Fiind constant ținut sub observație de organele Securității, considerat un real pericol din considerentul că regele ar fi putut oricând opta pentru a se implica în viața politică internă românească, chiar și din exil, orice mișcare în sprijinul regelui reprezenta o amenințare.

Oameni contra regelui

În acest context, un ofițer al Securității a semnalizat un eveniment neașteptat. Pentru că ziua de 10 mai rămăsese cunoscută în mentalul colectiv drept o sărbătoare a Casei Regale, s-a încercat comemorarea acestei zile în afara țării, însă rezultatul nu a fost cel așteptat.

În 1981, în urma slujbei ținută de preotul Vasile Boldeanu la Paris, prin care rememora toată implicarea regelui Mihai în evoluția statului român, un grup de persoane s-a răzvrătit.

Conform documentului din Arhivele Securității, “nu număr mare de persoane au părăsit incinta bisericii și au organizat o manifestare antiregală. Majoritatea protestatarilor a fost constituită din legionarii simiști.

Gruparea legionară simistă este indignată de comportamentul fostului rege, care se considera un emigrant român și acționează pentru a-și subordona întreaga emigrație română.”

Slujba din Paris nu a fost singura organizată de către preot. În aceeași zi, la Lausanne, Elveția, acesta a susținut organizarea unui “tedeum”, oficiat de preotul M. Domitriu, care ar fi avut loc în prezența regelui Mihai, unde ar fi asistat în jur de 200 de persoane.

Cine era preotul?

Interesat de remarcat este faptul că preotul Vasile Boldeanu, fiu de preot al unei familii de răzeși vrânceni, fusese închis în anii 1933 pe timpul represiunii legionare ale lui Ion Gheorghe Duca. Despre acesta se cunoaște și faptul că a fost prezent în răsturnarea lui Carol al II-lea din 1940, preotul fiind închis la Vaslui în 1938.

Odată cu venirea legionarilor la putere, Vasile Boldeanu a ocupat o poziție în cadrul Serviciului de Secretariat al Mișcării Legionare. În 1941, este arestat și închis, însă reușește să evadeze și să fugă mai întâi în Germania, unde este prins de Gestapo și închis până în 1944. Pleacă în Viena, unde ajută refugiații români din Austria.

După finalizarea războiului, se stabilește în Paris, unde devine paroh al Bisericii ortodoxe. S-ar spune că acestuia i se datorează meritul pentru lipsa acaparării acesteia de către regimul comunist.

Astfel, rămân însă întrebările: de ce tocmai legionarii au fost cei care au provocat acea manifestație ? Să fi fost preotul un adevăratul susținător al regelui ?

Evenimentul Istoric, acum la punctele de difuzare a presei și online pe www.agoramag.ro.