat de ţar, Lenin a scris, în 1902, pamfletul "Ce- de făcut?" în care exclamă: "Trebuie să visăm!". Au trecut anii, partidul de avangardă întemeiat de Lenin a organizat lovitura de stat din noiembrie (stil nou) 1917, a stat la putere până în decembrie 1991, când a avut loc prăbuşireaURSS. In urma unor acerbe lupte politice, Stalin a devenit succesorullui Lenin şi a exacerbat teroarea, a transformat Gulagul, întemeiat sub Lenin, într-una din instituţiile de bază ale sistemului ideocratic.Stalin a murit în martie 1953, iar urmăşii săi, în frunte cu GheorghiMalenkov şi Nikita Hruşciov, au decis să-i eternizeze memoria. Trupuldespotului a fost îmbălsămat ăi amplasat lângă mumia fondatoruluibolşevismului în ceea ce s-a numit "Mauzoleul Lenin-Stalin". Veşnicialui Stalin nu a durat însă decât 8 ani întrucât, acum 50 de ani, înoctombrie 1961, Congresul al XXII-lea al PCUS a decis să mute trupulneînsufleţit al tiranului din Mauzoleu şi să-l înmormânteze lângăzidul Kremlinului.Pentru Hruşciov era vorba de o revanşă postuma definitivă în raport cucel pe care îl venerase în timpul vieţii şi a cărui fantomă continuăsă bântuie mentalul colectiv. Răzbunarea personală se contopea cuexorcismul public. Hruşciov fusese umilit de Stalin repetate rânduri.Nu poate fi negat nici elementul de şoc psihologic trăit de Hruşciovaflând despre amplitudinea inimaginabilă a Marii Terori (la care,trebuie spus, participase el însuşi). În plus, staliniştii obstinaţidin conducere încercaseră să-l răstoarne în iunie 1957. Îi reproşauintempestivului Nikita Sergheievici, mai presus de orice, faptul că înfebruarie 1956, la Congresul al XX-lea, distrusese mitul lui Stalin. "Raportul Secret" al lui Hruşciov a fost, într-adevăr, unul dindocumentele politice fundamentale ale veacului trecut. Nu doar membrii"grupului fracţionist, antipartinic şi fără de principii" Molotov,Kalaganovici, Malenkov, Bulganin, Pervuhin, Saburov şi Şepilov "careli s-a alăturat" (aşa avea să rămână acesta în istorie cel care se credea"savantul partidului", "Şepilov care li s-a alăturat") se opuneau dinrăsputeri de-stalinizării, ci şi liderii unor partide comuniste aflatela putere ori în opoziţie (Mao Zedong, Gheorghiu-Dej, Antonin Novotny,Walter Ulbricht, Enver Hoxha, Dolores Ibarruri, Maurice Thorez).Se formase un front comun de rezistenţă împotriva liberalizăriisocialismului. Sigur, Mao vorbea prin megafonul albanez, Dej pretindeacă susţine reformele, dar în fapt era vorba de boicotareainiţiativelor legate de de-stalinizare.Pentru a potenţa dramatismul momentului, Hruşciov a apelat laserviciile unei vechi bolşevice, Dora Abramovna Lazurkina (1884-1974),membră de partid din 1902, fostă deţinută, ani îndelungaţi în Gulag,Veterana militantă Lazurkina a luat cuvântul şi a relatat că în aniideportării sale în lagărele staliniste, a păstrat mereu legătura cuLenin: "Îl port întotdeauna pe Ilici în suflet, întotdeauna, tovarăşi,şi chiar în momentele cele mai dificile singurul lucru care m-a ajutatsă rezist a fost că îl aveam pe Ilici în inimă, că mă puteam consultacu el despre ceea ce trebuia să fac. (Aplauze). M-am consultat cuIlici ieri. Era ca şi cum ar fi fost viu, stătea în faţa mea şi mi-aspus: "este neplăcut pentru mine să mă aflu lângă Stalin, cel care adăunat atât de mult partidului" (Aplauze furtunoase, îndelungate)."Dorinţa lui Lenin, chiar dacă transmisă prin vis, era, evident, legeîn Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Materialismul istoricdevenea materialism oniric. Realismul socialist se convertea însuprarealism politic, în spiritism dialectic. La propunerea luiHruşciov, Congresul a adoptat în unanimitate (cum altfel?) "Hotărâreaprivind Mauzoleul lui Vladimir Ilici Lenin". Se stipula astfel că:"Mauzoleul din Piaţa Roşie de lângă zidul Kremlinului, creat pentru aperpetua memoria lui Vladimir Ilici Lenin, nemuritorul întemeietor alPartidului Comunist şi al statului sovietic, conducătorul şiînvăţătorul omenirii muncitoare, va fi cunoscut de-acum înainte drept'Mauzoleul lui Vladimir Ilici Lenin'".Cel adorat până în martie 1953 drept corifeul ştiinţei, titanulgândirii, cel mai mare strateg al tuturor timpurilor, prietenulcopiilor, lingvistul genial, al patrulea clasic al marxismului etc eraexpulzat din lăcaşul sacrosanct: "Se consideră nepotrivită menţinereasarcofagului conţinând sicriul lui I. V. Stalin în Mauzoleu, întrucâtStalin a comis serioase violări ale poruncilor lui Lenin, abuzuri deputere, represiuni în masă împotriva poporului sovietic, iar acţiunilesale din perioada cultului personalităţii fac imposibilă rămânereasicriului cu trupul său în Mauzoleul lui V. I. Lenin".Coămarul stalinist a fost învins, măcar simbolic, ca urmare a visuluitovarăşei Lazurkina. Cu aprobarea lui Hruşciov, apărea în "Pravda"poemul dinamitard "Urmaşii lui Stalin" al tânărului scriitor EvgheniEvtuşenko. Tot cu acordul primului secretar al CC al PCUS erapublicată, în 1962, în revista "Novâi Mir" condusă de AleksandrTvardovski, capodopera lui Soljeniţin "O zi din viaţa lui IvanDenisovici", prima recunoaştere publică, într-o publicaţie oficială, aexistenţei lagărelor de concentrare comuniste.Magnaţii PCUS pretindeau că susţin de-stalinizarea. Aleksandr Şelepin(poreclit "Şurik de fier"), şeful KGB-ului, a rostit la Congresul alXXII-lea unul dintre cele mai înflăcărate rechizitorii împotrivadefunctului dictator. În realitate, se urzea de-acum complotul careavea să ducă la înlăturarea lui Hruşciov în octombrie 1964. Începea onouă glaciaţiune care se termina abia în martie 1985, prin alegerealui Mihail Gorbaciov la cârma PCUS.
Citește mai departe ...Curs VALUTAR, 21 februarie! Surpriza URIASA! Ce s-a intamplat azi la casele de schimb

Stirile zilei
doctorulzilei.ro
Alte articole din categoria: Editorial
Alte articole din categorie
Dincolo de vârf - Ediţia a II-a
24,00Lei
LASA UN COMENTARIU